Conspiraţia socialistă internaţională împotriva extremismului maghiar

Presa din Ungaria a ”descoperit” o conspiraţie socialistă a presei europene şi americane împotriva partidului aflat la putere la Budapesta, Fidesz, dar şi a partidului Dreptate şi Justiţie din Polonia. Presa maghiară îmi face ”onoarea” de a fi un reprezentant al acestei conspiraţii prin postările din Adevărul în care combat extremismul maghiar. Orban şi liderul UDMR au vorbit şi ei vineri la Budapesta despre legile mele anti-extremism.

Jurnaliştii care văd conspiraţii socialiste împotriva extremiştilor fac uz de aceleaşi raţionamente falacioase ca şi Viktor Orban când se trezeşte erou în mijlocul reţelelor obscure care vor să-i uzurpe puterea pe care o deţine, desigur, în numele poporului. Ca şi Băsescu, de altfel, un alt luptător marcant pentru democraţie pe care îl combat oamenii răi şi întunecaţi, el fiind temerarul care confruntă cu pieptul gol conspiraţiile maligne care vor să-l oprească din a înălţa România pe culmi de glorie nemaivăzute.

Cine ar fi Orban dacă nu  l-ar crede simpatizanţii lui singurul capabil să poarte steagul Sfântului Ştefan în lupta finală, de tip Gog şi Magog, împotriva ocultei masonilor şi a triadelor, finanţelor şi conspiratorilor mondiali? Din acest punct de vedere, Orban nu e însă chiar atât de original. Şi Hitler era ultimul apărător al civilizaţiei europene împotriva organizaţiilor fantomatice care nu-i dădeau spaţiu vital.

Atunci când vorbesc şi scriu despre atacurile împotriva României şi de presiunile Budapestei pentru controlul Transilvaniei nu am în gând conspiraţii, ci lucruri evidente. De exemplu, Vona Gabor spune la o tabără de vară că partidul lui îşi asumă un conflict cu România, apoi retractează, pe motiv că a fost prost înţeles, pentru ca ulterior un parlamentar Jobbik să repete acelaşi lucru cu subiect şi predicat, dar în scris, ca să nu mai existe ”greşeli de traducere”. La fel şi Tokes. Aruncă ideea unui protectorat asupra Transilvaniei de faţă cu Viktor Orban, la o altă şcoală de vară, apoi spune că nu a pomenit aşa ceva, ne oferă şi o traducere alternativă ”corectă”, pentru ca apoi Toro Tibor, omul lui de bază, să afirme tot în scris că protectoratul Budapestei ar fi o idee bună şi benefică. Un alt eveniment, vineri, când Kelemen Hunor s-a întâlnit la Budapesta cu Viktor Orban să se plângă de reacţiile anti-extremism maghiar din Transilvania şi de legile depuse de mine la Parlament care combat atacul susţinut împotriva statului român. Orban a declarat că îi susţine pe maghiarii din România, fireşte, motiv pentru care astăzi o să vedem la un post de televizune din România mesajele sale către o ţară care nu-i aparţine, deşi el ar vrea. Nu e nicio conspiraţie, lucrurile sunt vădite! La fel de clare însă sunt şi plângerea mea penală împotriva lui Vona Gabor, dar şi cele două legi de combatere a extremismului maghiar pe care le-am depus la Parlament.

Dar politicienii ca Viktor Orban nu ar supravieţui politic fără misterele Budapestei, ca să parafrazez o carte celebră care se referea însă la Paris, fără umbre şi taine, fără conspiraţii mondiale şi perversităţi geo-politice numai bune de stimulat imaginaţia alegătorului neinformat. Cine ar fi Orban dacă nu  l-ar crede simpatizanţii lui singurul capabil să poarte steagul Sfântului Ştefan în lupta finală, de tip Gog şi Magog, împotriva ocultei masonilor şi a triadelor, finanţelor şi conspiratorilor mondiali? Din acest punct de vedere, Orban nu e însă chiar atât de original. Şi Hitler era ultimul apărător al civilizaţiei europene împotriva organizaţiilor fantomatice care nu-i dădeau spaţiu vital. Iar idealurile pe care  premierul maghiar nu le poate exprima prea clar, în încercarea de a mai salva aparenţele, sunt preluate de Jobbik care îl completează pe Orban şi îl desăvârşeşte în ideologie: apărarea rasei maghiare, atacate din toate părţile, ameninţate cu dispariţia şi cu aglutinarea de duşmani nevăzuţi, dar omnipotenţi!

O ţară în care asemenea fantasme întrunesc mai mult de jumătate din voturile populaţiei (alegătorii lui Fidesz plus alegătorii lui Jobbik) e mai periculoasă decât Germania anilor ‘30. Nu e nevoie de o conspiraţie socialistă ca să ne dăm seama de direcţia în care a luat-o Ungaria. Şi nici de nu ştiu ce plan secret de acţiune ca să spunem răspicat că acest stat a devenit un butoi cu pulbere pentru Europa şi pentru ţările din preajmă.