În primăvara anului trecut, mai mulţi candidaţi pentru funcţia de primar au atacat la Curtea Constituţională articolul 101 din legea electorală, care prevede desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de primar într-un singur tur de scrutin. Sesizările fuseseră depuse înainte de începerea campaniei electorale, mai exact în perioada de depunere a candidaturilor. Curtea Constituţională le-a respins pe absolut toate ca inadmisibile, adică fără să le judece pe fond.

Curtea şi-a motivat refuzul de a judeca fondul prin faptul că atacarea acelui articol trebuie făcută la momentul în care el devine aplicabil, nu într-un moment anterior. Or acel articol devine aplicabil după ce scrutinul a trecut, mai exact atunci când se numără voturile şi se atribuie mandatul de primar. Consecinţa acestor decizii este că de eventuala declarare ca neconstituţional a acelui articol nu mai pot beneficia chiar cei care l-au atacat, ceea ce face foarte puţin atractivă o acţiune la CCR.

Dar chiar şi aşa, cel puţin doi candidaţi au atacat articolul 101 la momentul indicat de Curtea Constituţională: după alegeri, după atribuirea mandatelor de primar. Este vorba despre Clotilde Armand, care a candidat la Sectorul 1 al Capitalei, şi Nicolae State, candidat la Primăria Târgu Jiu. Sesizările lor au fost înregistrate la CCR pe 23, respectiv pe 24 iunie 2016. Curtea nu le-a judecat rapid, în termen de două-trei săptămâni, aşa cum făcuse cu toate dosarele de natură electorală, ci a intrat în vacanţa de vară. Mi-am închipuit că, având acele dosare o anume încărcătură politică, judecătorii or fi vrut să judece într-o perioadă de acalmie politică, dacă alegerile tot trecuseră. Se pare că m-am înşelat.

Au trecut aproape 11 luni şi Curtea Constituţională nu a catadicsit să le judece nici până acum. Ambele dosare sunt în stadiul de întocmire a raportului de către judecătorul raportor, fără să fi fost fixat termenul de judecată. Potrivit legii, termenul de judecată este fixat de către preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu.

Acum două săptămâni, am trimis o solicitare oficială preşedintelui Curţii Constituţionale, în care întrebam dacă instanţa are de gând să judece aceste două dosare înainte sau după data de 11 iunie - ziua în care Guvernul a fixat alegeri locale anticipate pentru funcţia de primar în vreo 25 de localităţi. Patru zile mai târziu, mi-a răspuns o consilieră de la Departamentul Juridic care, în esenţă, afirma că articolul 101 din legea alegerilor locale a mai fost judecat de Curtea Constituţională în primăvara anului trecut - şi m-a indicat vreo cinci decizii ca jurisprudenţă.

Însă în toate cele cinci decizii indicate, Curtea nu s-a pronunţat pe fondul problemei, respingând acţiunile ca inadmisibile, cu argumentul descris mai sus. Am retrimis solicitarea către preşedintele Dorneanu, insitând să aflu dacă CCR intenţionează să judece pe fond aceste dosare înainte sau după alegerile locale anticipate. Nu a mai venit niciun răspuns.

Putem accepta orice argumente rezonabile pentru o aşa întârziere în soluţionarea dosarelor: aglomerarea judecătorilor, nevoia de studiu, volumul mare de muncă şi câte şi mai câte. Dar devine inacceptabil atunci când vedem că alte dosare – tot cu încărcătură politică, dar de altă natură – sunt judecate cu viteze mult mai mari.

Pe 28 martie anul acesta, magistraţii Înaltei Curţi care judecă dosarul liderului PSD Liviu Dragnea au admis excepţia ridicată de fosta soţie a acestuia, Bombonica Prodana, şi au dispus sesizarea Curţii Constituţionale. Bombonica Prodana susţine că articolul din Codul Penal care incriminează abuzul în serviciu ar fi neconstituţional pentru că nu este prevăzut şi un prag de prejudiciu.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională pe 6 aprilie, iar preşedintele Valer Dorneanu a stabilit termenul de judecată pentru 6 iunie. Fix două luni.

Nu poţi să nu te gândeşti că, în acest caz, numele de Dragnea a funcţionat ca un şperaclu. Ca şi Tăriceanu la Permise Auto, familia Dragnea nu ştie să stea la coadă.