Acţiunile de vineri ale Jandarmeriei - o nouă enigmă post-decembristă?

Din 1990 încoace ni se tot promite, periodic, aflarea adevărului ba despre Revoluţia din Decembrie 1989, ba despre evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş, ba despre mineriada din 13-15 iunie şi, mai apoi, despre mineriada din septembrie 1991, cea care a condus la căderea guvernului condus de Petre Roman.

Tot periodic, dosarele acestor evenimente încâlcite ba se deschid, ba se închid, în funcţie de voinţa conducătorilor politici ai ţării. Cea mai recentă redeschidere a adus cu sine câteva audieri, însă rezultatele concrete sunt departe de a fi cu adevărat semnificative. Aceasta în ciuda faptului că multe, foarte multe lucruri sunt deja cunoscute, sunt chiar rostite cu voce tare, însă aşteaptă să fie puse pe hârtie sub forma unor concluzii şi soluţii ale instanţelor de judecată.

De pildă, se ştie foarte bine că şi în decembrie 89, şi în martie, şi în iunie 1990, şi în septembrie 1991 au fost implicate instituţiile de forţă ale Statutului. Indiferent că ele se cheamă Armata, Securitatea, SRI ori SPP. Se mai ştie şi că în decembrie 1989 armata, înainte de a fi cu noi, a fost împotriva noastră şi că tocmai de aceea este o blasfemie să mai vorbim despre generalul erou Vasile Milea, şi încă şi mai scandalos este ca bulevarde importante din câteva mari oraşe ale ţării să poarte numele ministrului Apărării Naţionale din vremea regimului lui Nicolae Ceauşescu.

Se ştie şi că FSN, implicat, prin oamenii săi, de la Ion Iliescu la Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu în marea majoritate a acestor evenimente sângeroase, a profitat de ele pentru a crea noi instituţii de forţă, aşa cum este SRI-ul, a cărui apariţie este intim legată de evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş. Şi cu toate acestea lucrurile nu progresează, adevărurile sunt în continuare dosite, ba pentru un consens, de care făcea mare caz la vremea respectivă Ion Iliescu, creatorul FSN, strămoşul PSD-ului de astăzi, ba pentru că, vezi Doamne!, nu e momentul ca apele să fie tulburate inutil.

Evenimentelor neclare sau pretins neclare din istoria recentă a României enumerate în prima parte a editorialului de astăzi li s-a adăugat, începând de vineri, un complex de fapte legate de aşa-numitul Miting al Diasporei. În centru se situează reacţia disproporţionată a Jandarmeriei, felul complet, dar şi suspect de neprofesionist în care, în mai multe etape ale protestului, a reacţionat aceasta.

Sunt multe lucruri, pe care deşi s-au dat ceasul morţii să le explice purtătorii de cuvânt ai instituţiei, constituie pete pe obrajii instituţiei, sunt mult prea multe indicii că Jandarmeria a reacţionat la ordinul factorului politic. Este de domeniul evidenţei că nu doar câţiva dintre angajaţii ei au fost victimele unor violenţe abominabile, ci şi că parcă s-ar fi aşteptat ca aceste violenţe să crească pentru a permite şi justifica acţiuni în forţă.

Jandarmeria, echipată super profesionist, a lăsat impresia că ar fi uneori depăşită de situaţie, a pozat în victimă, a dat informaţii false referitoare la starea de sănătate a femeii-jandarm care a fost bătută, dar şi vizibil abandonată de camarazii ei de arme, a bătut protestatarii paşnici, a folosit în supra-exces gazele lacrimogene.

Prea mulţi reprezentanţi ai conducerii actuale a Statutului fac exces de zel în a justifica acţiunile în forţă, prea mulţi şefi ai PSD-ALDE îşi exprimă solidaritatea cu Jandarmeria şi se fac că uită că vineri seara s-au înregistrat şi 450 de victime din rândul protestatarilor. Aproape ai impresia că inşi de calibrul unui Dragnea, Tăriceanu, Paul Stănescu, Carmen Dan, dar şi minusculi şefi ai PSD de prin judeţe, ori neînsemnaţi funcţionari guvernamentali, aşa cum este un anume Bîrdac, regretă că numărul acestora nu a fost mai mare.

Nu mi se pare defel o exagerare afirmaţia făcută de câţiva analişti politici că preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, a mizat pe escaladarea violenţelor pentru ca, pe baza lor, să dea o lovitură de stat după modelul celei dată de Recep Erdogan în Turcia.

Încă de sâmbătă dimineaţa, Parchetul militar a făcut anunţul că a deschis un dosar penal al cărui obiect este lămurirea acţiunilor Jandarmeriei. Preşedintele Klaus Iohannis a cerut Procuraturii Generale să înceapă propria ei anchetă. Un fapt care a provocat reacţii politizate, nervoase, generatoare de semne de întrebare, ba ale lui Liviu Dragnea, ba ale lui Călin Popescu-Tăriceanu, ba ale fostei secretare Carmen Dan, cocoţată pe nemerit în postul de ministru de Interne. Ceva e putred în Danemarca, adică în Jandarmerie, iar putregaiul acesta trebuie scos la iveală.

Cercetarea judiciară se impune a fi dusă consecvent şi fără ingerinţe politice până la capăt. Istoria recentă a României are, cum spuneam, prea multe enigme. Nu mai e nevoie de încă una. Dimpotrivă.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro