Libertate pentru istorie

În decembrie 2005, după apariţia în Franţa a unor legi pe care o parte a opiniei publice le-a considerat restrictive din punctul de vedere al cercetării istorice, o serie de specialişti de prestigiu (inclusiv cu origini evreieşti) au publicat un apel intitulat „Libertate pentru istorie”, semnat de peste 600 de persoane (printre care şi regretatul academician Florin Constantiniu).

Paris, 13 decembrie 2005

Iritaţi de intervenţiile politice din ce în ce mai frecvente în aprecierea evenimentelor trecutului şi de procedurile judiciare care îi vizează pe istorici şi pe cei înclinaţi spre reflecţie, ţinem să reamintim următoarele principii:

Istoria nu este o religie. Istoricul nu acceptă nici o dogmă, nu respectă nici o interdicţie şi nu cunoaşte tabúuri; el poate să deranjeze.

Istoria nu este morală. Rolul istoricului nu este să glorifice sau să condamne; el explică.

Istoria nu este sclava actualităţii. Istoricul nu aplică trecutului scheme ideologice contemporane şi nu introduce în evenimentele din trecut sensibilitatea de azi.

Istoria nu este memorie. Într-un demers ştiinţific, istoricul strânge amintirile oamenilor, le compară între ele, le confruntă cu documentele, cu obiectele, cu urmele, şi stabileşte faptele. Istoria ţine seama de memorie, dar nu se reduce la ea.

Istoria nu face obiectul justiţiei. Într-un Stat liber, nu este nici dreptul Parlamentului, nici al Puterii Judecătoreşti să definească adevărul istoric. Politica Statului, chiar atunci când este animată de cele mai bune intenţii, nu este politica istoriei.

Violând aceste principii, articolele legilor succesive – şi în special legile din 13 iulie 1990, 29 ianuarie 2001, 21 mai 2001 şi 23 februarie 2005 – au restrâns libertatea istoricului, căruia i s-a spus, sub sancţiuni penale, ce trebuie să cerceteze şi ce să descopere, i s-au prescris metode şi i s-au impus limite.

Cerem abrogarea acestor dispoziţii legislative nedemne de un regim democratic.

Semnează: Jean-Pierre Azéma, Elisabeth Badinter, Jean-Jacques Becker, Françoise Chandernagor, Alain Decaux, Marc Ferro, Jacques Julliard, Jean Leclant, Pierre Milza, Pierre Nora, Mona Ozouf, Jean-Claude Perrot, Antoine Prost, René Rémond, Maurice Vaïsse, Jean-Pierre Vernant, Paul Veyne, Pierre Vidal-Naquet et Michel Winock.

Din punctul meu de vedere, nu mai e nimic de adăugat.