De la „Jos comunismul” la „Chevron, go home”

Uite că am trăit să o văd şi pe asta: la 24 de ani de la revoluţie, au apărut în România pancarte care-i trimit acasă pe americani. Reprezentanţii ţării în care s-a inventat Coca-Cola, pe care generaţiile trecute i-au aşteptat peste 50 de ani să vină şi să ne salveze de comunism, sunt trimişi înapoi peste ocean.

Iar cei care le strigă să plece sunt, culmea, tocmai generaţia care nu poate trăi fără iphone-uri şi ipad-uri, produse americane, desigur.

Nu vreau să fac apologia americanilor. Sunt departe de a fi cei mai corecţi de pe planetă în raporturile cu alte state. Au dat lumii mai multe războaie şi mai multe crize economice, dintre care ultima încă nu s-a încheiat. Dar mi se pare aiurea să-i găsim vinovaţi pentru relele care ni se întâmplă nouă de la revoluţie încoace. În primul rând, americanii n-au venit în România nici cu tancurile, nici cu F 16. Ne-am rugat noi de ei să vină. În al doilea rând, au venit cu o cultură a dolarului despre care auzisem, ba şi văzusem numeroase filme înainte de 1989. Ne plăcuse şi ne-o doream. Vă amintiţi cum stăteam cu milioanele în faţa televizoarelor ca să ne uităm la serialul Dallas ? Am văzut cu toţii că americanii nu sunt nişte filantropi care ne paraşutează baloţi cu blugi şi gumă de mestecat fără să ne ceară nimic în schimb. Aşadar, e o dovadă de mare ipocrizie să le reproşăm acum că au venit în România să facă profit. Da, au venit să câştige bani, nu pentru că i-a apucat dragostea de noi. Dragoste între ţări nu există, poate o să reuşim cândva să înţelegem asta. Poate exista respect, dar pe ăsta trebuie să-l impunem noi, nu vine de la sine.

„Chevron, go home !” scria pe mai multe pancarte purtate de tineri la protestele împotriva gazelor de şist. Foarte bine, să plece în America lor, cu sondele lor cu tot. Să facem noi totul, cu forţele noastre. Dar avem forţe ? M-aş bucura enorm să constat că, după ce i-am gonit pe americani, noi, românii, ne-am pus cu burta pe carte. Că în loc să ne vindem bogăţiile subsolului, ca ţările din Africa, am început să inventăm şi să producem înaltă tehnologie. Apropo, cam ce produse am fi capabili să fabricăm şi să vindem noi începând de mâine, astfel încât să avem bani de burse, salarii şi pensii ?

Sunt de acord cu tinerii care strigă să plece americanii. Dar sunt ei gata să-şi asume funcţionarea ţării ăsteia ? Au soluţii ? Sau preferă să le aplice în afară, ca să-i îmbogăţească pe alţii ? Da, sunt de acord, „Chevron, go home!”. Dar hai să renunţăm şi la ipocrizie. Hai să învăţăm şi să muncim mai mult şi mai bine. E singura soluţie pe care o avem după ce scăpăm de americani. E singura soluţie prin care ne vom câştiga respectul în faţa altor ţări. Ce ziceţi, ne înhămăm la treaba asta ? Însă trebuie să ştiţi, dragi tineri, că soluţia e foarte boring şi nu e deloc cool. După cum nu e cool nici comunismul. V-o spune unul care şi-a trăit o parte din tinereţe înainte de 1989. Să trăieşti comunismul de-adevăratelea şi nu pe reţelele de socializare nu e deloc cool. E fără smartphone, fără Coca-Cola, fără cluburi, fără mall şi fără 3D movies. Comunism nu înseamnă tricouri cu Che Guevara. În comunism, nici alea nu se găseau de cumpărat. Aşadar, atenţie mare la ce vă doriţi.

Am întrebat un prieten, inginer foarte bun în România şi cu rude prin America, ce părere are despre scandalul gazelor de şist. Mi-a răspuns că nu ştie ce să zică, pentru că nu are încredere că autorităţile române vor urmări dacă americanii respectă cu stricteţe toate condiţiile de mediu. De fapt, aici e adevărata problemă: nu avem încredere noi, în ai noştri. Orice afacere este proastă din start în România, pentru că suntem convinşi că politicienii au negociat-o prost, în schimbul unor comisioane uriaşe. Prin urmare, înainte de a-i trimite acasă pe americani sau pe oricare alţi investitori din lumea largă, ar trebui să trimitem la plimbare întreaga clasă politică românească. Dar şi să fim în stare noi, cei care nu ne deranjăm să ieşim din case la alegeri, să ne găsim un alt tip de lideri.

P.S. În final, vreau să spun ceva şi despre curentul ecologist de ultimă oră, pentru că văd că ne place foarte tare să umblăm cu tot felul de tricouri şi pancarte cu frunze pe ele (apropo, de ce nu ne-o fi plăcut şi frunza Elenei Udrea ?). Eu cred că vom putea vorbi despre ecologie în România abia după ce vom constata că, în urma sărbătorii de 1 Mai, pădurile, râurile şi pârâurile patriei nu mai gem de pet-uri de bere şi de caserole de mici. Restul e vânare de vânt...