Alegeri prezidenţiale 2014 (Turul 2) – Uşor cu Diaspora pe scări!

Scandalul provocat de haosul din secţiile de votare din străinătate aruncă o pată de mizerie asupra imaginii României în lume. În plan extern, cauzele acestui haos sunt prea puţin importante pentru cei care se grăbesc să spună despre România că este „o ţară ca o pubelă”.

Politicianul, dar şi simplul cetăţean occidental, fără a încerca să analizeze obiectiv, consideră că România este încă o zonă a corupţiei, minciunii şi instabilităţii. În mare măsură, acesta este adevărul! Haosul şi scandalul din secţiile de votare ale diasporei româneşti, în primul tur al alegerilor prezidenţiale 2014, au confirmat, din păcate, această nefastă imagine a României post-decembrist. 

În ţară, scandalul alegerilor din diaspora este motiv de manipulare pentru echipele de campanie ale celor doi candidaţi rămaşi în luptă. 

Echipa candidatului Victor Ponta s-a situat, la un moment dat, pe marginea prăpastiei lui „voi n-aţi mâncat salam cu soia”, prin diferite afirmaţii ireverenţioase la adresa votanţilor din diaspora! Venindu-şi oarecum în fire, dovedind mai multă luciditate decât echipa de campanie şi sesizând pericolul unei escaladări a scandalului cu efecte negative majore pentru PSD, candidatul Victor Ponta revine asupra subiectului şi ameninţă, în calitate de prim-ministru, cu sancţiuni severe mergând până la demitere, conducerea Ministerului Afacerilor Externe. Se cere organizarea corespunzătoare a secţiilor de votare, „ca fiecare român din diaspora să poată vota”! Mai bine mai târziu, decât niciodată? Poate da, poate nu! Scoatem cuiul, dar gaura rămâne… 

În tabăra adversă, activiştii candidatului Klaus Iohannis privesc la diaspora ca şi când ar fi cuprinşi bizar de exaltarea lui „simţ enorm şi văz monstruos”. Se consideră – oare în temeiul căror calcule, că nu au fost prezentate până acum? – că haosul din secţiile de votare ale diasporei a împiedicat victora candidatului Iohannis. O avalanşă de scrisori de protest trimise către Ponta mai ales de persoane din elita diasporei româneşti, studenţi, specialişti, corporatişti, profesori universitari – apropos, unde sunt „căpşunarii”, că nu am văzut o scrisoare de la vreunul? – fac deliciul presei loiale PDL/PNL. Echipa de activişti a candidatului Klaus Iohannis se foloseşte de îndreptăţita reacţie de protest a acestor români şi mizează pe un fel de „revoluţie a diasporei”, o „Piaţa Universităţii” de import care ar fi chemată să trezească şi să aducă la vot conştiinţele adormite din ţară şi străinătate. 

În acest context, candidatul Victor Ponta are două avantaje. Este prim-ministru şi poate poza în „omul cu biciul” care pedepseşte pe cei vinovaţi pentru haosul din secţiile de votare ale diasporei. Este susţinut în ţară de o echipă extrem de eficientă de activişti şi de reţeaua primăriilor controlate de PSD. Are posibilitatea să eschiveze fără prea multe pierderi. Rămâne însă cu marele dezavantaj că imaginea guvernului Ponta în Occident a fost grav afectată, situaţie care se poate răsfrânge şi asupra lui Victor Ponta, în calitatea de Preşedinte al Republicii, dacă va câştiga alegerile. 

Candidatul Klaus Iohannis, acceptând ca echipa lui de campanie să insiste pe subiectul votului din diaspora, lasă impresia că victoria domniei sale depinde mai ales de românii plecaţi din ţară. Cei rămaşi în ţară nu ar avea capacitatea să înţeleagă mesajul candidatului Klaus Iohannis ori au devenit, brusc, mai puţin importanţi decât românii din diaspora? Totodată, echipa de campanie a candidatului Klaus Iohannis se află în eroarea de a nu lua în calcul pe românii din diaspora care merg în străinătate doar pentru munca la negru ori pentru a practica meserii umilitoare – ei sunt majoritari, de altfel, în diaspora românească – şi care se întorc şi îşi construiesc viaţa aici, în ţară. 

