De vină nu era jaful autorităţilor comuniste, proasta guvernare sau măsurile populiste, ci duşmanul de clasă, patronii neînsetaţi de bani şi de averi, ticăloşii care vor să facă profit din suferinţa oamenilor. Nu era o scenă tipică doar României acelor ani. La fel au stat lucrurile peste tot unde bolşevicii ajunşi la putere pe tancurile Armatei Roşii încercau să acopere jaful lui Stalin cu lozinci anticapitaliste.

Diferenţa dintre perioada amintită mai sus şi vremurile pe care le trăim acum este că în locul lui Stalin îi avem pe Dragnea&Tăriceanu şi toţi acoliţii lor, care au ajuns în funcţii-cheie din guvern şi administraţie. Că în locul unui semianalfabet ca Gheorghe Gheorghiu-Dej îl avem premier pe un semiplagiator ca Mihai Tudose. Că banii bugetului nu mai iau calea SOVROM-urilor, ci buzunarul firmelor de partid. În rest, placa e aceeaşi. Vina este a străinilor speculanţi (multinaţionalele), a burghezilor care sug sângele poporului (patronii şi bancherii), a străinilor care se amestecă în viaţa ţării (ambasadorii SUA, Germaniei şi Marii Britanii). Noii bolşevici, Dragnea şi Tăriceanu, urlă şi arată cu degetul către aceste elemente antinaţionale care s-au unit pentru a boicota măreţele realizări ale Guvernului PSD.

Obsedaţi de control, cei doi duc România într-o zonă gri a democraţiei, în colţul întunecos al unei Europe care începe tot mai mult să se sature şi să se separe de partenerii est-europeni.

Spasmele anticapitaliste ale celor doi demni urmaşi ai lui Vîşinski sunt doar simple prestaţii mediatice, prin care protagoniştii vor să-şi ţină aproape electoratul şi să mascheze incompetenţa Guvernului. Din păcate, lozincile vor avea efecte. Neîncrederea va domina percepţia investitorilor atunci când vine vorba de România, unde personajele numărul doi şi trei din ierarhia puterii (o ierarhie Constituţională) vorbesc de controlul preţurilor, de comisii de anchetă pe tema scumpirilor, de verificarea politicilor BNR privind ROBOR etc. Potenţialii investitori se vor gândi de mai multe ori dacă merită să dezvolte afaceri într-o ţară unde se cultivă ura faţă de patroni, bancheri şi multinaţionale.

Incapabili să fie originali, Dragnea şi Tăriceanu i-au copiat nu numai pe bolşevici în domeniul propagandei anticapitaliste, ci au împrumutat mult din politica demagogică, economică şi socială, a premierului ungur Viktor Orban şi a partidului Lege şi Justiţie din Polonia. Obsedaţi de control, cei doi duc România într-o zonă gri a democraţiei, în colţul întunecos al unei Europe care începe tot mai mult să se sature şi să se separe de partenerii est-europeni, care nu înţeleg că anumite valori nu sunt negociabile: justiţie independentă, piaţă liberă, solidaritate în domeniul emigraţiei.