Dumitru Sechelariu: „După ce mor, şi duşmanii mei mă vor respecta“
0
Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în urmă cu un an şi jumătate, fostul primar al Bacăului a vorbit despre boală, oboseală şi despre dezgustul faţă de propria-i viaţă.
Dumitru Sechelariu e bolnav. Va fi transferat astăzi de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, la o clinică particulară din Viena. Purtătorul de cuvânt al Spitalului Floreasca, doctorul Bogdan Opriţă, a declarat că familia fostului edil băcăuan, a cerut staff-ului medical să menţină discreţia în jurul cazului. Starea de sănătate a lui Sechelariu (54 de ani) s-a deteriorat la finalul săptămânii. El a acuzat dureri puternice de coloană vertebrală şi ameţeli. În urmă cu doi ani, Sechelariu a fost operat pe inimă, după un preinfarct.
Pe lângă alte probleme de sănătate, Sechelariu e de câţiva ani încoace obez. Cântăreşte peste 135 de kilograme. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, în urmă cu un an şi jumătate, el a vorbit despre sfârşitul pe care-l presimţea aproape:
“Când mă îngropaţi, să mă îngropaţi în picioare, cu mâinile afară, ca pe Alexandru Macedon. Să se vadă că n-am luat nimic cu mine. Când am să mor, şi duşmanii mei mă vor respecta. Sunt convins de asta. Dar să mă vadă mort”
„Eu nu mai fac parte din ţara asta. Aş pleca mâine, dar nu cunosc nicio limbă străină. Şi sunt bătrân, sunt obosit, sunt bolnav. Mai trăiesc pentru copiii mei. Restul…mi-e greaţă. Păcat, am reuşit să fac nişte lucruri superbe”.
Sechelariu a fost, pe rând, revoluţionar în 1989, om de afaceri, primar al Bacăului (1996-2004), arestat pentru corupţie. De numele lui se leagă Cooperativa din anii ‘90 ai Diviziei A la fotbal şi chermezele municipale pe care le-a organizat în oraşul lui Bacovia cât timp a fost primar. Rămas fără primărie a urmat soarta miliardarilor români de carton: o prăbuşire rapidă, o lungă depresie combinată cu boală şi nesfârşite lamentări: “sunt deţinut politic în propria mea curte”. Sechelariu a mai avut o tentativă de a reveni în lumină, anul trecut. A candidat din nou la Primăria Bacăului. A fost învins clar de Romeo Stavarache.
Lăsând la o parte petele din biografia sa, Sechelariu are, totuşi, meritul de şi-a fi educat cele trei fete şi băiatul să evite lumea copiilor de bani gata. Şi-a îndreptat copiii spre sport: fetele spre tenis, iar băiatul spre automobilism
“Le-am spus că în sport pot fi invidiaţi, dar niciodată detestaţi. Urăsc copiii de bani gata. Eu, ca om, îi urăsc pe cei care au bani. Se dau mari, fiţe, nu ştiu ce să mănânce. Dacă ai bani, fă ceva frumos cu ei! Stiu că n-o să mai trăiesc mult. Am convingerile mele. Am patru copii. Investesc în ei. Îmi pare rău că ei nu au cunoscut şi viaţa grea. Mi-aş fi dorit ca Doru să fi lucrat în salopetă, fetele să fi vândut ziare. Ei nu au văzut şi partea cealaltă a vieţii. Şi tare mi-e frică pentru ei". Băiatul are 19 ani, iar fetele – 14, 13 şi 9 ani.
Viaţa lui Sechelariu, pe repede-înainte
UN AL CAPONE AL ROMÂNIEI CEAUŞISTE. În anii ‘80 eram şeful unei săli de jocuri electronice, făceam o treabă capitalistă într-un stat comunist. Şi mergea bine sala pe vremea lui Ceauşescu. Aveam cele mai mari încasări pe ţară. Aveam aparate de „Italian poker". Era singura sală unde nu erau măsluite aparatele. Am scos „plombele" care măsluiau jocurile, erau nişte şuruburi băgate care împiedicau mereu apariţia combinaţiei câştigătoare. Eu le-am scos şi toate aparatele mele au fost lăsate la liber. Astea de acum sunt făcute să aducă un profit standard. Am avut un joc pe care îl am şi azi şi îl arăt mereu copiilor mei, să vadă şi ei cum am pornit. Un joc „tic-tac-toe", din alea cu trei portocale, trei pere, trei mere, să vină toate în line. E al treilea joc al lui Al Capone. L-am recondiţionat şi îl ţin în casă. Am mizat mult pe jocul ăsta fiindcă funcţiona mecanic, dacă se lua lumina, el mergea.