Activiştii lui Klaus Iohannis privesc doar spre alegătorul român aflat într-o poziţie aproximativ de egalitate cu cetăţeanul occidental al ţării respective, românul din diaspora care munceşte şi locuieşte legal în Occident, care şi-a asumat valorile occidentale şi mai ales, care doreşte să rămână şi să trăiască acolo, în Occident, şi care, firesc, va vota pentru un candidat care îi lasă senzaţia că doreşte să transforme cât mai rapid România după chipul Occidentului. 

Dar „căpşunarii” – cum pe nedrept sunt porecliţi românii care muncesc la negru ori legal în meserii grele şi umilitoare prin Occident – îşi doresc să strângă nişte bani, ceva mai mulţi decât le permite statul român, pentru a reveni în ţară şi a supravieţui, eventual pentru a beneficia de avantajele oferite de un stat paternalist, care nu aplică exigenţele economiei de piaţă aşa cum o fac statele în care muncesc aceşti români „căpşunari”. Ei, "căpşunarii" vor banii Occidentului, dar se întorc acasă, în România, unde îşi doresc confortul călduţ oferit de un stat român paternalist. 

Dacă analizăm fără prejudecăţi şi încercând să-i cunoaştem pe românii „căpşunari”, vom înţelege că ei acceptă o slujbă umilitoare în Occident doar pentru că le procură bani frumoşi, chiar dacă de exemplu, le solicită să muncească până la epuizare pe plantaţia de căpşuni a patronului cu apucături de negustor de sclavi, din Spania. Această acceptare a umilirii nu provoacă însă schimbări radicale, revoluţionare în mentalitatea lor. Ea este doar o formă de supravieţuire şi nu un imbold spre asumarea unor atitudini civice reformatoare. Întorşi acasă, românii "căpşunari" îşi doresc să fie ocrotiţi de stat, chiar dacă această protecţie presupune atenuarea, uneori cu efecte negative pentru societate, a exigenţelor economiei de piaţă şi transformarea statului din aşa-zis liberal - cel construit de guvernarea Traian Băsescu, care i-a gonit pe românii "căpşunari" în Occident - în stat paternalist.

Crede candidatul Klaus Iohannis că îl vor vota „căpşunarii” – al căror număr este necunoscut, dar cu siguranţă că depăşeşte cu mult numărul românilor care trăiesc, învaţă şi muncesc legal, în clasa de mijloc a Occidentului – dacă vor participa masiv la votare, în turul 2, aşa cum îşi doreşte domnia sa? Probabil că în echipa de campanie a domnului Klaus Iohannis numărul de „hipsteri” este prea mare şi generează o viziune deformată despre situaţia şi compoziţia socială, culturală şi economică a românilor din diaspora. 

Dacă ne limităm la mesajele celor doi candidaţi, observăm că nu există o adresare directă şi sinceră către românii din diaspora. 

Nu am auzit, deocamdată, pe vreunul din candidaţi că spune simplu şi direct: „Vreau ca toţi românii din diaspora să se reîntoarcă acasă pentru că le voi oferi condiţii de muncă şi de viaţă la standarde occidentale, precum şi un stat eliberat de corupţie şi o Justiţie cu adevărat obiectivă şi nepolitizată, astfel încât ei să muncească pentru prosperitatea naţiunii şi statului nostru, nu pentru bunăstarea străinilor!” 

Probabil că votul românilor din diaspora va fi împărţit între două categorii de români. 

