Concluzia săptămânii: Elena Udrea, wild-cardul care schimbă lentila prin care privim lumea
0Interviul Elenei Udrea este un game changer: oferă o nouă cheie de citire a realităţilor româneşti din ultimii ani, prin acuzaţiile pe care le aduce SRI. Practic, d-na Udrea spune că SRI se comportă, într-un fel, ca vechea Securitate. Însă prin interviul său şi prin gesturile sale, ea demantelează însăşi eşafodajul ridicat de Traian Băsescu în zece ani de mandat. Cum ar veni, d-na Udrea îi distruge moştenirea lui Băsescu.
Smart Politics reîncepe seria analizelor săptămânale, de data aceasta în afara contextului generat de campania electorală. Încercăm să deconstruim şi să arătăm într-o lumină nouă ceea se întâmplă în timpul unei săptămâni de lucru din politica românească.
Evenimentul săptămânii
A fost, fără nicio îndoială, cea mai încărcată săptămână din ultimii ani: un judecător CCR adus cu mandat la DNA, pentru prima dată în istoria instituţiei şi a României, un fost şef de serviciu de informaţii demisionează peste noapte, iar unul din personajele aflate în linia întâi a politicii din ultimii zece ani, adus la rândul său cu mandat la DNA, face pe finalul săptămânii declaraţii care aruncă în aer eşafodajul statului român.
Din punct de vedere politic, evenimentul săptămânii care se încheie este constituit de interviul-eveniment acordat de Elena Udrea, în care fostul şef al Adminstraţiei Prezidenţiale a anunţat că a făcut un denunţ la DNA împotriva generalului SRI Florian Coldea, care conduce acum interimar Serviciul până la numirea unui nou director, şi în care a relatat despre cum generalul Coldea ar fi avut ideea aducerii d-nei Kovesi înapoi la Bucureşti, pentru a conduce DNA. În afara acestor informaţii-bombă, Elena Udrea a mai ridicat vălul de pe relaţiile de putere din România, schimbând semnificativ modul de înţelegere al hărţii de putere, aşa cum era ea înţeleasă sau bănuită înainte.
Interviul Elenei Udrea este evenimentul săptămânii pentru că el reprezintă ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte a game changer, un eveniment sau factor care schimbă o situaţie existentă sau o activitate într-un mod semnificativ. Ce aduce nou Elena Udrea este o cheie de citire a realităţilor româneşti din ultimii ani, prin acuzaţiile pe care le aduce SRI. Practic, Elena Udrea spune, fără să rostească cuvintele, că SRI se comportă, într-un fel, ca vechea Securitate. Aceasta ar reprezenta o schimbare radicală a modului în care vedem şi în care percepem lumea în care trăim, care ar pune sub semnul întrebării inclusiv alegerile democratice pe care, potrivit d-nei Udrea, credem că le facem, dar care sunt făcute, în mare parte, de alţii în locul nostru.
Este o schimbare majoră de paradigmă, o schimbare care nu are cum să nu lase urme şi care nu are cum să nu stârnească gesturile reflexe ale unui popor care abia a scăpat de o generaţie de un regim totalitar. Ceea ce este interesant, însă, este că foarte puţini din cei care se luptau până nu demult cu comunismul din România şi cu practicile totalitare, şi mai mult, care condamnau şi care anatemizau fosta Securitate, au reacţionat la acest interviu.
Ei nu s-au grăbit să reia şi să întărească paradigma drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, nici s-au grăbit să se isterizeze, aşa cum de multe ori făceau cu foarte mare uşurinţă şi la subiecte care nu meritau atâta atenţie. O fi un semn că şi elitele societăţii româneşti îşi aleg bătăliile cu grijă şi că preferă să atace fantomele unui regim defunct decât să se ia trântă cu problemele reale ale unuia prezent. Dacă aşa stau lucrurile, este, trebuie să recunoaştem, o formă minunată de a fi şi cetăţean-spectator şi cetăţean-angajat în acelaşi timp, iar abilitatea de a-ţi pune pe cap ce pălărie îţi convine cel mai mult într-un moment sau altul trebuie să fi fost mult exersată în timp. Vestea proastă pentru români ar fi că au repere morale reglabile, cam în aceeaşi măsură în care şi cheia franceză este reglabilă când o foloseşti pentru activitatea pentru care a fost inventată, dar tot este capabilă să-ţi spargă geamul dacă o arunci cu totul într-o direcţie oarecare.
Spaţiul public, trebuie să recunoaştem, are prea puţine voci care să-şi asume un discurs la libertăţii, în sens cultural şi valoric. Chiar cu ajutorul neaşteptat al CCR, vocea libertăţii este prea firavă în România, drepturile şi libertăţile fundamentale ajung să fie tratate drept moft, iar absenţa acestui discurs din gura elitelor este un semn major de îngrijorare pentru democraţia noastră. Sunt prea puţin vizibile şi marginale zonele din societate în care discursul libertăţii este articulat convingător.
Săptămâna a mai avut alte două puncte de inflexiune, înainte de apariţia acestui interviu. Demisia lui George Maior, şeful SRI, a fost evenimentul cu ramificaţiile instituţionale cele mai multe şi cele mai importante, cu atât mai mult cu cât nu a spus nimeni care a fost motivul care a stat la baza acestei decizii. Înainte de acest moment, săptămâna părea să fie încă una în care procurorii DNA defilau în prim-planul vieţii publice, prin audierea şi apoi arestarea lui Adriean Videanu şi prin acuzaţiile aduse lui Toni Greblă, judecător CCR, şi Elenei Udrea.
