De ce susţine Puiu Popoviciu că sentinţa sa ar fi nedreaptă

Dosarul Ferma Băneasa, în care Puiu Popoviciu a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, nu conţine o expertiză contabilă care să certifice prejudiciul de 180 de milioane de dolari care i-a fost imputat de DNA, în baza unui raport de constatare tehnică întocmit de specialistul DNA Ion Cătălin Cucora, scrie site-ul Lumea Justiţiei.

Puiu Popoviciu a plecat din ţară la o dată care nu a fost stabilită clar, în preajma zilei în care s-a pronunţat sentinţa, 2 august 2017. Miliardarul a fost dat în urmărire internaţională imediat după ce Poliţia nu l-a găsit la domiciliu, atunci când l-a căutat pentru a-l încarcera, conform sentinţei definitive. 

Popoviciu a fost localizat la Londra, unde s-a prezentat la Poliţie reprezentat de avocaţi şi a informat că nu este de acord cu temeinicia sentinţei definitive pronunţate împotriva sa.

Practic, conform sursei citate, din punct de vedere formal- legal, raportul de constatare tehnică în baza căruia a fost întocmit dosarul Ferma Băneasa nu are valoarea unei probe în justiţie, acest tip de acuzaţie trebuind să fie însoţit de o expertiză contabilă.

Magistraţii români au decis să separe problema prejudiciului de cea a infracţiunii, separând acţiunea împotriva lui Popoviciu în două dosare: unul penal şi unul civil. Condamnarea miliardarului a fost pronunţată, evident, în procesul penal, în timp ce acţiunea civilă este încă pe rol. 

Motivarea judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cea care l-a condamnat definitiv pe Popoviciu, nu a fost încă publicată. În motivarea primei sentinţe pronunţate împotriva miliardarului, de către Curtea de Apel Bucureşti, magistraţii se referă la aranjamentul ilegal pe care Puiu Popoviciu l-ar fi făcut cu fostul rector al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMVB), Ioan Niculae Alecu, pentru a prelua terenul pe care astăzi se află complexul Mall Băneasa, Ikea sau clădirea Ambasadei SUA, la un preţ subevaluat. Potrivit motivării Curţii de Apel Bucureşti, USAMVB nu avea dreptul legal să înstrăineze terenul, aflat în proprietate publică şi nici să-l dea în folosinţă pentru alt gen de activităţi comerciale decât cele cu profil agricol. Motivarea arată că, pentru a evita interdicţiile legale, Alecu şi Popoviciu au conceput un plan prin care terenul a fost, totuşi, băgat ca aport social la afacerea imobiliară care a înflorit pe terenul  din nordul Bucureştiului. 

Materialul publicat în Lumea Justiţiei mai reclamă şi că membrii Senatului USAMVB s-au constituit parte civilă în proces în urma unui şantaj exercitat de procurorul DNA care a instrumentat cazul. Acuzaţia se bazează pe o stenogramă şi o înregistrare a şedinţei în care s-a luat decizia, în care un avocat îi avertizează pe membrii Senatului că ar putea fi acuzaţi de favorizarea infractorului în cazul în care nu decid să se constituie în parte civilă.