Pe de o parte, sunt acei români care nu doresc să se mai întoarcă în ţară, care au în Occident un loc de muncă onorabil şi o poziţie socială satisfăcătoare, dar care români vor ca România „de acasă” să se transforme rapid după chipul ţărilor Occidentale unde ei trăiesc. Aceşti români cred că domnul Klaus Iohannis ar fi soluţia, din felurite considerente, mai mult sau mai puţin reale: este neamţ şi reprezintă, deci, seriozitatea şi corectitudinea, este „de dreapta” şi va dezvolta economia, va ridica nivelul de trai etc. Uită, aceşti români cu naivitate îndrăgostiţi de ideea „dreptei româneşti” - care este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire - că domnul Klaus Iohannis este produsul mentalităţii şi sistemului politic românesc, că are umbre în CV-ul neoficial al domniei sale de persoană publică şi prin urmare, nu este nici perfect şi nici atât de… neamţ. 

Pe de altă parte, vor fi românii „căpşunari”, românii care pleacă periodic din ţară spre Occident şi muncesc pe acolo în meserii grele şi chiar umilitoare, cu gândul să revină în România. Ei vor ca aici, în ţară, nu în Occident, să-şi construiască o casă, pentru ei sau pentru copiii lor, să-şi cumpere o maşină mai bună, să-şi petreacă vacanţele în locuri exotice, bucurându-se o săptămână de confortul la care visează atunci când muncesc în condiţii grele şi umilitoare, în „job”-uri de semisclavi prin Occident. Aceşti români nu sunt din elita victorioasă a Occidentului, aşa cum sunt elitiştii susţinători ai candidatului Klaus Iohannis. 

Ei sunt doar supravieţuitorii sistemului românesc, dar şi ai sistemului occidental. Puţin probabil că vor fi seduşi de zâmbetul îngheţat de „Frankenstein” german al candidatului Klasu Iohannis, de la care oricum ei nu prea înţeleg ce are de gând cu cele aproape 3 milioane de români care migrează spre Occident, alungaţi de sărăcia şi corupţia din ţară. Mai degrabă, românii „căpşunari” vor accepta oferta călduţă şi social-democrată a zâmbăreţului balcanic candidat Victor Ponta, redescoperind între două pahare de bere la pet şi după o porţie de mici cu muştar, în străvechea mioritică tradiţie, că „mândria de a fi român” îl face pe Ponta „mai de-ai noştri”. 

Nu în ultimul rând, dacă privim statisticile, aceşti „căpşunari” au început să emigreze masiv sub guvernarea "de dreapta" de zece ani a lui Traian Băsescu, dovadă directă şi de necontestat că măsurile „reformatoare” ale camarilei lui "El Lider Maximo" au fost un fiasco, nu au generat prosperitate pentru popor, ci dimpotrivă, i-au alungat pe români în Occident, provocând cea mai mare migraţie economică din istoria României moderne. 

Candidaţii Victor Ponta şi Klaus Iohannis, echipele lor de campanie şi presa aservită mai au ceva timp, nu foarte mult, să renunţe la exagerarea până la absurd a subiectului cu „votul diasporei” şi să propună agorei româneşti teme de dezbatere legate de economie, politică externă, probleme sociale, siguranţă naţională etc. Alegătorului român, indiferent că trăieşte în ţară sau în diaspora, i-ar fi mult mai de folos să asiste la câteva dezbateri televizate în cadrul cărora cei doi candidaţi să ne spună, în sfârşit, ce au de gând să facă ei pentru Naţiunea şi Statul Român în calitate de Preşedinte al Republicii. 

Dacă vor fi lipsiţi de aceste dezbateri şi dacă puţinele zile rămase până la Turul 2 al alegerilor prezidenţiale 2014 vor fi irosite pe manipulări penibile, alegătorii români vor vota aiurea, iar rezultatul votării va fi unul nefolositor, indiferent de numele candidatului învingător. Cei învinşi vor fi, iarăşi, românii...