Alegeri parlamentare sau guvernamentale?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Ce anume îşi propun partidele să facă în Parlament, din decembrie 2016, şi cu ce oameni e la fel de important de aflat şi dezbătut, precum numele celor care vor forma Guvernul.”
„Ce anume îşi propun partidele să facă în Parlament, din decembrie 2016, şi cu ce oameni e la fel de important de aflat şi dezbătut, precum numele celor care vor forma Guvernul.”

În 2004, deveneau parlamentari mulţi tineri cu vârsta de până în 35 de ani. În 2008, aproape 80 la sută dintre membrii Parlamentului erau la primul mandat. În 2012, Parlamentul se umfla, gata de implozie, cu sute de candidaţi ai USL, intrând în Parlament cu fabulosul procent de peste 50 la sută.

În 2016, Parlamentul coboară la o cotă de încredere în sondaje de 9 procente. În decembrie 2016, vor fi alegeri parlamentare şi mulţi anunţă că populaţia se arată dezinteresată de acest scrutin. În acelaşi timp, spaţiul public este dominat de discuţii despre alcătuirea Guvernului, despre păstrarea tehnocraţiei ca soluţie salvatoare în faţa politicului cangrenat de încăpăţânarea de a se conserva în cutume, practici, obiceiuri compromiţătoare.

Indiferent de cât de puţini vor fi prezenţi la urne, alegerile tot vor avea loc pentru un nou Parlament. Nu e nici o consolare că cei mulţi vor fi aleşi de foarte puţini. Ba ar trebui să provoace îngrijorare. Dar mi se pare la fel de neliniştitor că, deşi vor avea loc alegeri parlamentare, dezbaterile se concentrează exclusiv pe formarea viitorului Guvern şi pe programe guvernamentale. E o practică de 26 de ani de a focaliza atenţia pe tema alcătuirii Guvernului şi prea puţin pe tema alcătuirii Parlamentului. Slabul interes pe care îl suscită e doar din perspectiva formării majorităţii şi nicidecum din perspectiva reformării Parlamentului.

O reformă reală a Parlamentului e garanţia că poţi avea şi un Guvern bun, şi o clasă de funcţionari de ispravă. O mare parte din ceea ce ajunge în toate instituţiile statului vine ca urmare a votului din Parlament. A crede că poţi avea un Guvern mai bun decât Parlamentul care îl va vota şi susţine e neproductiv. A crede că numirile în fruntea instituţiilor statului pot fi mai valoroase decât valoarea Parlamentului e o jalnică iluzie. Calitatea actului parlamentar e într-o dependenţă totală de calitatea actului de guvernare. Modul de funcţionare a statului este direct reglementat de profilul celor care formează Legislativul. E adevărat că nu pare prea potrivit termenul „Legislativ”, având în vedere că mai degrabă Guvernele legiferează, nu Parlamentul, care de ani buni a acceptat confortabil să se transforme într-o anexă de votat ordonanţe de urgenţă.

Suntem în pragul alegerilor parlamentare, dar discursul politic încurajează mai degrabă ideea că sunt alegeri guvernamentale. E un mod cinic de a escamota o dezbatere reală despre calitatea oamenilor care rămân sau vor fi promovaţi în Parlament şi care, la rândul lor, după chipul şi principiile lor, vor aşeza ierarhiile în stat, o dezbatere reală despre un program care să vizeze reformarea actului parlamentar, despre ce păstrăm din ce avem şi la ce renunţăm ca instituţia care e forul suprem de reprezentare a poporului să înceapă să câştige respectul oamenilor.

Dezamăgirea oamenilor e atât de mare, încât îmbrăţişează „tehnocraţia” ca un refugiu în faţa uraganului. Eu cred că e o soluţie extrem de fragilă. Aristotel pleda pentru calea de mijloc între cele două vicii: excesul şi insuficienţa. Şi când e prea mult, şi cand e prea puţin, tot rău rezultă. Unii cred că actualul Parlament reprezintă excesul, alţii ar spune ca reprezintă insuficienţa. Insuficienţă de onestitate, de responsabilitate, de competenţă, de bun simţ, de modestie în dorinţe. Tot aşa, se poate spune că un guvern technocrat, după alegeri politice, e un exces. Depinde care e scopul. Dar chiar şi în cazul unui scop bun, acesta poate fi compromis de instrumentele folosite.

Cred că, după atâtea scrutinuri electorale, e un moment oportun să discutăm despre ce vrem să facem în Parlament, nu doar cine va fi prim-ministru. S-au supărat unii, când am spus că nu ar fi rău să spunem de ce vrem să mai fim sau să devenim parlamentari. Pentru imunitate, pentru confort, pentru a fugi de acasă, pentru a avea un venit stabil, o pensie, un loc de depus cartea de muncă, pentru statut, pentru tratarea anxietăţii? Partidele au acum încă o şansă să îşi scoată dopurile din urechi ca să audă strada. Dar şi strada trebuie să măsoare bine, atât excesul cât şi insuficienţa.

Prin vot, în decembrie, se alege Parlamentul şi abia apoi va fi propus un Guvern, care la rândul lui face alte numiri în alte instituţii ale statului. Tot răul sau tot binele pleacă de la cine şi de ce vrea să fie parlamentar! Ce anume îşi propun partidele să facă în Parlament, din decembrie 2016, şi cu ce oameni e la fel de important de aflat şi dezbătut, precum numele celor care vor forma Guvernul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite