Aurul nostru

Cred că asta este generaţia pe care o aşteptam de atâta amar de vreme. Nu e vorba de o generaţie în sensul propriu, al vârstei, ci în sensul libertăţii. Ea este aurul pe care Roşia Montană l-a dat deja României. Deci, proiectul RMGC poate fi declarat închis.

Dincolo de argumentele aduse de societatea civilă împotriva proiectului Roşia Montană, cel mai important lucru este atitudinea, gestul atâtor oameni, protestul lor împotriva abuzului. Este pentru prima dată când s-a produs o mişcare coerentă şi de durată pentru o miză mare. Nu s-au cerut salarii, pensii, salam, pâine sau demisii ale unor persoane aflate vremelnic în funcţii. S-a cerut lege. Cea mai grea solicitare pentru clasa politică.

După cum s-a spus în mass media neîngălate în cianura publicităţii de la RMGC, protestatarii împotriva proiectului Roşia Montană sunt persoane aşezate, cu siguranţa zilei de mâine, care puteau foarte bine să stea pe la casele lor şi să nu-i intereseze. Cu siguranţă nu sunt locuitori din Roşia Montană, al căror ales susţine proiectul. Era culmea să nu-l susţină! Viaţa e scurtă, mandatul şi mai scurt iar remuneraţia, după buget.

Cu toate că în postcomunism s-a produs o mare migraţie a creierelor din România spre alte ţări ce ştiu să le aprecieze, constatăm cu surprindere că puterea de regenerare este uriaşă. Ca după o ploaie cu grindină, când te minunezi cum de mai poate da iarba. Cei ce au avut curajul să rămână în România au început să aibă curajul de a spune „nu”. Iar după  cacialmaua din vara lui 2012 au înţeles că trebuie să se reprezinte singuri atunci când minciuna e pe faţă. Nici embargoul mediatic şi nici ironiile semenilor nu i-au oprit. Cred că asta este generaţia pe care o aşteptam de atâta amar de vreme. Nu e vorba de o generaţie în sensul propriu, al vârstei, ci în sensul libertăţii. Ea este aurul pe care Roşia Montană l-a dat deja României. Deci, proiectul RMGC poate fi declarat închis.