DEZBATERE Noua Lege a Educaţiei, copy-paste după proiecte depăşite. Ce experimente mai face Ministerul Educaţiei pe elevi

Ecaterina Andronescu şi Sorin Cîmpeanu. FOTO Eduard Enea

Concurs de admitere la liceu pe bază de merit, clasa pregătitoare trecută la grădiniţă cu denumirea „grupa mare pregătitoare“, învăţământ profesional de doi ani, şi retragerea de la ora de Religie prin cerere ca înainte. Acestea sunt doar câteva dintre prevederile proiectului noii Legi a Educaţiei care ar trebui să reformeze sistemul din temelii.

Noua Lege a Educaţiei va bulversa şi mai tare sistemul, şi sub nicio formă nu-l va reforma din temelii aşa cum au promis autorităţile, dacă proiectul noii legi scos din sertarele Comisiei pentru Învăţământ de la Senat nu va fi serios modificat. Cel puţin aşa susţin experţii în Educaţie care l-au studiat.

Mai exact, aceştia susţin că preşedintele Comisiei pentru Învăţământ din Senat, Ecaterina Andronescu, a trimis spre dezbatere un proiect „desenat” în 2009-2010 ca alternativă la Legea Educaţiei pe care o avem acum (Legea 1/2011) şi că nu a fost actualizat cu schimbările din ultimii ani. Spre exemplu, clasa pregătitoare este denumită „grupa mare pregătitoare“ şi este trecută în învăţământul preşcolar, nu în învăţământul primar, unde este inclusă în prezent şi pentru care şcolile au făcut mari eforturi ca să creeze spaţiu suficient. În plus, articolul de lege privind înscrierea la ora de Religie nu este pus în acord cu decizia Curţii Constituţionale prin care elevii trebuie să depună cerere de participare şi nu de retragere de la această materie. O altă problemă este învăţământul profesional, care deşi a fost făcut cu o durată de trei ani, în proiect este trecut doar cu doi ani.

„Ceea ce nu înţeleg, având în vedere aceste discrepanţe, este de ce au lansat un proiect atât de nepieptănat“, arată Şerban Iosifescu, preşedintele Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preşcolar (ARACIP). La rândul lui, Marius Nistor, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret“, arată că proiectul noii Legi a Educaţiei, care ar fi trebuit să reformeze sistemul din temelii, reprezintă un amestec între actuala Lege a Educaţiei, draftul de lege al fostului ministru Ecaterina Andronescu şi legea de pe vremea ministrului Cristian Adomniţei (2007-2008). El speră însă că prin dezbatere naţională va fi adus în actualitate. Concret, noua Lege a Educaţiei le pregăteşte multe surprize mai ales elevilor de gimnaziu. Mai exact, la sfârşitul clasei a VIII-a elevii vor susţine în continuare Evaluarea Naţională, în cadrul căreia vor fi testaţi la mai multe materii decât în prezent, iar ulterior, dacă vor dori să meargă la un liceu bun vor fi obligaţi să mai treacă printr-un examen. Pe lângă notele de la cele două teste, la admiterea la liceu elevilor li se vor lua în calcul şi notele din clasele V-VIII.

Concret, la Evaluarea Naţională elevii ar urma să susţină o probă scrisă la limba şi literatura română, o probă scrisă la limba maternă, o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe, o probă orală la o limbă străină susţinută în timpul anului, o probă practică de utilizare a calculatorului susţinută în timpul anului şi o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută tot în timpul anului. Expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu atrage însă atenţia că elevii nu pot fi testaţi transdisciplinar dacă nu li se predă transdisciplinar în gimnaziu. La rândul lui, expertul Şerban Iosifescu spune că aceasta ar fi o evaluare foarte bună dacă s-ar face la sfârşitul învăţământului obligatoriu, nu la sfârşitul clasei a VIII-a. 

Şi surprizele pentru absolvenţii de gimnaziu nu se termină aici. Aceştia vor fi nevoiţi să dea admitere la liceu în cazul în care numărul de candidaţi la profilul dorit este mai mare decât numărul locurilor oferite. La admitere, notele obţinute în gimnaziu ar avea o pondere de 20%, Evaluarea Naţională – 30%, iar proba de admitere la liceu – 50%. Dacă însă numărul candidaţilor nu va depăşi numărul locurilor, atunci notele din gimnaziu vor cântări de 40% şi Evaluarea Naţională – 60%.

Cîmpeanu: exclus să introducem ambele examene

Cu doar două săptămâni în urmă ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, excludea posibilitatea introducerii ambelor examene. „S-au avansat mai multe variante, să rămână Evaluarea Naţională sau să se organizeze un examen punctual de admitere la liceu, care să nu ia în considerare mediile din gimnaziu. În orice caz, este exclus să introducem ambele examene“, explica atunci Cîmpeanu. La rândul lor, experţii în Educaţie atrag atenţia că acest sistem nu va ajuta. „Dacă vrei admitere la liceu, soluţia ar fi ca mai întâi să organizezi concursul scris de admitere şi abia după să faci repartizarea computerizată pe locurile rămase“, a declarat preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret“, Marius Nistor. La rândul lor, membrii Asociaţia Elevilor din Constanţa, cei care au militat pentru drepturile elevilor obţinând dreptul de a vota în Consiliile Administrative ale şcolilor, subliniază că această propunere de admitere la liceu ar agrava discrepanţele foarte mari între unităţile de învăţământ, extrem de vizibile în prezent.

