Sunt vizate pentru schimbare articolele din Legea administraţiei locale, 215/2001, care reglementează şi utilizarea limbilor minorităţilor. Potrivit legii în vigoare, limbile minorităţilor sunt folosite în administraţia locală în unităţile administrativ-teritoriale cu minim 20% dintre locuitori aparţinând unei minorităţi naţionale. UDMR doreşte să scadă acest prag la 10% la prima vedere, dar prin tertipurile inserate în proiectul de lege pragul coboară chiar până la 2 sau 3%!

Cu ocazia debarcării propriului guvern Grindeanu, Dragnea şi PSD au vrut să treacă legea pe repede înainte ca să îşi asigure voturile UDMR-ului. După ce presa a scris mai multe articole pe subiect, s-au sesizat şi parlamentarii PSD din Ardeal, care l-au ameninţat pe Dragnea, iar acesta a retras din dezbatere urgentă legea. Însă UDMR insistă şi, fiindcă iar a prins PSD-ul cu garda jos, care e disperat să rămână la guvernare cu orice preţ, ungurii forţează adoptarea legii. Potrivit unor surse, neverificate, Dragnea ar fi propus un prag de 15%, fără o analiză de impact, inclusiv financiar.

Nu contest dreptul minorităţilor naţionale de a învăţa în limba maternă şi de a o folosi, atâta timp cât aceste drepturi nu se transformă în privilegii. Atât expunerea de motive, cât şi textul legii de modificare a Legii 215/2001 privind administraţia publică locală conţin o serie de inadvertenţe şi falsuri. Care este scopul real al acestei legi? Ce diversiuni face UDMR pentru a trece legea în Parlament? Deşi am scris în luna iunie un articol pe acest subiect, reiau dezbaterea, pe alte aspecte, pentru a atrage atenţia asupra altor capcane ale acestui proiect de lege.

1. Se interzice pentru totdeauna orice reformă administrativă, inclusiv regionalizarea

 

Conform legii propuse de UDMR, „art. 22 – (2) Se interzice orice modificare a limitelor teritoriale ale judeţelor, oraşelor, comunelor şi satelor care are ca scop sau efect diminuarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale în unitatea administrativ-teritorială în cauză, precum şi afectarea drepturilor şi libertăţilor acestora decurgând din Constituţie, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.“ UDMR-iştii se laudă în expunerea de motive că „la elaborarea prezentei propuneri legislative s-au avut în vedere obligaţiile asumate de statul român atât prin Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare cât şi prin Legea nr. 33/1995 pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale“.

Haideţi să vedem ce spune Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare. La art. 7, referitor la obiective şi principii, pe care părţile semnatare îşi întemeiază politica, legislaţia şi practica, la alineatul b. este pevăzută „respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente sau noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare“. În primul rând, este vorba de un principiu, nu de o interdicţie. În al doilea rând, nu este exclusă reforma administrativ-teritorială, pentru că este vorba de „diviziuni administrative existente sau noi“. În al treilea rând, nicăieri nu scrie că nu se pot modifica limitele teritoriale ale diviziunilor administrative, nici la nivel de judeţ şi nici măcar la nivelul unui sat. În al patrulea rând, în Cartă scrie foarte clar că diviziunile administrative noi „să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi“, deci nici vorbă de diminuarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale, cum pretinde UDMR! Una scrie în cartă, alta citeşte UDMR!

2. Pentru a impune limba maghiară ca limbă oficială, scade ponderea populaţiei minorităţilor sub 10% în localităţile în care va fi obligatorie utilizarea limbilor minorităţilor, iar prin „numărul semnificativ“ scade pragul până la 2%

 

UDMR vrea ca „în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 10% din numărul total al locuitorilor care şi-au declarat apartenenţa etnică sau în care există un număr semnificativ de cetăţeni aparţinând minorităţilor naţionale“, trebuie asigurată folosirea limbii materne.

Oare este un tertip să scadă pragul sau autorii legii nu ştiu bine limba română? Pentru că apar în această frază două posibile subterfugii. Prin cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale se înţelege că aici intră la socoteală toţi cetăţenii care nu sunt etnici români, deci dacă într-o unitate administrativ teritorială (vom folosi de acum încolo acronimul UAT) sunt 10% unguri şi romi, atunci trebuie utilizată în administraţie limba maternă. Dar care va fi limba maternă în acest caz, limba maghiară sau limba romani? Sau amândouă?

Apoi, procentul de 10% se aplică din numărul total al locuitorilor care şi-au declarat apartenenţa etnică! Deci, dacă într-o UAT există 10% cetăţeni care la ultimul recensământ nu şi-au declarat etnia, ei nu intră la socoteală. Astfel că în acea UAT pragul scade la 10% din cei care şi-au declarat apartenenţa, deci la doar 9% din populaţia totală.

Acestea par la prima vedere doar nişte inadvertenţe de exprimare, dar de fapt sunt tertipuri pentru a oferi o paletă cât mai largă de posibilităţi de impunere a limbii maghiare ca limbă oficială.

UDMR, prin art. 1179, alineatul (1) cere ca ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale se stabileşte pe baza datelor recensământului populaţiei organizat conform legii, disponibile la data intrării în vigoare a Legii nr. 215/2001! În momentul intrării legii în vigoare, în 2001, era valabil recensământul din 1992, potrivit căruia în România locuiau 1.624.959 unguri. Potrivit recensământului din 2011, în România locuiau doar 1.227.623 unguri! Deci dacă se aplică rezultatele ultimului recensământ, mai puţine aşezări ar intra sub incidenţa legii UDMR. Tocmai de aceea UDMR cere raportarea la recensământul din 1992, valabil în 2001, anul aplicării Legii administraţiei publice locale.

Nu întâmplător alineatul următor invocă principiul drepturilor câştigate, adică odată câştigate aceste privilegii, ele nu mai pot fi retrase, chiar dacă scade ponderea populaţiei aparţinând minorităţii respective.

Sintagma „minorităţi naţionale“, deci pluralul, complică aplicarea legii în cazul UAT cu mai multe minorităţi, de exemplu unguri şi romi sau unguri şi ucrainieni sau ruşi lipoveni şi ucrainieni. Mai ales că, pentru a extinde cât mai mult utilizarea limbii maghiare, UDMR introduce sintagma „număr semnificativ de cetăţeni aparţinând minorităţilor naţionale“. Iar pluralul, desigur nevinovat! Nu enumăr pragurile pentru care se aplică această sintagmă „număr semnificativ“. De exemplu, dacă sunt 300 de cetăţeni aparţinând minorităţii naţionale într-o UAT de până în 10.000 de locuitori, atunci limba maghiară trebuie utilizată în administraţie. De ce a mai introdus UDMR pragul de 10% dacă tot impune acest „număr semnificativ“? Doar pentru diversiune? Pentru că 300 locuitori din 10.000 înseamnă 3%, iar 500 din 25.000 înseamnă 2%. Între 2% şi 10% este mare diferenţă! Dar nici asta nu e suficient pentru UDMR.

Dar ce vrea UDMR să înţelegem din art. 19, alineatul 3, unde cere ca în UAT „în care se atinge doar ponderea sau numărul cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale“ este obligatorie utilizarea limbii minorităţii respective? Să înţeleg că, chiar dacă nu sunt 300 unguri într-o localitate de până în 10.000 locuitori, ci doar undeva aproape, trebuie utilizată limba maghiară în administraţie? Dar ce înseamnă până la urmă sintagma „se atinge doar“? Ce atinge suma de 300: 299 sau 249? E prea vagă formularea şi lasă loc de prea multe interpretări care vor permite noi şi noi dispute, de parcă cineva le caută cu lumânarea.

Ba mai mult, chiar dacă nu ating numărul semnificativ, se va impune utilizarea limbii maghiare sau a altei minorităţi „în temeiul deciziei reprezentantului legal sau, după caz, a organelor de conducere“ din administraţia publică locală şi instituţiile publice subordonate. Adică, dacă ajunge un ungur în aceste funcţii de conducere, cum se practică în România prin negocieri politice cu UDMR, el poate să dea o decizie pentru a se utiliza limba maghiară!

Dar ca să nu scape nicio posibilitate de a impune limba maghiară în administraţie, UDMR nu ţine cont că satul nu este unitate administrativ teritorială şi vrea aplicarea procentului de 10% sau a numărului semnificativ şi în cazul satelor, indiferent dacă ele aparţin de o comună sau de un oraş (art. 19, alineatul 5). Deci, dacă într-un sat de 100 locuitori sunt 10 unguri sau 10 romi, autorităţile locale trebuie să asigure utilizarea limbii maghiare sau a limbii romani în administraţia comunei sau oraşului de care aparţine acel sat, chiar dacă în comună sau oraş sunt în total 10.000 de locuitori! Pentru că UDMR vrea să aplice legea lor în fiecare sat! ATENŢIE! Conform legii, satul nu este o unitate administrativ teritorială, doar comuna, oraşul, municipiul, sectorul şi judeţul!

Ce spune Cartea europeană a limbilor regionale sau minoritare? Absolut NIMIC despre vreun procent, prag sau număr semnificativ! În acest document sunt folosite sintagmele „numărul persoanelor folosind limbile regionale sau minoritare justifică măsurile specificate“ sau „circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate“. Procentul de 10% şi numărul semnificativ sunt invenţiile UDMR-ului pentru a impune limba maghiară ca limbă oficială în toate localităţile în care sunt unguri.

