De la Cărticica lui Mao la Cărticica lui Marga

Domnul prof.univ.dr. Andrei Marga, preşedintele ICR, nu pierde ocazia nici unei apariţii la vreuna dintre televiziunile prietene – fie ea Antena 3, România tv ori Realitatea tv- spre a denunţa ceea ce domnia sa şi amicii lui politici socotesc a fi fost cheltuirea nesăbuită, discreţionară şi în folosul clienţilor politici ai lui Traian Băsescu a fondurilor instituţiei.

Slujindu-se în acest scop de un Raport al Curţii de conturi , interpretat în aşa fel încât să funcţioneze drept argument al afirmaţiilor preşedintelui ICR şi al comilitonilor săi.

Un document niciodată făcut public în integralitatea lui, spre a lăsa astfel persoanele cu adevărat interesate să îşi facă propria opinie şi să se lămurească cât adevăr şi câta manipulare e în ceea ce – nu-i aşa, desigur şi încă o dată­ – afirmă şi reafirmă cu enervante ticuri verbale domnul Marga.

Pesemne, nu adevărata edificare a opiniei publice e prioritatea numărul 1 a actualei echipe de conducere a Institutului Cultural Român. Ci pretinsa recredibilizare  a instituţiei, profund afectată între anii 2008- 2012, aşa după cum susţine, tot fără dovezi un text publicat pe site-ul ICR.

Recredibilizare ce se face deocmadată prin operaţia de decredibilizare şi continuă punere la zid în stil stalinist a fostei conduceri, o conducere prea populară în ochii străinătăţii, dar şi a marii majorităţi a intelectualilor din ţară.

De fapt, decredibilizarea în cauză nu e niciodată probată convingător de domnul Marga şi ai săi. Ea e doar enunţată şi comentată vârtos de cei care socotesc, cei care simt  că le-a venit şi lor timpul şi aşteaptă cu înfrigurare noua împărţeală.

Şi, pentru a-şi spori şansele trag câte o şezătoare de demascare, petrecută ba în studiourile lui Felix, ba în casa din Cluj a unui anume Rareş Bogdan care, încruntându-se şi răstindu-se pe postul falimentar al traseistului Guşă, se autoamăgeşte că îl poate egala pe Cristian Tudor Popescu.

Primul beneficiar al împărţelii pare a fi, în conformitate cu principiul cine împarte parte-şi face, domnul Andrei Marga însuşi. Care, zor-nevoie mare, şi-a rupt din preţiosul timp dedicat apariţiilor televizate şi a întocmit aşa, între Crăciun şi Anul Nou, o carte intitulată, precum apariţiile de odinioară ale defunctei Edituri Politice, Cultură, democraţie, modernizare.

Şi care a fost tipărită rapid, cum altfel decât pe spezele instituţiei, într-un tiraj de 500 de exemplare. O cărticică, care deşi de uz necomercial, are totuşi un preţ de vânzare simbolic de 10 lei. Poate, poate că totuşi o va cumpăra cineva. Poate pe post de peşte oceanic, la pachet, alături de vreo producţie editorială validă scoasă de editura ICR din epoca Patapievici.

E vorba despre o carte zisă de sinteză în care înţelegem că sunt recapitulate pe înţelesul tuturor şi cu nelimitată generozitate preţioasele idei, neîndoielnic de o mare importanţă teoretică şi practică, expuse în lucrările anterioare ale filosofului- preşedinte. Idei ce de azi încolo trebuie să funcţioneze în chip obligatoriu drept principii călăuzitoare, drept faruri ale gândirii, pentru toate filialele din ţară şi din străinătate ale ICR.

O carte care îşi va găsi locul pe masa de lucru a angajaţilor ICR, tot la fel stătea pe vremuri pe biroul noului lor şef Programul partidului, din care ştim bine că a citat cu nesaţ în articolele publicate în presa utecist-comunistă ori în cuvântările aseciste actualul filosof, aflat la acea vreme în formare şi ascensiune “spre comunism, în zbor”. O carte gândită după modelul scrierilor rezumative ale Operelor tovarăşului Nicolae Ceauşescu sau- de ce nu?- după încă şi mai celebrul model al Cărticicăi lui Mao. O carte care va trebui să fie asumată, conspectată, seminarizată, adnotată, citată, invocată, adulată, divinizată, sanctificată de cei ce doresc să mai lucreze în ICR.

În desăvârşirea adulărilor şi sanctificărilor viitoare ce au ajuns să facă parte din fişa postului, angajaţii ICR îl pot avea ca model pe însuşi domnul Andrei Marga. Care, invitat în urmă cu vreo lună de zile în studiourile digi 24, a făcut o dezgustătoare demonstraţie de servilism politic, ascultând cu un larg surâs de încântare, cu  mişcări aprobatoare din cap, cu utilizări semnificative şi sârguincioase ale pixului din dotare, o intervenţie telefonică a şefului său politic, Crin Antonescu. Intervenţie în care acesta, după modelu-i binecunoscut, a vorbit mult, dezlânat, fără a spune în realitate nimic.

Nimicul nu îi dă însă niciodată fiori domnului Marga. Discursul desemantizat al lui Crin a stârnit entuziasmul instantaneu afirmat al preşedintelui ICR. Căci domnul Marga l-a aprobat imediat şi verbal, cu râvnă, aşa cum îi aproba odinioară pe şefii lui comunişti clujeni Aurel Negucioiu sau Grigore Drondoe.

A recurs la adaptarea în stil uselist a clasicizatului  şi verificatului “aşa cum aţi spus dumneavoastră”, dar l-a şi completat pe inenarabilul Crin, conştient că numai prin astfel de completări îţi poţi dovedi ataşamentul, ascultarea şi implicarea. Şi îţi poţi asigura perpetuarea în funcţie.

Doamne fereşte să i se întâmple ce i s-a întâmplat la Ministerul de Externe! Că el, din 1990 încoace doar şef poate să fie. Iar dacă nu se poate şi nu se poate, forţează lege şi îşi inventează coledzii şi funcţii, precum cea de preşedinte al Universităţii “Babeş- Bolyai” pe care acum o face uitată în cv.

Site-ul ICR ne înştiinţează că foarte curând instituţia condusă de domnul Andrei Marga va organiza o acţiune semnificativ şi premonitoriu intitulată Noaptea literaturii. În procesul de instaurare a beznei viitoare, cărticicăi micului Mao din fruntea ICR îi va reveni, desigur, un rol de seamă.