Etnobotanicele de la Antena 3

Din 1990 încoace, de când dintr-un motiv sau altul, de voie sau de nevoie, indivizii ce au deţinut funcţii înalte în ierarhia fostei Securităţi ceauşiste au început să apară pe micile ecrane, am fost şocat de scăzutul lor grad de inteligenţă.

Cu două-trei excepţii, nu am văzut decât foşti generali sau colonei prost şcoliţi, ce se exprimă cu dificultate, pentru care limba română înseamnă o imensă necunoscută, care se slujesc de prefabricate lingvistice şi de gândire, deloc în stare să ducă până la capăt un raţionament elementar. 

Îndată după ce au dobândit chip, mulţi dintre cei a căror principală misiune a fost terorizarea populaţiei, îndeosebi prin arme psihologice, prin dezinformare, prin întreţinerea obsesiei supravegherii continue, nu păreau a fi depăşit condiţia de bătăuşi profesionişti, incapabili sau poate chiar nedornici de a face nici cel mai mic efort spre a ascunde realitatea că nu au fost nici un moment altceva decât încarnări, pe diversele trepte ierarhice ale poliţiei politice, ale spiritului primar agresiv, denunţat cândva de Marin Preda. 

Nici Ristea Priboi, nici Ilie Merce, personaje cinice care au ajuns să fie chiar parlamentari aleşi pe listele PSD ori ale PRM, nu mi-au lăsat vreodată impresia că ar fi indivizi atinşi de subtilităţi ale gândirii. Aflu că acum, după ce s-au retras din viaţa politică, respectivii ar fi prosperi oameni de afaceri, alt detaliu de natură să îmi amplifice starea de stupoare legată de “succesul” lor viaţă. Faptul că sunt nederanjaţi de nimeni şi nechemaţi să dea socoteală pentru faptele lor odioase nu reprezintă, din păcate, motiv de stupoare. România doar vorbeşte, nu se socoteşte cu trecutul ei şi cu cei ce au mutilat-o.

Celebrul general Nicolae Pleşiţă, al cărui nume îmi era cunoscut de pe vremea când ascultam emisiunile postului de radio Europa liberă, post pe care cetăţeanul în cauză, mort în patul lui, a avut sarcina să îl anihileze prin acţiuni specifice terorismului internaţional, avea aerul unui călău şi chiar se complăcea în a se manifesta ca atare. Nici el nu a dat nici un fel de socoteală pentru răul făcut. 

Un caz aparte e acela al preşedintelui fondator al Partidului Conservator, partid aflat la guvernare. Deşi într-o vreme le cerea cu obstinaţie lefegiilor săi de pe la Antene să îl prezinte drept profesor universitar şi încă unul cu operă ştiinţifică şi publicaţii masive, turnătorul dovedit şi generalul bănuit Dan Voiculescu nu dă nici el semne că ar fi un as al retoricii, tot la fel cum nici din cale afară de mintos nu se arată a fi. Cea mai recentă dovadă în acest sens a venit la sfârşitul săptămânii trecute când zisa lui televiziune de ştiri, Antena 3, a ignorat informaţia privind desecretizarea arhivelor firmei Dunărea, prin care s-au derulat afacerile murdare ale fostei Securităţi. O firmă cu care dl. Dan Voiculescu a avut raporturi de serviciu şi servicii astăzi destul de bine cunoscute de toţi românii. Or, cum nu există cetăţean zdravăn la cap care să nu ştie că politica editorială a Antenelor are un singur autor şi acesta se cheamă Dan Voiculescu, rosturile omisiunii sunt mai mult decât clare. 

Decizia de a interzice Antenei 3 să vorbească, fie şi în treacăt, despre ceea ce a fost principala ştire de vinerea trecută îşi află originea, fără doar şi poate, în profunda mentalitate securistă şi comunistoidă a adevăratului patron şi director editorial al postului. A domnului Dan Voiculescu. 

Pe tot parcursul weekendului, Antenele voiculesciene s-au manifestat asemenea mediilor de (dez)informare din “epoca Ceauşescu”, silite să trăiască cu iluzia că o ştire nedifuzată pur şi simplu nu există. Care ştire, atunci când devenea obligatoriu să fie dezvăluită, era activată şi adusă în actualitate prin stereotipul de sorgine stalinistă “după cum se ştie.” Un “după cum se ştie” pe care în anii aceia l-am decodat mereu drept suprema recunoaştere a neputinţei ceauşiste de a ascunde aflarea adevărului, dar şi a recunoaşterii extraordinarei audienţe a radiourilor occidentale, îndeosebi a Europei libere.

Dacă ştirea privind declasificarea arhivelor Dunărea şi a grozăviilor aflate în ele, dacă informaţiile despre comerţul cu oameni practicat cu un mercurial odios, riguros reglementat de regimul comunist, nu şi-a găsit loc în programele Antenei 3, în  schimb am văzut-o minute întregi pe Alessandra Stoicescu făcând reclamă pe faţă pretinsei şcoli pentru iluzorii oameni de televiziune. O şcoală aflată, dacă înţeleg bine, în structura trustului Intact. Or, câtă vreme minciuna, manipularea, dezinformarea, trunchierea ştirilor, eliminarea informaţiilor neconvenabile sunt parte din “codul deontologic” al Antenelor ai cărei slujbaşi se autointitulează abuziv “profesori” la închipuita “şcoală”, fără ca Ministerul Educaţiei să aibă vreo reacţie la această uzurpare de titluri, e limpede că  “studenţii” sunt amăgiţi şi escrocaţi. Că li se iau banii degeaba. Cum amăgiţi şi escrocaţi sunt şi telespectatorii postului ce îşi cheltuiesc timpul consumând spusele unor etnobotanice jurnalistice cu nume precum Gâdea, Badea, Grecu, Stoicescu, Oana Sănciulescu, Radu Tudor, Ciuvică şi alţii asemenea lor. 

De sub influenţa nefastă a acestui tip de etnobotanice umane, se poate ieşi însă doar prin voinţă proprie. Nu fiindcă aşa le cere românilor Traian Băsescu, nu pentru că domnii Cristian Preda şi Sebastian Lăzăroiu se mai acoperă o dată de ridicol plănuind închiderea Antenelor. 

 Un lucru e, totuşi, limpede. Iraţionalul, al cărui teritoriu de manifestare e spaţiul halucinogen al Antenelor, poate fi învins exclusiv prin raţiune şi nicidecum prin măsuri administrative ori coercitive, la rându-le suspecte de contaminare cu metodele specifice arsenalului securisto-comunist.