În acest context, arestarea pentru 30 de zile lui Adriean Videanu a ajuns să fie subiect de o zi la televizor şi chiar de mai puţin în ziare. Momentul Videanu îi incomodează pe liberali, care tocmai ce stabileau în forurile de conducere strategia politică. Acest lucru, coroborat cu declaraţiile tot mai mediatizate ale fostului ministru PDL al comunicaţiilor Gabriel Sandu, taie din aripile cu care PNL voia să înceapă ofensiva parlamentară de primăvară. Cu siguranţă, PNL va trâmbiţa o ofensivă parlamentară la guvernul Ponta, însă acum o va face cu jumătate de gură, pentru că va trebui să răspundă subiectelor Sandu şi Videnu. Suspiciunile de corupţie care privesc lideri ai noului PNL sunt în măsură să decredibilizeze eforturile liberalilor de preluare încă din această primăvară a guvernării.
Personajul săptămânii
Elena Udrea este, de departe, personajul săptămânii. Ea a reuşit să fie nu doar vizibilă, dar a reuşit să schimbe agenda de discuţie din spaţiul public, sufocând mediatic evenimente importante precum arestarea lui Adriean Videanu, întâlnirea PSD de la Sinaia, Consiliul Naţional al PNL şi punerea sub acuzare a lui Toni Greblă.
Miza Elenei Udrea poate fi una dublă: fie, ca în cazul unei lupte militare, să dorească să spargă încercuirea în care se află şi să lanseze în consecinţă o contraofensivă de proporţii; fie încearcă să facă pagube cât mai mari cu putinţă, fiind conştientă că nu mai are mai nimic de pierdut. În orice caz, din punct de vedere al comunicării politice, d-na Udrea oferă o lecţie: aşa se trece din defensivă în ofensivă şi aşa se controlează narativul politic în media. Este o lecţie de comunicare politică, pusă în practică de un personaj altfel marginal la nivelul electoratului general, dar influent prin poziţia pe care a avut-o lângă liderul sistemului, Traian Băsescu, în ultimii zece ani.
Ceea ce însă trebuie subliniat este faptul că Elena Udrea, prin interviul său şi prin gesturile sale, demantelează însăşi eşafodajul ridicat de Traian Băsescu în zece ani de mandat. Cum ar veni, d-na Udrea îi distruge moştenirea lui Traian Băsescu. Acest lucru ar trebui să presupună o reacţie din partea fostului şef de stat. Tăcerea sa de până acum poate fi un indidiu sau poate însemna doar că fostul preşedinte îşi pregăteşte un moment tactic. Cert este că loviturile de baros la soclul statuii lui Traian Băsescu ar putea să ducă la prăbuşirea statuii.
Generalul Florian Coldea a devenit şi el personaj, însă în absenţă, pentru că nu domnia sa a fost prezent în spaţiul public în nume personal, însă a fost amintit, într-un context sau altul, cam la fiecare cinci minute în emisiunile televizate.
Altfel, în lumina reflectoarelor au trecut personajele obişnuite în această săptămână. O menţiune specială pentru acest duet care anunţă să ne însenineze talk-show-urile: Sebastian Ghiţă şi Marian Vanghelie, care, atunci când nu vorbesc unul despre celălalt, vorbesc unul cu celălalt. Emisiunea în care cei doi se certau la B1 TV a fost una dintre cele mai bune iteraţii de divertisment politic din ultima vreme.
Cine a câştigat şi cine a pierdut
Elena Udrea a reuşit să facă damage control, însă tot nu are cum să iasă pe plus la puncte, deşi a fost cea care a punctat cel mai masiv în această săptămână. Bătălia Elenei Udrea este totuşi una cu procurorii şi cu anchetele, iar comunicarea politică, dincolo de toată victimizarea urmărită, are limite evidente pe acest teritoriu distinct. Însă pe plus nu a ieşit nimeni în această săptămână.
Pe zero au ieşit şi Victor Ponta şi Klaus Iohannis, dar aceasta pentru că au fost mai curând absenţi din dezbaterea publică. Consultările de la Cotroceni au fost un moment mai degrabă protocolar, fără consecinţe politice de luat în seamă.
Concluzia săptămânii
O săptămână care a început cu o miză mare, audierea la DNA a lui Toni Greblă, a sfârşit cu o miză şi mai mare: un denunţ al Elenei Udrea împotriva lui Florian Coldea. Cât de adânci vor fi aceste urme şi cât de întinse vor fi ramificaţiile interviului d-nei Udrea vom vedea curând, pentru că este cert că acest cutremur-politic se va lăsa cu replici. Îi este dat Elenei Udrea să fie în prima linie a schimbării de sistem, după zece ani cu Traian Băsescu. Cei care se gândesc la sacrificii ritualice pot acum surâde,
Concluzia pe care o putem trage după această săptămână, însă, este următoarea: exact ca în Matrix, nici în România lucrurile nu sunt ceea ce par să fie şi întotdeauna se pare că există o explicaţie sau un resort invizibil la care oamenii de rând nu au acces. Acest lucru este fascinant când este într-un film, însă este un motiv de teamă într-un stat democratic.
Ce urmează
De luni începe sesiunea parlamentară şi viaţa politică o să fie mai vioaie şi mai activă, măcar marginal. Cu siguranţă că vor fi audieri în Comisia pentru controlul SRI în Parlament, cu siguranţă că vom afla calendarul moţiunii de cenzură a PNL şi vor reîncepe calculele aritmetice parlamentare pentru majoritatea care să-l dea pe Ponta jos, după ce duminică se vor fi lansat public şi platformiştii din PSD, strânşi în jurul lui Mircea Geoană şi Marian Vanghelie. Senatul este punctul fierbinte, acolo unde schimbarea lui Tăriceanu ar putea da semnul prăbuşirii actualei majorităţi.
Însă toată lumea va aştepta, cu sufletul la gură, următoarele dezvăluiri ale Elenei Udrea.