Un guvern remaniabil în totalitate

În zilele următoare se va vorbi mult despre o remaniere guvernamentală. O discuţie care de la început este cel puţin comică, pentru că mai toţi miniştrii - începând cu prim-ministrul - nici măcar nu ar fi avut de ce să ocupe vreodată o funcţie la Palatul Victoria.

Despre un sfert dintre miniştrii Guvernului Dăncilă nu cred că ştie cineva că există. Nici cine sunt, nici ce-au făcut în ultimul an. Probabil, portarii clădirilor unde sunt ministerele să fi aflat despre Anton Anton, Ştefan-Radu Oprea, Ioan Deneş, Petru Bogdan Cojocaru sau Natalia Intotero că sunt demnitari ai Cabinetului Dăncilă. Munca lor vizibilă şi apariţiile publice s-au oprit la audierile din Parlament, care au avut loc înainte să fie numiţi. Dacă-s remaniaţi sau dacă nu oricum nu contează, n-a auzit nimeni că au trecut pe-acolo.

Alţii sunt celebri nu prin acţiune, ci prin ieşirile în decorul bunului-simţ sau prin câteva cascadorii politice. Ioana Bran, ministrul Tineretului şi Sportului, s-a remarcat prin argumentele de nezdruncinat despre faptul că alocaţia de hrană a sportivilor este mică (25 de lei) pentru că aceştia au nevoie de o dietă spartană ca să rămână la o greutate ce permite performanţa.

Lucian Şova, de la Transporturi, a reuşit să se facă cunoscut printr-un răspuns năucitor la întrebarea „Când vom putea circula pe două benzi pe centura Bucureşti?”: „Când va fi gata…”, a spus ministrul. De altfel, cam toate răspunsurile sale din timpul mandatului au fost în aceeaşi cheie. S-a vrut ironic şi a reieşit că e dispreţuitor la adresa cetăţenilor care aşteaptă drumuri bune, autostrăzi, linii de cale ferată pe care să se circule cu mai mult de 30 de kilometri pe oră etc.

Dănuţ Andruşcă, de la Economie, este remarcabil prin faptul că, deşi nu a scos decât trei-patru fraze pe gură de la numire, toată lumea râde de el.

Petre Daea, de la Agricultură, a reuşit să păcălească lumea că e glumeţ când, de fapt, s-a dovedit un incompetent periculos pentru siguranţa alimentară a românilor şi industria zootehnică, pe care a reuşit aproape să o distrugă. Pesta porcină africană a făcut ravagii în ţară în timpul mandatului acestui măscărici care s-a mai remarcat prin declaraţii antisemite şi angajări ale membrilor familiei sale în ministerul pe care îl conduce.

Tudorel Toader de la Justiţie, preşul infractorilor, a reuşit să ţină în tensiune o ţară întreagă luni în şir prin „ievaluări” şi schimbări de legi invalidate complet de Comisia de la Veneţia. Un „profesor” care, prin deciziile şi bulibăşelile operate, a întors ţara în timp la combaterea corupţiei şi ne va lua ani ca să convingem ţările civilizate că suntem un stat de drept funcţional.

Eugen Orlando Teodorovici de la Finanţe arată că poţi cheltui tot ce nu ai şi că-ţi mai vine şi să râzi după ce goleşti vistieria statului. Cu vorbe multe, domnul Teodorovici acoperă o devalizare a resurselor ţării pe mulţi ani şi, dacă ţara va intra în criză economică, vom şti să-i mulţumim. Împreună cu Lia Olguţa Vasilescu, va deconta nişte promisiuni de măriri de salarii şi pensii pe care bugetul ţării nu are cum să le susţină.

Carmen Dan de la Interne, zisă şi Carmen „Gaz”, s-a remarcat prin excepţionala mobilizare a forţelor de ordine pentru a gaza şi a reprima protestul din 10 august. Bilanţul acestei doamne trebuie făcut de procuratură, pe puncte, ore şi minute.

Despre Teodor Meleşcanu aş zice doar că bilanţul său se reflectă în presa internaţională, unde România nu a mai fost atât de criticată de la mineriade încoace.

Până ajungem la Viorica Dăncilă ar mai fi câţiva miniştri care au fost mai discreţi şi nici nu au declanşat scandaluri publice – o mare performanţă în vremea PSD – şi cel mai probabil vor trece şi pe sub radarul evaluării pentru remaniere.

Ultima pe listă, premierul Viorica Dăncilă, ar trebui să fie prima remaniată pentru insistenţa remarcabilă de a se face de râs prin gafe diplomatice, schimonosire a limbii române, inadecvare la funcţia publică şi incompetenţă. Şi, pentru că a dus în derizoriu cea mai importantă funcţie executivă a statului român, doamna Dăncilă ar trebui să se şi retragă din viaţa publică până când orice amintire cu şi despre prestaţia sa va dispărea din memoria instituţională şi politică a României.