România, Ucraina, Moldova: diplomaţia tăcerii şi anvergura jocului
0
Dacă ştie ce vrea, Bucureştiul are posibilitatea să transforme obstacolele care apar din cauza războiului din Ucraina în oportunităţi de viitor, care să deschidă noi perspective diplomatice şi economice pentru România.
Câteva idei puse în practică de oficialii români încep deja să funcţioneze, iar din ceea ce se întâmplă, rezultă că una dintre cele mai importante priorităţi ale ţării este Republica Moldova şi împingerea ei mai spre Vest, în ciuda rezistenţei geografice, culturale şi istorice care există între graniţele sale. România ştie că nu poate ajuta în mod direct mica republică în cazul în care conflictul generat de invazia rusă în Ucraina se extinde până în Transnistria sau mai departe, dar poate schimba atitudini şi cochetării ale unora cu Moscova. Bucureştiul a înţeles că politica pro-europeană de la Chişinău trebuie să primească ajutor financiar cât mai curând pentru a feri populaţia de criza economică instalată deja, dar şi de propaganda puternică a Kremlinului, care continuă să se facă prin canalele de televiziune moscovite şi prin trusturile de presă pro-ruse.
Pentru prima dată, România reuşeşte să facă un consorţiu de state care să trimită bani şi logistică la Chişinău. La finele săptămânii trecute, Platforma de Sprijin pentru Republica Moldova a reunit la Bucureşti oficiali din circa 35 de state posibil donatoare şi a obţinut pentru început 600 de milioane de euro. E a doua întâlnire, după cea de la Berlin din luna aprilie, iar acest mecanism îi are ca iniţiatori, pe lângă România, pe Franţa şi Germania.
Şefa diplomaţiei de la Berlin, Annalena Baerbock a venit cu această ocazie în capitala României şi a promis susţinerea pentru Spaţiul Schengen, cu toate că ultimul raport al Comisiei Europene sugerează că justiţia e deficitară, iar libertatea presei se află în mare dificultate.
Pe fondul războiului, transportul de marfă care trece prin România dinspre şi spre Vest este îngreunat de controlul de vamă de la graniţa cu Ungaria. Când ţara va deveni parte a Spaţiului de Liberă Circulaţie, punctul de control româno-ungar va deveni simbolic, în schimb România îşi va asuma paza frontierei estice a UE. Există, deci, o necesitate imperioasă de a extinde Zona Schengen. În subsidiar, ministra germană a sugerat şi posibile investiţii care să vină în ajutorul exportului de cereale ucrainene: „În Ucraina, se află, 18 milioane de tone de grâu pe care le aşteaptă urgent oamenii din Africa şi din Asia. Pe Dunăre şi prin portul din Constanţa pot trece anul aceste două milioane de tone de grâu din Ucraina. Nu este cantitatea totală, dar este o parte importantă pentru că fiecare tonă contează. Lucrăm împreună pentru a creşte capacităţile din Constanţa”.
Silozurile de cereale sunt deja pline, iar recolta românească aproape că nu mai are loc. Polonezii care se află într-o situaţie similară le-au cerut americanilor sprijin. Pentru România va interveni Germania, după cum a sugerat Annalena Baerbock. Poate că Bucureştiul negociază, deja, cu mai multe capitale, fără zgomot pentru a-şi lărgi spaţiile de depozitare a grânelor şi infrastructura aferentă, investiţii care i-ar rămâne României după ce se termină războiul.
Diplomaţia tăcută cu efect întârziat pare să funcţioneze din ce în ce mai bine, iar Bucureştiul încearcă să se transforme într-un fel de centru continental al periferiei estice. Klaus Iohannis a fost la Kiev împreună cu preşedintele francez, Emmanuel Macron, cu Olaf Scholz, cancelarul german şi cu premierul italian Mario Draghi. Nimeni nu a înţeles atunci ce rol are preşedintele român lângă liderii celor trei puteri fondatoare ale UE. Poate că, dincolo de susţinerea Ucrainei, cei patru au discutat planuri pe termen mai lung, în care România să fie ajutată să se profileze mai bine, inclusiv în pârghiile pe care Bucureştiul le tot construieşte pentru a aduce R. Moldova mai aproape. Influenţa României în mica republică de peste Prut a crescut mult şi constant în ultimul an, în afara propagandei unioniste, atât de folositoare ruşilor, arătându-le moldovenilor că salvarea poate veni mai repede din Vest, decât din Est.
Bucureştiul are ocazia să facă jocuri mari la Marea Neagră şi în regiune. Nu e clar cât de bine ştie să mute piesele pentru a fi în avantaj, poate că, în continuare, totul se face pe dedesubt, la fel ca ajutorul foarte eficient dat Kievului. În acordul pe care îl discută, însă, Rusia, Ucraina şi Turcia pentru permiterea cargourilor ucrainene cu cereale să treacă prin Marea Neagră, România e deocamdată absentă, cu toate că vasele pline cu grâu vor traversa apele teritoriale ale ţării, dacă părţile vor ajunge la un compromis comun.
Poate că, e din nou o tăcere cu efecte întârziate. În fond, România se poziţionează atât de bine pe hartă, pentru că pune în aplicare tactici bine gândite la Washington şi uneori chiar la Paris sau la Berlin. Dacă ţara ar fi lăsată în voia lui Nicolae Ciucă, a lui Marcel Ciolacu şi a celor care îi ghidează din umbră cu interesele şi vulnerabilităţile lor, acul busolei n-ar mai fi la fel de stabil pe direcţia Vest.
Sabina Fati - Deutsche Welle
Se încarcă comentariile...