Totuşi, UDMR a uitat aplicarea legii lor la nivel de cartier, respectiv bloc sau scară de bloc! Ar fi fost perfect! Casierul care strânge taxele comunale sau femeia care face curăţenie pe scară ar fi trebuit să ştie limba maghiară dacă într-o scară de 10 apartamente există un singur apartament locuit de etnici maghiari!


FOTO Mediafax

3. Steagul secuiesc este recunoscut oficial

 

Potrivit art. 1177, alineatul (4), „autorităţile administraţiei publice locale şi entităţile în temeiul hotărârii sau decizii (sic!) exclusive a acestora, pot adopta şi folosi, alături de însemnele oficiale ale României şi ale unităţii administrativ-teritoriale respective şi alte însemne, simboluri care să exprime identitatea etnică, istorică, culturală şi economică a cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale“.

În primul rând ungurii îşi arogă dreptul exclusiv de a adopta şi arbora steagul secuiesc, pentru că decizia este exclusiv a autorităţilor locale. Deci unde ungurii controlează consiliile locale sau judeţene, va fi arborat şi recunoscut steagul secuiesc.

Dar mult mai important este cuvântul „entităţile“ care decid adoptarea steagului secuiesc! Ce este în spatele acestui cuvânt „entitate“? Practic, dacă această lege este aprobată de Parlament, şi semnalele de la Dragnea şi PSD arată că legea va trece, se face primul pas pentru recunoaşterea oficială a Ţinutului secuiesc. Pentru că acest ţinut secuiesc este entitatea“ care va putea să adopte, în afară de consiliile locale, steagul secuiesc!

4. Cine acoperă costurile utilizării limbii maghiare la acest prag de 2%

 

Administraţia locală trebuie să asigure condiţii pentru utilizarea limbii minorităţii pe plan local. Însă costurile pentru utilizarea limbii maghiare trebuie să fie decente. Fiecare cetâţean, indiferent de etnie contribuie la bugetul naţional şi la cel local. Dar costurile pentru asigurarea utilizării limbii maghiare sau limbii romani în administraţia locală trebuie să fie direct proporţionale cu contribuţia la buget. Nu cred că într-o comună de 10.000 de locuitori, cei 300 de unguri sau 300 de rromi contribuie suficient la buget încât să justifice asigurarea costurilor pentru utilizarea limbii maghiare sau a limbii romani în administraţie.

Aplicarea acestor praguri de 2% sau 10% înseamnă costuri suplimentare pentru bugetul localităţii. Soluţia în vigoare, de 20%, presupune costuri rezonabile. Însă pentru pragul de 10% sau, prin numărul semnificativ, de 2% deja costurile implicate arată că nu mai este vorba de drepturi pentru minorităţi, ci de privilegii pentru unguri sau rromi.

Proiectul UDMR pretinde ca persoanele care cunosc limba minorităţii trebuie să aibă prioritate la angajarea pe posturile publice în acele localităţi. Adică ungurii sau romii vor avea prioritate pe posturile de funcţionari publici. Pentru români, singura şansă de a se angaja pe acele posturi publice este să înveţe fie limba maghiară, fie limba romani. Deci majoritarii trebuie să înveţe limba minorităţilor pentru a putea fi angajaţi în instituţiile publice locale în localităţile cu 2% minorităţi!

Legea UDMR, prin art. 11710, alineatul (4), prevede posibilitatea finanţării folosirii limbii minorităţii naţionale, pe lângă bugetele locale, dintr-un fond special constituit în Departamentul pentru Relaţii Interetnice, adică bani de la aparatul central, de la Guvern. Cine conduce acest Departament pentru Relaţii Interetnice? Un secretar de stat de la UDMR, chiar şi atunci când este în opoziţie. Chiar şi acum, când UDMR nu este la guvernare, acest departament este condus de Enikő Katalin Lacziko. Surpriză! Cheltuielile pot fi acoperite şi din „donaţii realizate în scopul asigurării utilizării limbii minorităţii naţionale“! Cine face aceste donaţii? Nu cred că UDMR ar fi de acord ca să fie votată în România o lege ca în Ungaria pentru limitarea activităţii organizaţiilor neguvernamentale care sunt finanţate din afara Ungariei. Pentru că este evidentă sursa banilor multor asociaţii şi fundaţii ungureşti din România. Practic, prin această lege, UDMR-ul deschide uşa Ungariei pentru a finanţa şi astfel a interveni în administraţia publică din România.

*

În încheiere, aş avea o întrebare pentru parlamentarii români care se grăbesc să acorde privilegii ungurilor din România: au cerut o analiză a situaţiei românilor din Ungaria, să vadă dacă astfel de prevederi cerute de UDMR pentru ungurii din România se aplică pentru românii din Ungaria? Pentru că aşa de eficientă este „autoguvernarea“ românilor din Ungaria acordată de statul maghiar, încât această comunitate de români din Ungaria este pe cale de dispariţie, fiind supusă unui proces intens de asimilare.