Domnului Prim-Ministru, Dacian Cioloş

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dacian Ciolos in parlament FOTO Inquam Photos

Nu am avut plăcerea să vă cunosc nici când aţi fost ministru în cabinetul Tăriceanu, nici când aţi fost desemnat comisar european din partea României. Conjunctura a fost de aşa natură, încât nu ne-am intersectat.

Dumneavoastră v-aţi construit o carieră în politica europeană, ca tehnocrat, iar eu una în administraţia publică locală şi ulterior în zona legislativă, ambele ca om politic.

Însă, prin acest articol, îmi doresc, atât cât voi putea, să fac abstracţie de calitatea mea de om politic. Vă adresez aceste rânduri mai mult ca om care a gestionat şi din punct de vedere administrativ municipiul Oradea, dar şi ca profesor de management public, fără a avea pretenţia că încerc să vă dau sfaturi. Vreau doar să vă expun o idee, cred eu, importantă în demersul dumneavoastră.

Cred că în aceste momente, avem nevoie mai mult ca oricând de analiză, obiectivitate şi realism, dar şi de o privire de ansamblu asupra lucrurilor. Aveţi o misiune de premier tehnocrat, dar pe fond, aveţi o misiune politică, întrucât dumneavoastră nu executaţi ceva, ci conduceţi la modul general administraţia românească, aveţi un program de guvernare, adică o viziune pentru România. Prin urmare, veţi încerca să schimbaţi şi nu doar să administraţi sistemul, indiferent care este acela.

Ca regulă generală, schimbarea unui sistem cu un altul sau corectarea funcţionării unui sistem care organic merge rău, depinde atât  de factori externi, cât şi factori interni, cât şi de modul în care managerul poate ţine cont de toate aceste lucruri. Aşa sună teoria. Practic, sistemul administrativ este osificat în cutume şi reguli acceptate. Poate acesta este şi motivul pentru care societatea românească nu s-a schimbat foarte mult în aceşti 25 de ani, iar decidenţii politici, deşi şi-au manifestat intenţia de a schimba ceva, nu au reuşit. Ba mai mult, prin inacţiune au lăsat ca acesta să se poziţioneze într-o atitudine comodă, năclăită, mocirloasă, care dă impresia că nu se va schimba niciodată sau că nu se va găsi niciodată o forţă interioară care să-l oblige să se schimbe.

Tot în teorie, boala de sistem trebuie diferenţiată de boala de organ. Este ca în anatomia corpului omenesc, dacă sistemul limfatic sau cel sangvin sau oricare alt sistem al corpului omenesc se îmbolnăveşte, acesta influenţează funcţionarea tuturor organelor componente ale corpului. Dacă se îmbolnăveşte numai un singur organ acesta poate fi tratat separat sau chiar amputat, fără ca restul organelor sa fie afectate. Însă, pericolul mare la schimbarea unui sistem este că acesta funcţionând ca un organism viu, la perceperea că schimbarea îi distruge confortul, va genera o forţă interioară de respingere, fără ca măcar acesta să aibă puterea sau dorinţa de a înţelege dacă schimbările propuse duc la mai bine sau nu. 

’’Ştim ce pierdem, dar nu ştim şi nici nu ne interesează ce câştigăm”. Cam aşa ar striga sistemul. De aceea, schimbarea în România, nu se poate face, după părerea mea, decât provocând o masă critică din interiorul sistemului, care să se implice determinat şi determinant, chiar dacă obiectivele şi misiunile acceptate sunt împrumutate din practici din exterior. Mie îmi pare că dumneavoastră aveţi determinarea de a încerca schimbarea sistemului românesc, numai că în măsura în care nu vă veţi contrui o masă critică de implicare în schimbare, şansa de a avea succes, într-o perioadă şi aşa limitată de timp, va fi sortită eşecului. Vă doresc să reuşiţi şi numai gânduri bune.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite