Nu ne putem permite luxul de a spune NU democraţiei

A plouat în ultimele zile cu sondaje de opinie. Unele dintre ele indicând cine sunt câştigătorii şi cine învinşii alegerilor parlamentare ce se desfăşoară azi.

Nici unul dintre ele neavând însă şi însuşirea de a arăta cu exactitate cine anume va fi chemat să îşi asume sarcina guvernării României, în principiu, pentru viitorii patru ani.

O altă categorie de sondaje estimează care ar fi procentul probabil al cetăţenilor ce îşi vor exercita dreptul constituţional de a vota. Cele mai multe dintre aceste sondaje nu sunt tocmai optimiste, lăsându-ne să credem că absenteismul va fi masiv.

Există o seamă de analişti politici care califică, în mod sau mai puţin interesat, alegerile parlamentare de azi ca fiind unele fără miză. Ca şi cum ar fi neimportant pentru cetăţenii României cine le va orienta destinul în următorii ani.

Sigur, guvernanţii se pot schimba pe parcursul celor patru ani care urmează. La fel cum şi numele prim-ministrului poate să schimbe. Componenţa Parlamentului va fi, în schimb, stabilă şi nu e, cred, indiferent nici unui român dacă această stabilitate va fi formată din hoţi, din mincinoşi, din ticăloşi, din înfometaţi de privilegii, din inşi cu condicuţă, plagiatori şi doctrinarii lor.

Ne spun sus-menţionaţii analişti politici că, dacă în 2012, când marea majoritate a românilor era animată de voinţa de a curăţa Forul Legislativ al ţării de băsişti si de PDL prezenţa la vot a fost de doar 41%, astăzi cifra celor ce vor vota va fi cu mult mai mică.

E foarte adevărat că parlamentarii aleşi în 2012 nu s-au dovedit cu nimic mai buni decât cei ce i-au precedat. Dimpotrivă. Au reprezentat un munte de nesimţire, au funcţionat asemenea unei maşini de vot de privilegii auto-acordate. Au ilustrat şi stimulat populismul de cea mai  proastă calitate. Au excelat în sfidarea justiţiei şi în obstrucţionarea înfăptuirii ei.

Şi totuşi. O mai mare prezenţă la vot în 2016 decât în 2012 poate oferi măcar speranţa de mai bine. Şi poate contrazice estimările catastrofice din unele sondaje de opinie.

A nu vota înseamnă, la urma urmei, un fel de NU spus democraţiei. E de sperat că nici un român nu a ajuns la suprasaturaţie democratică. Şi că va dovedi prin votul său că nu lucrurile stau defel aşa.