Interviu Interviu despre presă şi terorism cu Marie-Christine Saragosse, Preşedinte Director General France Medias Monde
0
Marie-Christine Saragosse conduce din 2012 France Medias Monde, un trust de presă care grupează, posurile publice franceze, RFI, radio internaţional care emite în 15 limbi, France 24, post de televiziune de ştiri în trei limbi, franceză, engleză şi arabă, şi radio Monte Carlo Doualiya, în limba arabă.
Audienţa săptămânală a RFI numără 34,5 milioane de ascultători, în timp ce Monte Carlo Doualiya este urmărit de 6,7 milioane de oameni. Audienţa săptămânală a postului France 24 este de 41,7 milioane de telespectatori.
Cum aţi trăit atentatele de la Paris?
A fost ceva ireal. Eu nu eram în acel cartier, tocmai sosisem la fiica mea şi am primit imediat un telefon din redacţie. Fiica mea nu are televizor si nici radio aşa că imediat am apelat redacţia, auzeam sirenele, am înteles că era stare de urgenţă. Am urmărit toată noaptea evenimentele, iar a doua zi, am aflat că unul dintre tehnicienii noştri şi-a pierdut viaţa la Bataclan, lasând în urma un baiat de 9 ani. Parintii săi erau disperaţi. Ştiam că sunt peste 120 de morţi, iar unul dintre aceştia era un apropiat de-al nostru. Am plecat imediat spre France Media Monde, am facut o capelă în regie, jurnaliştii au continuat să urmarească evenimentele, chiar dacă aveam inimile zdrobite am continuat să lucrăm toată noaptea.. A doua zi, am fost să ne reculegem la Bataclan iar părintii săi au organizat un minut de reculegere şi mi-au spus că baiaţelul de 9 ani nu a putut veni pentru că inima sa nu ar fi rezistat. De asemenea, ca jurnalişti, ne-am întrebat cu teamă dacă aceşti terorişti vor reuşi să fragmenteze societatea franceza, deoarece acesta era şi scopul. O faptă oribilă poate genera reacţii foarte puternice din partea unei parti a populatiei şi teroriştii tocmai asta au căutat, ca musulmanii francezi să fie stigmatizaţi şi să fragilizeze această parte a populaţiei. Astfel, pot recruta mai uşor tinerii vulnerabili şi apoi îi radicalizează. Deci, noi, ca parte a media, avem responsabilitatea să contribuim la coeziunea societăţii, în diversitatea sa, şi să facem un front unit.
Cum reuşiţi aşa ceva?
Noi, la Media Monde, avem şansa de a avea şi radio (RFI) şi televiziune ( France 24), şi radio în limba araba, televiziune în limba arabă. Zilnic, sunt jurnalişti care vorbesc araba şi franceza, care sunt de multe ori francezi, de cultura musulmana, deci noi traim cu ei, ei au fost in platou, ei au intervievat martorii, diferiti imami, erau jurnalişti care ei inşiţi sunt musulmani. A fost dovada că trebuie să strângem rândurile. De altfel am auzit reacţii ale multor francezi musulmani, tineri, studenţi, imami, filozofi, politologi, care au explicat ce este islamul şi cum se poate integra într-o societate democratică şi pluri-culturală, respectând valorile republicii.
Cum vă explicaţi radicalizarea acestor tineri, care s-au născut în Franţa?
Bineinţeles, s-au născut în Franţa, au fost la şcoală în Franţa, dar pentru început trebuie sa explicăm lucrurile. Sunt 65 de milioane de francezi în Franţa, dar caţiva tineri s-au radicalizat. Tinerii sunt vulnerabili. Internetul, reţelele sociale sunt unelte ale celor care sunt singuri. Când eşti un tânar adolescent, singur în camera ta, când nu te uiti la televizor cu parinţii tăi, cu familia ta, când nu ai o viziune colectivă şi nu împartaşesti cu ceilalti, poţi fi manipulat. De altfel, am creat un mic program de informaţii în care specialiştii noştri în jihad, jurnaliştii nostri de la RFI şi de la France 24 explică în şapte minute cum poţi fi manipulat pe internet , cum trebuie verificat ce se scrie pe internet, cum tinerii din faţa calculatorului pot deveni detectivi sau jurnalişti. Tinerii nu trebuie sa fie pasivi, să creadă orice, mai ale că, acum propaganda este de o violenţă incredibilă. Toate aceste informaţii trebuie sa ajungă la tineri, este ceea ce şcolile franceze au început sa facă, iar noi contribuim alături de alte canale media. Jurnalişti de-ai noştri au fost în şcoli şi au stat de vorbă cu elevi şi profesori, au explicat tinerilor diferenţa dintre informaţie, propagandă, comunicare şi manipulare. Fiecare cuvânt contează. Este foarte important cum îi educăm pe tinerii nostri, de la gramatică, geografie, istorie până la internet şi digital. Asta mi se pare cu adevărat esenţial. De asemenea, trebuie ajutaţi şi părintii, deoarece copiii lor sunt de mii de ori mai buni specialişti în internet şi reţele sociale decat sunt ei.
Radicalizarea pe internet este doar una dintre cauze, dar mai trebuie să fie şi altele.
Această generaţie este o generaţie a crizei. Când nu găseşti de lucru, când e criză economic iar şomajul creşte te poţi întreba foarte uşor: de ce nu găsesc de lucru? Este din cauza numelui meu? Este din cauza aspectului pe care îl am? Şi te poţi gândi că eşti discriminat. Şi dacă simţi asta, atunci eşti vulnerabil la acest tip de propagandă. Este un film foarte bun in Franţa care se numeşte “ La déséntegration” care povesteşte cum un tânar care este un elev bun, are note bune, ajunge la vârsta la care cauta un loc de munca în plină criză economică. Şi atunci, îşi spune, nu găsesc de lucru pentru că mă numesc Karim, Mohamed, etc. Şi, în sfârsit, vreau să vă spun că, de la invazia în Irak politica internatională a contribuit la crearea unei ideologii radicale care nu are nicio legatura cu religia.
