Astfel, completul de 5 judecători ai Instanţei Supreme arată că „în plan obiectiv nu s-a probat că între inculpaţii Melinescu Ioan şi Năstase Adrian a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea acestui folos, hotărârea de guvern a fost una colectivă, în consens, în îndeplinirea programului de guvernare şi nu a reprezentat o susţinere personală a lui Năstase Adrian, iar în plan subiectiv nu s-a probat o intenţie directă, calificată prin scopul urmărit”.

 

De asemenea, judecătorii spun că „toate aceste concluzii, desprinse din probele analizate anterior, infirmă susţinerea parchetului că numirea lui Ioan Melinescu în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită pentru inculpatul Melinescu şi, respectiv, dare de mită pentru inculpatul Năstase”.

 

Mai mult, magistraţii reţin în motivare că, mai multe aspecte relatate de Genică Boerică, denunţător în acest dosar, nu au o confirmare certă.

 

Pe lângă neconcordanţele dintre declaraţiile martorului Genică Boerică şi celelalte probe administrate, prezentate deja în prima parte a considerentelor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători mai reţine că nici alte aspecte relatate de acelaşi martor nu au primit o confirmare certă”, se arată în motivarea deciziei.

 

Totodată, instanţa nu a putut fi convinsă că afirmaţiile lui Genică Boerică au fost reale.

 

Probele administrate în cauză nu au putut forma convingerea instanţei de recurs că afirmaţiile martorului Genică Boerică sunt veridice şi că la solicitarea lui Ioan Melinescu i-a intermediat o întâlnire cu Ristea Priboi în palatul Parlamentului şi ulterior, cu Adrian Năstase”, se mai arată în documentul instanţei”.

 

În septembrie 2012, fostul premier Adrian Năstase a fost achitat definitiv în dosarul "Mătuşa Tamara". Completul de cinci magistraţi al Curţii Supreme a respins atunci recursul procurorilor anticorupţie care au cerut condamnarea fostului prim-ministru la cinci ani de închisoare.

În dosarul „Mătuşa Tamara“, Adrian Năstase a fost acuzat că l-a numit pe Ioan Melinescu, şef al Oficiului de Combatere a Spălării Banilor, pentru ca acesta să distrugă un dosar în care era vizată soţia sa, Dana Năstase.

În noiembrie 2000, fostul şef al Oficiului de combatere a Spălării Banilor i-ar fi contactat pe Adrian Năstase şi pe Ristea Priboi, consilier al acestuia, cărora le-ar fi comunicat că se află în lucru o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont al Danei Năstase, soţia fostului premier.

Procurorii au început urmărirea penală în acest caz în 2006, iar dosarul a fost înaintat instanţei în 2007. Un an mai târziu, procurorii reiau ancheta penală, după ce instanţa supremă a solicitat ca anchetatorii să ceară Camerei Deputaţilor un aviz în acest sens. Adrian Năstase a fost retrimis în judecată în octombrie 2009, sub acuzaţia de dare de mită.

Curtea Supremă a dat o primă decizie în acest caz în decembrie 2011, prin care Adrian Nastase, Ioan Melinescu şi Ristea Priboi au fost achitaţi