„Asociaţia Elevilor din Constanţa, după consultarea experţilor din educaţie, propune introducerea admiterii la liceu pe baza criteriului teritorialităţii, trecerea la ciclul liceal făcându-se în mod liber, la liceul din circumscripţia şcolară unde elevul îşi are domiciliul“, propun elevii. Expertul Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP, spune că nu vede rostul unui examen de selecţie înaintea finalizării învăţământului obligatoriu (sfârşitul clasei a X-a). „Practic, se vrea o selecţie şi mai elitistă pe bază de merit“, a explicat el. Lucrul acesta ar fi pe placul colegiilor naţionale, unde sunt admişi numai cei mai buni elevi care termină gimnaziul, marginalizându-i pe ceilalţi în liceele tehnologice.

Menţinerea conceptului de curriculum la decizia şcolii şi a profilurilor uman şi real sunt două exemple relevante de încremenire în actuala paradigmă, care pune România pe ultimul loc în UE la performanţa educaţiei. Marian Staş, expert în Educaţie

Cum arată Curriculumul pentru clasele I-VIII

Potrivit noii legi, „curriculumul naţional pentru şcoala primară şi pentru gimnaziu se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului: competenţe de comunicare în limba română, şi, în cazul minorităţilor naţionale, şi  în limba maternă; competenţe de comunicare în limbi străine; competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere; competenţe sociale şi civice; competenţe antreprenoriale; competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală; competenţa de a învăţa să înveţi. Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial, profesional şi liceal.

12 clase gratuite şi descentralizarea sistemului

Un aspect pozitiv din noua lege îl reprezintă învăţământul liceal gratuit, ceea ce ar însemna că elevii ar trebui să primească manuale şcolare gratuite până la sfârşitul clasei a XII-a. Însă, atrage atenţia preşedintele ARACIP, Şerban Iosifescu, lucrul acesta este prevăzut şi în actuala Lege a Educaţiei, dar elevii nu primesc manuale gratuite decât până în clasa a X-a. Draftul de lege prevede şi descentralizarea sistemului. „Concret, profesorii vor fi angajaţi ai şcolilor şi nu ai inspectoratelor şcolare, şcolile fiind cele care vor organiza concursurile pentru ocuparea posturilor în funcţie de nevoile lor. În plus, directorii unităţilor de învăţământ vor fi angajaţi în urma unui concurs organizat de consiliul de administraţie al şcolii“, explică experţii. „Este o prevedere bună. Cadrele didactice trebuie să aibă contract de muncă cu şcoala, creşte responsabilitatea faţă de instituţia de învăţământ şi înseamnă descentralizare reală. În plus, pârghiile directorului pentru asigurarea calităţii sunt mai puternice”, consideră Tincuţa Apăteanu. Reprezentanţii profesorilor sunt însă de altă părere.

Finanţarea pe elev supraaglomerează clasele

O altă prevedere criticată de experţi este finanţarea pe elev. Mai exact, Articolul 9 spune că „Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul «resursa financiară urmează elevul», în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă“. Specialiştii spun că o astfel de finanţare încurajează aglomerarea claselor în mediul urban şi închiderea şcolilor în mediul rural. Şerban Iosifescu arată că singurul câştig al finanţării pe elev este câştigarea unei oarecare transparenţe şi predictibilităţi în distribuirea fondurilor.

„Dezavantajul este că din cauza insuficienţei banilor rezultă o supraaglomerare a claselor în mediul urban şi prea puţine şcoli în mediul rural. Practic, se ia de la săraci şi se dă la bogaţi, e o haiducie pe dos“, a explicat Iosifescu. Şi Marius Nistor susţine că finanţarea pe elev nu este un avantaj.

„Costurile trebuie stabilite în funcţie de nevoile şcolilor şi ale elevilor, nu invers. Sacrificăm calitatea“, a spus Nistor. La rândul său, expertul în Educaţie Alexandra Anton, care a studiat domeniul la Universitatea Turku din Finlanda fiind unul dintre puţinii experţi români în educaţie finlandeză, considerată modelul numărul 1 în lume ca sistem, este de părere că acest tip de finanţare nu face decât să mărească şi mai mult diferenţele dintre mediul urban şi cel rural, dintre săraci şi bogaţi.

„Dacă un elev din mediul rural vrea să meargă la şcoala din sat, acolo unde nu sunt decât trei elevi, iar şcoala se va închide, familia tânărului trebuie să scoată bani din buzunar pentru a-l trimite la o şcoală din cel mai apropiat oraş. Dacă în Finlanda s-ar fi aplicat acest principiu, astăzi în Laponia (unde sunt doar doi locuitori pe km pătrat) n-ar fi existat şcoli şi copiii n-ar fi avut unde să studieze deşi ar fi beneficiat de finanţare. Finanţarea în Finlanda, se realizează în funcţie de nevoi şi are cât se poate de multă logică: ce nevoi de învăţare are un copil cu deficienţe sau cu handicap şi ce nevoi de finanţare are un copil fără probleme majore? Cum să oferim aceeaşi sumă indiferent de situaţie? În Finlanda şcolile care se confruntă cu probleme primesc bani mai mulţi, transpuşi în dotări, forţă de muncă, materiale de lucru, căci nu pot fi lăsaţi în urmă tocmai cei care au nevoie mai acută de ajutor. Noi gândim pe contrasens: să le dăm la fel tuturor şi dacă se înghesuie mai mulţi într-o şcoală bună, atunci şcoala aceea va fi şi mai bună pentru că va avea bani mai mulţi. Statul roman ajunge să-şi sacrifice propriii copii pentru că aloca banii şcolilor private sau de stat care oricum se descurcau“, atrage atenţia Anton.