„Adevăratul“ Sorin Grindeanu faţă în faţă cu noul Stalin

Pe la mijlocul săptămânii trecute s-a aflat, cum altfel decât „pe surse“?, că la Bucureşti s-ar fi consumat o întâlnire ultrasecretă. Care nu ar fi făcut decât să confirme zicerea în conformitate cu care în politică nimic, dar absolut nimic nu este imposibil. Îndeosebi să săruţi slugarnic mâna pe care nu poţi s-o muşti.

Presa bucureşteană, ca întotdeauna bine informată, dădea mai mult ca sigură o întâlnire dintre preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, şi fostul premier, al României, dl. Sorin Grindeanu. Nimeni alţii decât cei cei care cu nu mai mult de două luni în urmă erau duşmani de moarte, îşi aduceau unul altuia noian de acuze, se certau ca la uşa cortului, organizau conferinţe de presă în care se demascau unul pe altul. Sorin Grindeanu se auto-recomanda drept altul, drept adevăratul Sorin Grindeanu. El era pesedistul în stare pură, cel care a servit credincios partidul vreme de 20 de ani şi îl acuza pe fostul lui şef politic, Liviu Dragnea, insul care îl aduse val-vârtej, pe nepusă masă de la Timiş, şi îl făcuse cam peste noapte prim-ministru, de toate relele din lume. Pentru dl. Grindeanu, dl. Dragnea se metamorfozase la capătul a doar câteva ore într-un inautentic produs politic. În dictator. Dragnea, ne înştiinţa brusc iluminatul domn Grindeanu, este un traseist politic, o fostă slugă a Partidului Democrat şi, desigur, al lui Traian Băsescu, un năpârlit care nici măcar cu studiile universitare nu stă prea bine de vreme ce are la activ un an de repetenţie.

Primul care a confirmat respectiva întâlnire a fost însuşi dl. Sorin Grindeanu. Nu ştim prea bine care, noul, vechiul, adevăratul sau falsul Sorin Grindeanu. La urma urmei nu asta contează. Din spusele d-lui Grindeanu am cam putut deduce că, odată insurecţia din iunie încheiată, fostului nostru prim-ministru i s-a cam făcut fomică, nu mai prea are din ce să îşi hrănească familia, aşa că s-a întâlnit cu dl. Dragnea spre a-i înmâna o cerere de serviciu.

Nu ştim dacă d-lui Grindeanu i s-a cerut să se apropie de sultanul Dragnea târându-se în genunchi, aşa cum trebuiau să o facă odinioară domnitorii fanarioţi din Ţările Române atunci când se duceau să ceară îngăduinţă, iertare şi prelungirea domniei de la Înalta Poartă.

Ştim doar că „marele, demnul, convingătorul nou om politic“, aşa cum îl numeau pe dl. Grindeanu o seamă de analişti politici, s-a comportat conform modelulului urmat de cei condamnaţi la capătul unor procese-spectacol în timpul Marii Terori staliniste. Înainte de fi executaţi cei trimişi la moarte din chiar ordinul lui Stalin îşi mai declarau odată ataşamentul faţă de partidul bolşevic şi faţă de Tătucul de la Kremlin. Aşa şi dl. Sorin Grindeanu. Ne-a încredinţat că a decis să se împace cu dl. Dragnea fiindcă pune mai presus de toate interesele PSD, neuitând să precizeze că Daddy, adică noul Stalin, i-a vorbit „părinteşte“.

Daddy, precum pe vremuri Stalin , a savurat crunta umilire la care l-a supus pe Sorinel puştiul, a râs pe sub mustaţă, pentru ca mai apoi să precizeze că se mai gândesc şi el, şi partidul dacă îi vor da doritul coltuc de pâine greşitului Grindeanu.

Când mă gândesc că un ins de condiţia morală a d-lui Sorin Grindeanu ar putea reprezenta vreodată peste hotare România, după ce a parazitat Palatul Victoria, mă apucă sila.