Constantinescu şi Ciorbea: din dreapta lui Coposu la stânga lui Ponta

Emil Constantinescu, în vremea când făcea tandem cu Corneliu Coposu FOTO Mediafax

Fostul preşedinte Emnil Constantinescu şi fostul premier Victor Ciorbea, primii oameni de dreapta care au condus ţara după Revoluţie, au ajuns să-l ia acum în braţe pe Victor Ponta, urmaşul lui Ion Iliescu în fruntea PSD

Emil Constantinescu este ultimul nume, şi poate cel mai important, dintr-o lungă listă de oameni politici pentru care ideologia a fost doar o situaţia de moment. Constantinescu şi-a început cariera politică în stradă, în primăvara anului 1990, protestând faţă de maniera lui Ion Iliescu de a readuce liniştea prin bâta minerilor.A fost membru-fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Civice (1990), cea mai importantă organizaţie neguvernamentală din ţară şi preşedinte al Academiei Civice. Aceste asociaţii s-au alăturat partidelor de dreapta din Opoziţie şi au format împreună Convenţia Democratică din România - CDR (1991).

În 1992, avându-i alături pe liderii ţărănişti Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu, Constantinescu a candidat pentru alegerile prezidenţiale, dar a fost învins clar de Ion Iliescu, marele său rival politic. În toamna lui 1995 moare Seniorul Coposu, iar multe dintre regretele oamenilor aveau să se transforme, peste un an, în voturi pentru Emil Constantinescu, care îl învinge pe Iliescu, învinge sistemul, şi ajunge la Cotroceni. Primul preşedinte de dreapta din istoria României îşi începea mandatul. „Un mandat de speranţă în libertate, democratizare şi decomunizare“, aşa cum îl numeşte profesorul de drept Ioan Stanomir. În cei patru ani de mandat, Constantinescu a pus ţara pe traiectoria occidentală, a demarat negocierile de aderare la NATO şi UE, dar a sfârşit „învins de sistem“ şi a refuzat încă un duel cu Ion Iliescu. După foarte mulţi ani de tăcere, Emil Constantiescu s-a auzit din nou, însă vocea sa a căpătat, între timp, un puternic accent de stânga.

Cu o săptămână înainte de turul doi al prezidenţialelor,  fostul preşedinte i-a trimis o scrisoare lui Victor Ponta în care i-a transmis că îl susţine în drumul său spre Preşedinţie. „Dumneavoastră, domnule prim ministru, aţi menţionat de mai multe ori că aţi fost un foarte tânăr participant activ, în 1990, la fenomenul Piaţa Universităţii. Speranţele puse atunci în progresul României prin adevăr şi justiţie pot fi îndeplinite acum de generaţia tinerilor de atunci dacă ei vor avea puterea să se desprindă de tot ce a fost urât şi umilitor în tranziţia postcomunistă“, i-a scris Constantinescu lui Ponta. Victor Ponta e liderul partidului plămădit de Ion Iliescu. Ion Iliescu, omul împotriva căruia protesta Emil Constantinescu în Piaţa Universităţii. „Mai lipseşte ca fostul preşedinte Constantinescu, marele luptator pentru memorie, să ne spună că Ion Iliescu a fost adevăratul erou al revoluţiei din decembrie 1989. Eu înţeleg că dl Constantinescu vrea să-şi ridice singur statuie, dar să nu ne ia de proşti. Un caz dezolant de rinocerizare“, a reacţionat politologul Vladimir Tismăneanu, într-un text publicat pe contributors.ro.

Premierul Victor Ponta a reacţionat imediat pe contul său de facebook. „Îi mulţumesc domnului preşedinte Emil Constantinescu pentru cuvintele frumoase din scrisoarea adresată şi pentru direcţia morală pe care a oferit-o întotdeauna poporului roman“, a scris şi Ponta.

Precedentul Ciorbea

În 1996, Emil Constantinescu îl numeşte premier pe ţărănistul Victor Ciorbea, personaj emanat de puternica mişcare sindicalistă din prima jumătate a anilor 90. „Am fost întâiul premier creştin democrat şi cel dintâi prim-ministru al PNŢCD, după 63 de ani, dintre care 45 de ani de comunism“, scrie Ciorbea pe blogul personal.