PING-PONG CU MILIŢIA ŞI SECURITATEA. Când a venit Revoluţia aveam o relaţie mai bună cu inspectorul-şef al Miliţiei Bacău. Jucam tenis de masă cu el, eu îi mai aduceam câte o sticluţă de whisky. Îl cunoscusem printr-un ofiţer de Securitate, care cred că îl şi supraveghea pe acest şef de Miliţie.
Nu a cerut, dar, până la urmă, a primit
ŞEF DE “VIDEO” LA TEATRUL BACOVIA. După Revoluţie am fost printre primii români care au dat filme video la Teatrul Bacovia. Dădeam şase filme pe zi. Revoluţia m-a prins cu trei televizoare color, două aparate video şi peste 300 de casete cu filme. Cu asta am plecat la drum şi am câştigat foarte mulţi bani. Veneau oamenii, îi ţineam la film, apoi intrau la sala de jocuri care a continuat şi după Revoluţie. În 1992 aveam 17 săli private de jocuri. Românii au avut dintotdeauna o chemare fantastică pentru jocurile de noroc.
FRUMOASELE NOASTRE EGALURI. În fotbal am intrat prin Hrebenciuc. Am ajutat şi eu echipa prin '90 la un meci cu Farul, de a făcut un 2-2, şi a rămas în Divizia Naţională, apoi în '91, tot aşa, am ajutat şi eu la Târgu-Mureş, de am făcut un 1-1, nu mai intru în amănunte. Şi în '92 am preluat echipa. Fotbalul mi-a adus multe voturi. Eu am propus şi momentul 0 în fotbalul românesc: “Nu mai facem blaturi”. Nu făceam pe bani. Făceam egaluri, ne asiguram un număr de puncte.
GRAMATICA LUMII POLITICE În '92 trebuia să mai învăţ gramatica limbii române. Nu puteam să fiu primar aşa cum eram. După '96 am făcut un efort mare să mă pot integra în clasa intelectualilor. Niciodată n-am fost intelectual şi nu voi fi.
IADUL DIN AREST Sechelariu a fost reţinut pentru 42 de zile în 2005, pentru că în timpul mandatelor sale la Primărie ar fi permis nereguli într-o afacere imobiliară. În arest a stat cu Petru Corogeanu, preotul de la Tanacu, şi cu un traficant de cocaină. Cea mai cumplită experienţă a fost WC-ul turcesc.
Puţinul timp cât mi-a rămas de trăit, îl trăiesc pentru copii. Sunt un deţinut politic în propria-mi curte. Sunt convins, în intimitatea mea, că, după ce mor, şi duşmanii mei mă vor respecta. Dumitru Sechelariu
Dumitru Sechelariu despre
Adrian Năstase, un om admirabil, muncitor, respectuos.
Cu Traian Băsescu am fost cândva amic, am fost colegi de şcoală, am stat în acelaşi cartier din Bacău - Gării. El a făcut şcoala aici.
Ion Iliescu a făcut mult rău ţării. Dacă se retrăgea în '92, îl respectam toată viaţa noastră. Nu poate fi acuzat pentru ce a crezut, dar poate fi acuzat pentru sintagma „sărac şi cinstit". Am avut nişte dispute mari de tot cu el în 2003, când era preşedinte. M-am răcorit şi i-am spus: „Ce e aia «sărac şi cinstit»? Trebuie să fim bogaţi şi cinstiţi!"
Dan Puric. Pe el în văd ca pe un model. Transmite ceva. Nu vă înţeleg pe voi tinerii de ce nu vă apropiaţi de el, de marele nostru actor. Voi sunteţi vinovaţi pentru că nu-l susţineţi. De ce nu umpleţi sălile unde vorbeşte?
Am făcut în 20 de ani cât n-au făcut alţii în 10 vieţi. Dar la suflet sunt întunecat. Dumitru Sechelariu
Se încarcă comentariile...
