Şi totuşi… Marele eveniment al începutului acestui sfârşit de săptămână a fost prezentarea, la Sala Palatului, cu concursul Orchestrei Regale a Filarmonicii din Liverpool conduse de dirijorul Vasily Petrenko, a marelui opus enescian care este Simfonia a III-a, lucrare fundamentală a simfonismului european al începutului de secol XX. La Enescu marile tragedii ale războiului nu devin demolatoare; lasă loc speranţei. Cadenţa marşului din partea secundă, centrală, a lucrării, nu devine nimicitoare. Refacerea în plan spiritual intervine în mod firesc; partea a 3-a, ultimă, a lucrării aduce o iluminare spirituală, o întremare; …atât de utilă supravieţuirii. Este o problematică pe care tânărul şef de orchestră Vasily Petrenko a intuit-o, a înţeles-o, ne-o împărtăşeşte. Graţie demersului domniei sale construcţia ansamblului simfonic devine magnifică, capătă dimensionare spirituală în definirea căreia a contribuit întregul colectiv al orchestrei britanice. Le datorăm întreaga consideraţie!

Dirijorul rus Vasily Petrenko

Bun muzician, pianistul macedonean Simon Trpčeski, a adus o versiune cu totul convingătoare a celui de la 3-lea Concert în re minor de Serghei Rachmaninov. Inteligenţă muzicală privind conducerea frazei, spectacol pianistic neostentativ, un sunet bine pozat, o bună colaborare cu coechipierul său, dirijorul Petrenko, au caracterizat această primă prezenţă a domniei sale la Bucureşti.

Alt eveniment? Evoluţia la Atheneul Român a Orchestrei de Cameră din Basel, colectiv simfonic aflat de această dată sub conducerea celebrului muzician Heinz Holliger, artist care a marcat istoria vieţii muzicale europene în cea de a 2-a jumătate a secolului trecut; …în calitate de oboist, şef de orchestră, compozitor, promotor neobosit al noilor valori componistice. Este drept, creaţia sa, în acest caz Meta Arca pentru 14 viori, prezentată în concert, aparţine unei perioade componistice depăşite… Este de apreciat realizarea celei de a 3-a Simfonii, Scoţiana, de Mendelssohn-Bartholdy, lucrare susţinută în zona unei luminoase clarităţi a expresiei romantice, a echilibrului construcţiei simfonice; sentimentul sobrietăţii  á la Mendelssohn a reuşiit pe deplin!

Dar punctul de maxim interes al concertului s-a dovedit a fi colaborarea cu marele muzician, cu marele pianist András Schiff (FOTO). A dărâmat multe dintre obişnuinţele, dintre locurile comune privind abordarea Concertului în la minor de Robert Schumann, privind realizarea Variaţiuni-lor serioase ale aceluiaşi Mendelssohn-Bartholdy. Este drept, ne aflîm în plin peisaj romantic de secol XIX. In virtutea acestui fapt lăsăm de-o parte datele partiturii? Planuri interne ale lucrării sunt scoase în evidenţă; altele sunt estompate până la aneantizare, respiraţii mari refac construcţia de ansamblu, neaşteptate schimbari de mişcare… ; totul argumentează ceea ce s-ar putea numi drept creativitate în materie de interpretare; sau…interpretare în deplinul sens al termenului.

Evoluţia muzicală devine cu totul captivantă! De asemenea calitatea timbrală a sunetului.

Seara, târziu în noapte, tot la Atheneu, Reîntoarcerea lui Ulise în patrie, de Claudio Monteverdi, readuce în prim-planul atenţiei noastre marele tezaur al artei muzicale baroce, creaţia muzical-dramatică întruchipată de acest uimitor geniu al primei jumătăţi a secolului al XVII-lea, în Italia, la Venezia. Accademy of Ancient Music, condusă acum de Richard Egarr, este instituţia care readuce în actualitate acest nepreţuit tezaur. Sunt îndepărtate poncifele, ideile preconcepute, sunt reactualizate învăţăturile iscate din vechile tratate; …cărora li se acordă o atenţie quiasi religioasă. Muzica este însă vie. Cine ştie s-o asculte găseşte bucurii nebănuite; …ale declamaţiei intonate, ale monodiei expresive însoţite de acompaniametul savuros al harpei, al theorbei, ale relaţiilor cromatice ce adâncesc etalarea sentimentelor personajelor; …dat fiind datele manierei celei noi,  stilo rapresentativo, atât de gustate la Veneţia secolului al XVII-lea; …atât de apreciate în Anglia acelei perioade; … în continuare până în zilele noastre.

Să nu uităm, de multă vreme, muzicienii englezi sunt cei mai asidui, cei mai profesionişti promotori ai valorilor muzicii Renaşterii şi Barocului italian! Iar tenorul Ian Bostridge (FOTO), impresionantă personalitate a vieţii muzicale actuale, rămâne un neobosit promotor al genului, un artist a cărui cultură vocală depăşeşte graniţele stilului.Pătrunde în domeniul creaţiei interpretative!