Rezistă în fruntea Executivului numai doi ani, fiind doborât de colapsul financiar spre care se îndrepta România. Supărat pe partid, pleacă din PNŢCD şi fondează Alianţa Naţională Creştin Democrată (ANCD), un partid concurent al ţărăniştilor istorici. Eşuează şi se întoarce în PNŢCD, la începutul anilor 2000, cu o dorinţă mare de a prelua şefia partidului de la Vasile Lupu şi Andrei Marga. Reuşeşte. Timp de trei ani conduce un partid muribund, pe care, în toamna lui 2004, îl lasă în agonie.

CV-ul fostului premier ne prezintă însă o varinată oficială mai dulce: „În august 2004 m-am retras din viaţa politică“. În toamna lui 2012, Ciorbea se înscrie rapid în PNL cu scopul precis de a prinde listele USL pentru alegerile parlamentare. Ajunge în Parlament, dar pentru numai un an şi jumătate, pentru că Victor Ponta îl instalează ca Avocat al Poporului, deşi, oficial, Ciorbea încă avea carnet de liberal. Din noua sa funcţie se remarcă rapid ca fiind obedient politic. A refuzat să conteste la Curtea Constituţională scandaloase ordonanţe de urgenţă date de Ponta, deşi era singurul care o putea face. Aceasta este poveste rece a celor doi arhangheli ai dreptei, convertiţi, subit, la doctrina roşie a PSD.

Pe urmele sfetnicilor

Doi dintre foştii consilieri ai lui Emil Constantinescu din vremea mandatului său prezidenţial, Bogdan Teodorescu şi Mugur Ciuvică, se află şi ei acum de cealaltă parte a baricadei. Primul este consilierul premierului, în timp ce Mugur Ciuvică este invitat permanent în studioul Antena 3.

„Se întoarce Coposu în mormânt“

Analiştii politici contactaţi de Adevărul sunt împărţiţi când vine vorba de gesturile foştilor oameni de dreapta. Unii au fost surprinşi, alţii mai puţin. Unora le e jenă, altora, dimpotrivă, li se pare înţelept.

Sorin Bocancea, politolog: Mi-a fost foarte greu să citesc scrisoarea, să constat că, după ce a scos PNŢCD din istoria parlamentară, prin decizia de a se retrage din cusa prezidenţială în 2000, Emil Constantinescu ţine să rămână în istorie ca fiind o mare deziluzie a celor care şi-au dorit o forţă de dreapta în România. Când îi vedem pe Victor Ciorbea şi Emil Constantinescu înţelegem eşecul Convenţiei Democratice. Emil Constantinescu ia o decizie pentru care Corneliu Coposu se întoarce în mormânt. Sunt doi oameni cu fracturi inexplicabile. Victor Ciorbea este o jucărie a premierului.

Mircea Kivu, sociolog: La Victor Viorbea mă aşteptam, pentru că el era cam scos din viaţa politică şi graţie lui Victor Ponta a primit o demnitate impotantă în stat, cea de Avocat al Poporului. În ce-l priveşte pe Emil Constantinescu, am fost surprins să aflu că îl susţine pe Victor Ponta. Nu-mi explic gestul său. Nu cred că va obţine ceva din partea lui Ponta, iar argumnetul său mi s-a părut extrem de subţire, acela cu dublarea indemnizaţiilor pentru deţinuţii politici. Un aviz pozitiv al Guvernului nu înseamnă nimic, iar foştii deţinuţi politici sunt acum sub 50. Gestul său a fost unul simbolic.

Sorin Ioniţă, politolog: Nu m-a surprins deloc decizia lui Victor Ciorbea de a-l susţine pe Victor Ponta. Este consecvent omul. A fost în campania USL, apoi a fost a fost numit de Guvernul Ponta Avocat al poporului.
Alfred Bulai, sociolog: Nu este nicio surpriză că Emil Constantinescu îl votează pe Victor Ponta. Are o idee despre ce înseamnă Preşedinţia şi crede că Ponta se califică mai mult decât adevrsarul său.

Lucian Dîrdală, politolog:  Mi-e jenă să comentez, pentru că l-am cunoscut pe Emil Constantinescu, am lucrat cu el. Mulţi din colaboratorii lui Emil Constantinescu au adoptat o poziţie anti-Băsescu. Cred totuşi că este un mesaj nepotrivit. În cazul lui Victor Ciorbea nu este nicio surpriză din moment ce a aceptat să îndeplinească funcţia de Avocat al Poporului, sprijinit de PSD.