Ca jurnalist este dificil să rămâi rece şi să-ţi faci meseria relatând despre atentate. Cum procedaţi în asemenea momente, aveţi proceduri speciale?
Este datoria jurnalistului să ramână echilibrat, onest şi să verifice faptele. Cel mai important lucru pe care noi la RFI şi la France 24 l-am urmărit a fost că urgenţa nu trebuie să primeze în faţa veridicităţii faptelor şi a verificarii informaţiei, pentru că, numai verificarea informaţiei te fereşte de zvonistică. Acesta este un prim punct, mai important decât urgenţa, emoţia şi faptele or pe care le trăim şi pe care le spunem în direct. Apoi sunt cuvintele, cuvintele sunt foarte importante. De exemplu, din iunie 2014 noi am interzis să se folosească în direct termenul de “Stat Islamic” pentru că nu este vorba despre un stat. Noi spunem că este vorba despre “organizaţia Stat Islamic”, “grup terorist Stat Islamic”, dar nu stat, acum spunem mai mult DAESH. În orice caz, suntem foarte atenţi la folosirea cuvintelor: musulman; islam, islamic, terorist. Fiecare cuvant conteaza. Ce inseamnă “laic”, “laicitate”, cum le traducem în araba?
Ce faceţi când aveţi de a face cu imagini violente sau cu impact emoţional extrem de puternic?
E nevoie de multa deontologie si de reflecţie. De exemplu, noi nu arătam niciodată imagini cu decapitari , am interzis, de asemenea, să prezentam o serie de imagini cu tineri care au sărit peste cadavre ieşind de la Bataclan. Iată, deci, că este o adevarată dezbatere. O altă dezbatere a fost în legatură cu poza copilului sirian, mort pe plajele turcesti. Trebuie sau nu trebuie arătate aceste poze? A fost o întreaga dezbatare internă. De ce să nu îl arătam pe fratele lui care era la 200 de metri şi care avea o poziţie mai puţin emotionantă, de ce nu o prezentăm pe mama sa care era mult mai încolo, între stanci. Noi nu am publicat această poza, noi am prezentat fotografia cu poliţistul care îl ţinea în braţele sale pentru ca ne-am gândit: este vorba despre informaţie sau este vorba despre emoţie? Noi vorbim în direct în fiecare zi despre copii care mor. Era această imagine necesară? Era informaţie sau altceva? Eu am luat decizia de a nu o prezenta pentru că era responsabilitatea mea. Eram în biroul meu cand imaginea a aparut în buclă pe un alt post de televiziune, fără sunet şi m-am întrebat, ce fac aceste televiziuni? E un soi de voierism, un copil care arată ca şi cum ar dormi, dar este mort. Eu nu vreau să le impun asta telespectatorilor. Dacă vor, vor găsi această imagine în alta parte. Dar nu la noi. Noi suntem un un canal media internaţional care patrunde în casele a milioane oameni şi atunci mă întreb daca pot impune aşa ceva? Şi am decis că nu. Dar nu m-am facut inţeleasă de o alta categorie de jurnalisti.
Guvernul francez a instituit starea de urgenţă pe care Parlamentul a prelungit-o. Vedeţi în aceste măsuri o posibilă ameninţare la adresa libertăţilor fundamentale şi a libertăţii de exprimare?
Un mare sindicat de presă francez, apreciind tot ceea ce poliţia a făcut şi măsurile luate, s-a exprimat în sensul aplicării cu mare atenţie a acestor măsuri mai ales ăn ceea ce priveşte protejarea surselor ziariştilor sau libertatea de exprimare în general. Ar putea fi o ameninţare, dar eu nu văd ca statul francez care se bate pentru libertatea cetăţenilor săi să aducă atingere libertăţii de exprimare. Sunt măsuri excepţionale pentru a putea lupta contra terorismului.
Aveţi radio RFI în România. De ce a fost important să înfiinţaţi această redacţie în România şi să o menţineţi?
În primul rând, ţine de francofonie. România este o ţară francofonă care are un rol particular în spaţiul francofon şi în organizaţia ţărilor francofone. Am fost prezenţi în România imediat după Revoluţie, la început, a fost Radio Delta de care am fost foarte mândri. Era o epocă de democratizare de dezbatere, ceea ce era nou pentru societatea românească. Era nevoie de imparţialitate, de dezbatere, de dezbatere culturală, a fost o bucurie să vedem că în România lucrurile evoluează. Acum RFI România a aniversat 25 de ani şi vedem tot ceea ce echipa de aici a realizat. Un radio de mare calitate care este cordonul ombilical dintre Paris şi Bucureşti este o şansă reală pentru cele două ţări. De aceea nu gândim în termenii renunţării la acest post, ar fi mai mult decât o greşeală, ar fi o crimă.
Care este viitorul redacţiei RFI România?
Cu privire la calitate şi la conţinut, nu sunt probleme. Trebuie doar continuat. Trebuie să ne concentrăm şi asupra digitalului pentru că pentru generaţia tânără este domeniul dominant. Rezultatele noastre aici arată că RFI este primul radio pentru liderii de opinie. Dacă jurnaliştii de aici vor continua să fie tot atât de buni şi eu voi continua să fiu mândră de ei.
Se încarcă comentariile...
