Dragnea: „Am câştigat alegerile, nu şi puterea“. Gura păcătosului...

Am mai auzit afirmaţia aceasta, dar mai tranşant, din gura lui Voiculescu, în 25 iunie 2012: „Nu avem toată puterea până nu luăm şi Justiţia“. Acelaşi lucru îl spune şi Dragnea, dar mai ocolit. Are Dragnea parlamentul? Are. Are Dragnea guvernul? Are. Atunci ce-i mai lipseşte? Justiţia. Aceeaşi idee, mai puţin explicită.

Dar iată cum caracterizează Dragnea puterea:

„Dar puterea în sensul plin al cuvântului nu o deţinem noi. Când vorbeşti despre putere, vorbeşti şi despre pârghiile puterii. Noi simţim efectele. Cred că în România a lipsit şi lipseşte în continuare starea din interiorul societăţii, care să pună toate instituţiile în matca lor instituţională şi să nu iasă din acel cadru instituţional... (...) Încercăm să aflăm care sunt pârghiile, butoanele, mijloacele, prin care instituţiile gestionează puterea nevăzută“.

Care sunt instituţiile care ies din „cadrul instituţional“, deşi îşi respectă legile de funcţionare? Preşedinţia, DNA, Parchetul General, CSM, ICCJ, SRI, parchete, judecătorii, tribunale. A ieşi din „cadrul instituţional“ înseamnă, în capul lui Dragnea, a nu asculta de puterea instalată prin câştigarea alegerilor. Pentru Dragnea nu există separaţia puterilor în stat, statul de drept, independenţa justiţiei,  checks and balances. Nu. Există un singur centru de putere, Dragnea-PSD, de care trebuie să asculte toată suflarea românească. Altceva nu ştie Liviu Dragnea.

Alt citat. „În primul rând, am convingerea că nicio prevedere din legile adoptate nu afectează independenţa justiţiei şi nici nu afectează activitatea magistraţilor, şi nu mă refer numai la lupta anticorupţie, (...) ci la activitatea tuturor magistraţilor, nici a judecătorilor, nici a procurorilor. Deci, aşa ceva nu există“. Adică 4000 de magistraţi, şefii parchetelor din toată ţara, judecătorii care au ieşit în fata judecătoriilor şi tribunalelor, sunt cu toţii  tâmpiţi, nu ştiu să citească texte juridice aşa cum ştie dl Dragnea! Speranţa că poate aburi întreaga societate prin negarea unor adevăruri evidente îl va pierde pe Dragnea. Definitiv.

Nu scapă de critici nici preşedintele Iohannis.

„Nu cred că este străin, preşedintele Iohannis. Crede că e beneficiar. Eu cred că se înşală, ar trebui să se uite în istoria recentă. Structurile au pe cineva moţ. La el se raportează. Cred că cineva, unul sau mai mulţi, îi spun că acest stat paralel, prin ceea ce face, are efecte benefice pentru el“. O ameninţare abia voalată. Beneficiarul statului paralel este pasibil de suspendare pentru că nu respectă Constituţia.

Nu era clar dacă Dragnea îşi asumă legile antijustiţie, inclusiv ultimele proiecte promovate de deputatul Radulescu-mitralieră. Acum e clar. O spune chiar Liviu Dragnea.

„Eu sper ca aceste legi să fie un pas important în procesul mai lung sau mai scurt în diminuarea abuzurilor din România. Abuzuri sunt probabil peste tot. Nivelul din România nu cred că se mai găseşte în vreo ţară din UE, dar este un prim pas“.

Aşadar, toate iniţiativele legislative care au îngrozit România şi partenerii României au acordul şi sunt asumate de Dragnea. Scopul fiind acela ca puterea actuală să poată fura liniştită, fără frică de procurori.

Dragnea îi tot dă înainte cu abuzuri, la care România ar fi campioană. Dar cum măsurăm aceste abuzuri? Prin rata de achitare, care în România este 10%, iar în alte ţări europene 20-25%. Deci cine este campioană la abuzuri?

Referitor la reuşita programului de guvernare, Dragnea minte cu nonşalanţă:

„Legea noastră creşte salariile. De ce această nervozitate? Vorbim de legea salarizării. A fost mare nervozitate, noi având o lege care mărea salariile. Pentru că de ce să-i măreşti ăluia atât şi mie doar atât. Transferul contribuţiilor, de ce să nu aibă încredere, când s-a scris şi pe tablă, au explicat şi companii, de ce să fie o problemă? Nu există niciun fel de motiv“.

Ba există motive, dle Dragnea. Salariile nete cresc cu 4%, în contextul unei inflaţii de 3,5%, cel puţin. Şi atunci, despre ce creştere vorbiţi? Transferul contribuţiilor ar putea diminua salariile nete în privat, pentru că nu este deloc sigur că toţi patronii vor mări salariile brute pentru a compensa transferul contribuţiilor. Nu puteţi păcăli pe toată lumea, mulţi înţeleg ce se întâmplă în viaţa reală. Veniturile la bugetul de stat sunt supradimensionate, iar investiţiile vor fi primele sacrificate, cum s-a întâmplat şi în 2017.

Dl Dragnea se înşală amarnic, şi va fi cumplită trezirea la realitate. Deja Tudorel Toader a renunţat să mai ceară revocarea şefei DNA, Codruta Kovesi, intuind că gestul ar echivala cu o canistră de benzină aruncată în strada plină de demonstranţi.

Cei 250 de parlamentari ai puterii au instituit dictatura parlamentară, au pus pumnul în gura opoziţiei şi au un comportament dictatorial. Între un dictator şi 250 de dictatori nu există vreo deosebire.

Mai spune dl Dragnea: „au fost situaţii când mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine“. Care să fie acele situaţii, atunci când şi-a construit un palat din leafa de bugetar? Sau când a furat cu Tel Drum din bugetele ţării?

Concluzie

Ce nu înţelege Liviu Dragnea. Societatea românească se află într-o etapă nouă, în care acţionează democraţia participativă. Aberaţiile juridice emise de parlament sunt şi vor fi contestate de magistraţi, protestatari, presa independentă şi de către partenerii noştri din UE şi NATO. Aşa că Dragnea nu are nicio şansă să le pună în practică. Este pe drumul tribunalelor, din care nu  ştie cum va ieşi. Şi să renunţe la speranţa că ne abureşte pe toţi cu vorbe. Nu e cazul să se creadă mai inteligent decât noi, ceilalţi.