Centenarul Unirii, în 2018, trebuie să găsească cele două state româneşti reunite

Peste 5 ani sărbătorim Centenarul Marii Uniri şi vom fi nevrednici de înaintaşii noştri dacă, până atunci, nu vom reîntregi România. Manifestaţiile de la Chişinău, de 1 Decembrie, sunt dovada că unionismul devine din ce în ce mai puternic, dar e timpul să depăşim declaraţiile de intenţie şi să trecem la acţiuni concrete. Cine mai are îndoieli asupra reîntregirii României trebuie să meargă la Chişinău să simtă dorinţa de unire de acolo.

Prezent la Chişinău de Ziua Românilor de Pretutindeni, pe 30 noiembrie, dar şi de Ziua Naţională, am avut onoarea de a deveni membru al Consiliului Unirii de la Chişinău pentru că trebuie să ducem idealul reîntregirii de la vorbe şi aspiraţii, la înfăptuire. Iar Consiliul Unirii duce această luptă împotriva tuturor opreliştilor care există atât prin inerţia politică din ambele state româneşti, cât şi prin deranjul altor state care nu văd cu ochi buni o Românie Unită, întreagă şi puternică.

2018 trebuie să ne găsească întregi ca neam, altfel nu vom putea sărbători centenarul Unirii cum se cuvine, pentru că sufletele celor care au unificat România atunci ne vor întreba cu durere: ”De ce nu aţi păstrat moştenirea întreagă”? Oare ce le vom răspunde?...

În cadrul întâlnirii avute cu membrii Consiliului Unirii la Chişinău la sfârşitul săptămânii am aflat despre multe oportunităţi pierdute, dar şi despre paşii concreţi pe care îi putem face pentru a îndeplini idealul românilor de a trăi în aceeaşi ţară. Mai trist este că românii din Basarabia nu se simt sprijiniţi întotdeauna de oficialii statului român din misiunile diplomatice, iar acest lucru trebuie să înceteze. Este total nefiresc ca reprezentanţii noştri în Republica Moldova să-i trateze pe fraţii noştri de peste Prut ca pe nişte străini sau ca pe nişte cetăţeni oarecare, când ei au dovedit mai mult suflet şi mai multă dragoste pentru România Unită decât am făcut-o noi, cei din România.

Am întâlnit la Chişinău suflete mari, pe măsura celor care, la 1918 au făcut posibilă reîntregirea României. În acest sens, Platforma Civică Acţiunea 2012 a făcut dovada unei determinări şi organizări demne de toată stima. Cred că putem învăţa de la unioniştii din Basarabia, de la credinţa lor nestrămutată în reunificarea celor două state româneşti, şi ne putem inspira din dragostea lor de ţara de care îi desparte o graniţă dureroasă şi artificială. Văzută de la Chişinău, reîntregirea României nu este doar un ideal, ci o dorinţă arzătoare, un gând cu care românii de acolo petrec clipă de clipă şi nu pot să trăiască altfel sau în afara lui.

Ca singurul reprezentant parlamentar activ din România al Consiliului Unirii, sper doar să răspund aşteptărilor românilor de peste Prut şi să mă ridic la înălţimea iubirii lor de România şi a dorinţei lor arzătoare pentru reîntregire. În faţa devotamentului şi credinţei lor totale în Unire m-am simţit copleşit, iar responsabilitate pe care ţi-o dă participarea la idealul reîntregirii alături de asemenea suflete curate de români este uriaşă. Acum ştiu sigur că Unirea celor două state româneşti se va împlini, câtă vreme pentru ea luptă asemenea români dispuşi la sacrificii şi eforturi supraomeneşti pentru a vedea România Unită!

M-am simţit acasă în Basarabia pentru că am vorbit tot timpul româneşte, pentru că am văzut suflete de români curate şi pentru că am trăit aceeaşi evlavie faţă de Ştefan cel Mare şi Sfânt ca şi în România. Am depus o coroană de flori la Monumentul din Chişinău al marelui domnitor cu gândul că marele Ştefan nu ar fi putut concepe să există moldoveni de dincoace şi de dincolo de Prut, ci i-ar fi vrut pe toţi românii în aceeaşi ţară. M-am întâlnit de asemenea cu tinerii cărora li s-a refuzat viza de intrare în România când voiau să participe la Marşul Unirii din octombrie şi am aflat direct de la ei ce nedreptăţiţi s-au simţit pentru că ţara le-a refuzat bucuria de a veni la Bucureşti să-şi cânte dorinţa de Unire. Am avut de asemenea ocazia să vorbesc cu factori politici de la Chişinău, cu intelectuali şi lideri de opinie şi am aflat astfel că dorinţa de Unire e din ce în ce mai puternică, dar drumul către ea nu se anunţă a fi uşor. Toată amplitudinea manifestărilor dedicate Zilei Naţionale a României la Chişinău ne arată că unionismul creşte ca putere şi semnificaţie în Basarabia, dar în acest scop trebuie să strângem rândurile din ambele părţi şi să conlucrăm.

Mi-a rămas întipărită în memorie şi discuţia cu profesorii români din Transnistria, adevăraţi eroi ai limbii şi simţirii româneşti care păstrează identitatea românească în condiţii greu de imaginat. Fiecare dintre ei ar merita o decoraţie, păcat că le risipim pe duşmanii României după care ne chinuim să le luăm înapoi, în loc să le oferim celor care îşi riscă viaţa şi siguranţa personală pentru a păstra identitatea românească sub ocupaţie străină! Dar nu după decoraţii tânjesc aceşti apostoli ai limbii române, ci după libertatea de a fi români, care se plăteşte cu martiriul în unele locuri, nu departe de România!

Nu pot decât să le mulţumesc tuturor românilor din Basarabia care nu au renunţat la idealul reîntregirii şi care luptă pentru el, fiecare cu mijloacele lui. Sper ca noi, românii care avem şansa să fim în România, să ne dovedim vrednici de iubirea lor de ţară şi să răspundem dorinţei lor de a fi din nou împreună. 2018 trebuie să ne găsească întregi ca neam, altfel nu vom putea sărbători centenarul Unirii cum se cuvine, pentru că sufletele celor care au unificat România atunci ne vor întreba cu durere: ”De ce nu aţi păstrat moştenirea întreagă”? Oare ce le vom răspunde?...