Frica de puşcărie şi tupeul

Nu este acelaşi lucru să stai la coadă să fii cercetat penal pentru corupţie, cu statul la coadă pentru pâine, să nu mori de foame.Tupeu, glumă deplasată, spectacol arogant afişat de un politician care încă face jocurile în această ţară, dar sub masca feţei ascunde cu febrilitate, frica de puşcărie.

Devoalarea unor securişti ascunşi, îmbrăcaţi în blană de miel, care au influenţat ani la rând România, scoaterea la lumină a adevărului, judecarea unor infractori, jocurile politicienilor penali şi nu numai, au determinat în ultimul timp, un val de tupeu şi revoltă în rândurile acuzaţilor. Unii sunt speriaţi că îşi vor şifona imaginea, vor pierde privilegiile şi mai rău, că vor ajunge la puşcărie. O parte dintre ei au mai fost sau sunt încă, închişi pentru diferite fapte. Alţii urmează să ajungă la puşcărie. Cu toţii însă, afişează public un tupeu fără margini, sfidând atât poporul român, cât mai ales Justiţia, care este tot mai aproape să îi pedepsească.

Condamnatul Liviu Dragnea, liderul celui mai mare partid politic din România, acuzat în alt dosar, împreună cu fosta soţie, Bombonica, a prins tupeu după alegeri, comparând coada la DNA a infractorilor, cu uriaşele cozi la pâine, de pe vremea lui Ceauşescu, la care stăteau sărmanii românii înfometaţi.

Nu este acelaşi lucru să stai la coadă, să fii cercetat penal pentru corupţie, cu statul la coadă pentru pâine, să nu mori de foame.Tupeu, glumă deplasată, spectacol arogant afişat de un politician care încă face jocurile în această ţară, dar sub masca feţei ascunde cu febrilitate, frica de puşcărie.

Am văzut cu toţii spectacolul, tertipurile şi încercările disperate ale acuzatului Nicuşor Constantinescu de a scăpa de puşcărie. Circ deplorabil, dus cu targa prin tribunal. În urma regiei s-ar putea să existe şi victime colaterale, în persoana medicilor care l-au ajutat. Zilnic, aproape, vedem foşti sau actuali demnitari chemaţi, cercetaţi şi judecaţi pentru corupţie, făcând paradă de tupeul şi nesimţirea lor fără margini.

După multe şi repetate demersuri, după condamnarea României la CEDO, instanţa a decis redeschiderea dosarului Revoluţiei. Un lucru necesar şi reparatoriu pentru aflarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor de moartea a sute de oameni. La auzul veştii, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu a avut o ieşire nervoasă, întrebând retoric, cu cinism:” Acum să stăm, să tot plângem morţii în loc să tragem concluziile politice?” Păi ce au fost morţii rudele lui Iliescu, ale celor care au tras cu arma sau ale altora care au mai avut şi foloase de pe urma lor, ca să-l doară inima? Îi tremură inima doar de frica puşcăriei. Pe lângă tupeul, cinismul şi nesimţirea specifice marilor nemernici, care cred că vor scăpa nepedepsiţi pentru faptele lor, nervozitatea fostului şef de stat denotă şi o frică ascunsă cu greu, de a ajunge la apusul vieţii după gratii. Vinovaţii ar putea chiar să-şi sfârşească zilele în puşcărie.

Ca torţionarul Vişinescu de exemplu. Cine s-ar fi gândit că după atâta amar de ani acesta va ajunge acolo unde l-au dus faptele lui? Numai dacă se gândeşte la Vişinescu, pe Iliescu îl trec toate spaimele morţii! Dar, cu toate acestea, în loc să dovedească decenţă, să-şi pună cenuşă în cap sau să se ascundă în fundul pământului, comentează cu mult tupeu, omorându-i încă odată pe nevinovaţii de la Revoluţie.

Ce să mai creadă lumea, opinia publică, poporul, cei care au ieşit cu ani în urmă în stradă pentru libertate şi condamnarea comunismului când află acum, că, atât Marian Munteanu, fostul lider al Pieţei Universităţii, cât şi fostul miner şef , Miron Cozma, au fost uneltele aceleiaşi Securităţi? Cum se simt acum tinerii din 1990, foştii studenţii, toţi cei care au crezut în spiritul libertăţii din Piaţa Universităţii, când află că au fost manipulaţi? Cum judecă evenimentele mineriadelor minerii când află că erau conduşi ca animalele şi încurajaţi să lovească alţi români, nevinovaţi? Un lucru e clar, cu toţii au fost folosiţi, manipulaţi.

Tupeul nemerniciei este manifestat puternic şi de liderii PNL-ului de astăzi. După ce au pus democraţia originală şi anemică a României pe butuci, împreună cu alţi confraţi aflaţi în fruntea statului, după ce au pierdut alegerile şi ţipă că le-au câştigat, Blaga şi Gorghiu au tupeul să profite de pe urma guvernului tehnocrat pe care l-au lovit şi ei din toate părţile. Decişi să reformeze guvernarea, sic, cei doi mari politicieni în viaţă au anunţat că vor să-i înscrie în PNL-ul muribund şi fantomatic pe miniştrii care performează.

 Promiţându-le că îi vor face şi parlamentari. Că vor alege şi un prim ministru dintre ei. Cu alte cuvinte, vor să profite în mod neruşinat şi să cumpere cu posturi şi funcţii, miniştrii buni din Guvernul Cioloş, în frunte cu acesta, după ce chiar PNL-ul a făcut blat cu ceilalţi penali din politica actuală.

Ţara şi penalii care fac jocurile României au nevoie de marionete, de păpuşi, de sclavi, de proşti pe munca, imaginea şi credulitatea cărora să se caţere tot mai sus. La putere.