Constanţa nemerniciei

Preşedintele Klaus Iohannis are toate motivele să fie supărat. Prin votul de joi, vot prin care Senatul României a făcut zid în jurul parlamentarului liberal Varujan Vosganian, sunt spulberate multe speranţe legate de posibilitatea ca în România să fie făcută acea altfel de politică făgăduită de actualul preşedinte în cursul campaniei electorale.

S-a demonstrat limpede şi jalnic deopotrivă că noul PNL nu e cu nimic diferit de PSD, dar nici de vechiul PDL şi de încă şi mai vechiul PNL. Că îi place să meargă la braţ cu PSD-ul. Că articolul din Constituţia României ce garantează că Nimeni nu e mai presus de lege e vorbă în vânt, inventată exclusiv pentru uzul electoratului al cărui rost e să voteze şi să fie prostit. Şi pe care politicienii noştri sunt decişi să îl prostească pe mai departe. Că politicianismul deşănţat, nemernicia, ridicolul, sfidarea, caţavencianismul vor fi şi de aici încolo descriptorii esenţiali ai prea multor componenţi ai Legislativului de la Bucureşti. Că cei ce speră că o schimbare de guvern, că înlocuirea actualei majorităţi parlamentare cu alta ar putea, în sfârşit, să aducă un pic de normalitate, de curăţenie în viaţa politică românească se înşală. Că primăvara viitoare nu va fi altceva decât o nouă primăvară pe vechile dureri. Că bubele, mucegaiul şi noroiul ce se simt ca la ele acasă în Parlamentul României nu sunt defel dispuse să işte frumuseţi şi preţuri noi, ci doar eternele flori mortuare ale răului cărora uninominalul le-a fost, le este cum nu se poate mai prielnic. Că egalitatea şi justiţia sunt doar pentru căţei şi nu pentru carnasierele de calibrul d-lui Varujan.

Felul degradant în care etern transpiratul senator liberal s-a manifestat în Parlament, cuvântarea pe care a ţinut-o acolo, un text de un penibil absolut şi de un retorism găunos, marcat de teoria conspiraţiei cumpărată la preţ redus din cine ştie ce bazar oriental, de autoglorificare caraghioasă şi de autocompătimiri de chivuţă, pigmentat cu lacrimi de damă de consumaţie pe punctul de a fi abandonată de sponsorul principal, în fapt o compunere în stil vadimist mustind de ridicol şi de infantilism, îndreptăţind supoziţia că altcineva şi nu el ar fi scris Cartea şoaptelor, îl descalifică definitiv nu doar pe omul politic, pe scriitorul cu visuri maladive de aspirant la premiul Nobel, ci, în primul rând, pe omul Varujan Vosganian. Pe care de aici încolo e bine să îl ocoleşti, să treci pe trotuarul celălalt când îl zăreşti pe stradă, de care e indicat să te fereşti aşa cum te fereşti de boală. Iar dacă cumva ai totuşi ghinionul de a trece vreodată pe lângă el, un Piei, Satană! şi un scuipat în sân nu sunt deloc deplasate. Dimpotrivă.

Ce diferenţă colosală între tunătorul, închipuitul, masculinul Varujan pe care l-am văzut luni după-amiază pe ecranul televizorului în rol de Père Justice ce nu acceptă nici un fel de discriminare pozitivă în cazul emisiunilor de televiziune pentru minorităţi şi însetatul, delirantul, plângăciosul cerşetor de imunitate şi dătător autodeclarat de acatiste cu acelaşi nume!

Pe lângă Varujan Vosganian, din nefericire contemporanul nostru, Polonius din Hamlet-ul shakespearian pare întruchiparea demnităţii şi onestităţii. În comparaţie cu laşul, libidinosul, larmoaiantul Vosganian, Elena Udrea reprezintă un monument de demnitate. Dacă la un concurs de agent sanitar s-ar prezenta un şobolan de apă şi Varujan Vosganian, îndreptăţită să ocupe postul ar fi, fără doar şi poate, neprihănita rozătoare.

Joi după-amiază o jegoasă, o infectă şobolăneală s-a petrecut sub cupola Senatului, redevenit azil de zi şi de noapte pentru bănuiţii de infracţiuni. Simbol al frăţiei furtului. O ruşine pe care nici un detergent, nici un dezinfectant nu o vor putea vreodată îndepărta de pe obrazul Senatului şi nici o eventuală, dar puţin probabilă reluare a votului nu o va putea face uitată.

Dincolo de imensa greaţă pe care am resimţit-o văzând pe micul ecran one man show-ul incalificabil, cu metafore şchiopătânde de frecventator de cenacluri săteşti susţinut de subomul Vosganian Varujan, raţiunea îmi spune că salvarea de la cercetarea judiciară a respectivului e semnul că foarte curând s-ar putea să avem o nouă majoritate parlamentară şi un nou guvern. Cu nimic diferit în imoralitatea lui de actualul.

Aceasta fiindcă nemernicia politicienilor români rămâne constantă.