Autonomia maghiară, sărăcie pentru cei de jos, putere şi bani pentru liderii lor politici

Copiii maghiarilor au defilat ieri pentru autonomie, adică pentru ceva care scapă şi înţelegerii părinţilor lor. Un fel de cruciadă a copiilor menită să înduioşeze sau pur şi simplu ca să iasă mai mulţi la socoteală. La un calcul rece, autonomia ar însemna însă falimentul economic al zonei pentru cei mulţi şi afaceri pentru liderii maghiari care ar putea să fie astfel proprietari pe 7 la sută din România, cum visa Marko Bela.

Mult trâmbiţatul marş al autonomiştilor s-a dovedit o adunare pestriţă care a devenit interesantă doar prin sabotarea trenului de către ”siguranţa statului” (l-am citat pe deputatul UDMR Attila Korodi) şi prin prezenţa multor copii, aduşi fie pentru că nu aveau cu cine rămâne acasă, fie pentru ca generaţiile viitoare să crească în spiritul luptei de clasă împotriva românilor asupritori. În plus, mai sporeau numărul participanţilor, şi aşa de zece ori mai mic decât cel promis.

Cei care au de câştigat şi de aceea agită apele sunt politicienii maghiari manipulatori, care s-ar vedea stăpâni peste o bucată de România (celebrul 7 la sută visat de Marko Bela) şi astfel şi-ar putea negocia în numele ei diferite avantaje şi fonduri de susţinere de la cel care dă mai mult.

Lipsa de scrupule a organizatorilor nu lasă loc de îndoială. Altfel nu i-ar fi amestecat pe cei mici în această poveste dubioasă a autonomiei despre care nici adulţii nu ştiu prea bine ce le-ar aduce şi cum ar funcţiona. Un reportaj Adevărul (AICI) ne arată că participanţii nu ştiau prea bine partea economică a problemei, dar ar fi aşa frumos să facă ei ce vor, dar să vină şi bani de la bugetul de stat. O altă analiză Adevărul (AICI) ne probează cu cifre că economia unui stat autonom în regiune ar fi falimentară cu mare succes. Aşa încât e clar că susţinătorii manipulaţi ai autonomiei habar n-au despre ce vorbesc dacă îşi imaginează că aceasta le va aduce raiul pe pământ.

Dincolo de necunoscutele solicitărilor pentru cei mulţi, cei care au de câştigat şi de aceea agită apele sunt politicienii maghiari manipulatori, care s-ar vedea stăpâni peste o bucată de România (celebrul 7 la sută visat de Marko Bela) şi astfel şi-ar putea negocia în numele ei diferite avantaje şi fonduri de susţinere de la cel care dă mai mult. Ceva de la România, ca să nu cedeze bucata de pământ românesc Ungariei, ceva de la Ungaria ca să îi promită că rămâne sub protectoratul ei, ceva de la Uniunea Europeană ca să menţină stabilitatea şi pentru că e dreptul minorităţilor să primească bani degeaba. În plus, mai sunt nişte păduri de tăiat (cele care au scăpat până în prezent), nişte clădiri de retrocedat, nişte terenuri de preluat, lucruri care s-ar face mai uşor fără autorităţile române şi fără legea care i-a băgat pe câţiva lideri maghiari în zona penală pentru asemenea aranjamente.

Pentru cei mulţi, care au visat ieri cu ochii deschişi la autonomie, va fi însă mai rău, cu excepţia faptului că nu vor mai trebui să înveţe nici măcar bruma de română pe care o deprindeau până în prezent. Dar cum nu se omoară nici acum cu învăţarea limbii oficiale a statului în care trăiesc, nu ştiu dacă acest lucru justifică efortul. UDMR însă, ca şi celelalte partide maghiare, se visează deja proprietari pe 7 la sută din România (corespondent al procentului de etnici maghiari, deşi acesta este mai mic) şi aici e toată cheia problemei...