Adrian Rugină, eroul din Colectiv, pe 16 noiembrie 2014: „Revoluţiile au loc în stradă, nu pe Facebook, iar schimbarea e dură şi cere sânge“

Adrian Rugină, eroul din clubul Colectiv care a murit în timp ce salva viaţa altor tineri, scria, pe contul lui de Facebook, în ziua turului doi al alegerilor prezidenţiale din 2014, că „această caracatiţă monstruoasă, pusă pe furt şi îmbuibare, numită PSD, trebuie să moară“ şi susţinea că revoluţiile au loc pe stradă, nu pe Facebook sau la o bere, iar schimbarea „e dură şi cere sânge.“

Adrian Rugină publica pe Facebook, pe 16 noiembrie 2014, în ziua turului doi al alegerilor prezidenţiale, un text dur la adresa clasei politice, în care analiza totodată situaţia dramatică în care se află România. 

Muzicianul preciza că principalul motiv pentru care „minţile luminate“ părăsesc ţara este că „de 25 de ani, toţi cei care ne-au condus au investit exclusiv în prostie şi în prostime.“ De asemenea, Rugină sublinia că educaţia este ca şi inexistentă, sistemul medical este la pământ, iar sistemul de asigurări sociale „nu e altceva decât o glumă proastă.“

Pe de altă parte, Rugină numea Partidul Social Democrat „o caracatiţă monstruoasă, pusă pe furt şi îmbuibare, care trebuie să moară, trebuie distrusă şi spulberată.“ El descria campania electorala din noiembrie drept „cea mai scârboasă din istorie, cu cel mai urât dintre candidaţii pe care i-am avut vreodată, care a reuşit să atragă o ură şi un dezgust fără precedent.“ 

De asemenea, eroul din Colectiv susţinea că „revoluţiile nu se întâmplă pe Facebook, rezultatele nu se obţin la o bere, schimbarea e dură şi cere sânge“. Ei bine, peste 30.000 de oameni au ieşit în stradă marţi seară şi au cerut demisiile celor responsabili de tragicul eveniment de la Colectiv. Ca urmare, astăzi atât premierul Victor Ponta, cât şi primarul sectorului 4 Cristian Popescu Piedone şi-au depus demisiile. 

Prezentăm textul integral din 2014 semnat de Adrian Rugină

„Am fost mereu de părere că orice exerciţiu democratic începe cu ştampila de vot şi se termină cu bâta în mână. Mai pe româneşte, te duci şi votezi, chiar dacă, după 25 de ani, eşti scârbit mereu de a vota fără încredere, doar răul cel mai mic. Apoi stai şi speri că răul cel mai mic nu e aşa de rău. Şi apoi, dacă vezi că ai greşit, ieşi în stradă, protestezi, strigi, te lupţi, până ceva se schimbă cu adevărat. Şi apoi o iei de la capăt. Revoluţiile nu se întâmplă pe Facebook, rezultatele nu se obţin la o bere, schimbarea e dură şi cere sânge, şi nu cred că suntem pregătiţi pentru asta.

Ţara asta ar trebui să trăiască minunat doar din agricultură şi turism. Ştiu că mitul cu „Grânarul Europei Interbelice“ e, probabil, mai mult conjunctural, dar asta chiar şi aşa, potenţialul e enorm. Cu mici excepţii strategice, industria în România ar fi putut fi doar un hobby dedicat sutelor de minţi luminate care părăsesc anual ţara pentru proiecte de cercetare prin alte ţări, dispuse să investească în inteligenţă. Pentru că, de 25 de ani, toţi cei care ne-au condus, indiferent de nume sau de culoare politică, au investit exclusiv în prostie. În prostire şi în prostime. Pentru ca o ţară de oameni inculţi, datori şi bolnavi, se conduce uşor, nu-i aşa? Când la parterele de bloc vom avea şi altceva decât shaormerii, farmacii şi sedii de bănci, atunci înseamnă că, poate, suntem pe calea cea bună. Până atunci, educaţia e ca şi inexistentă, sistemul medical e la pământ, şi se mai târăsc doar pentru că, ici-colo, mai există un profesor care nu-şi bate joc de meserie sau un doctor pentru care bunul simţ şi jurământul lui Hipocrate mai au încă o semnificaţie. Sistemul de asigurări sociale nu e altceva decât o glumă proastă şi mă întreb încă, şi probabil o să mă tot întreb, dacă peste 25 de ani o sa aibă cineva să-mi plătească şi mie o pensie. Şi răspunsul momentan e că nu. Pentru că grosul de oameni care vin din urmă visează la un BMW, la mâna a şasea, înmatriculat în Bulgaria. Şi apoi, stau şi scuipă seminţe sprijiniţi de vechitura fără benzină în rezervor.

În mod normal, într-o ţară normală, n-ar trebui să-mi fac griji pentru pensie. O mică afacere, condusă corect, ar trebui să producă suficient, să-mi permită să pun deoparte fie şi un minim care să nu-mi dea depresii cu 25 de ani înainte să am nevoie de el. Ei bine, nu e tocmai aşa. Statul român nu ştie să-şi susţină decât propriul buzunar. În rest, te înghesuie cu zeci de controale, popriri nesimţite, suprataxare, birocraţie, lipsă de interes. În paralel, statul şi-ai lui reprezentanţi, pe care i-am votat şi apoi i-am lăsat să-şi facă de cap, sau pe care nu i-am votat pentru că ne era scârbă să mergem la vot, şi-au bătut joc de orice. Au furat tot ce era de furat, au dat tunuri peste tunuri. Lucrurile au transpirat întotdeauna, dar nimeni n-a luat atitudine. Ştirile au apărut în presă, noi am dat de două ori share pe Facebook, ultragiaţi nevoie-mare între două cafele, şi povestea a trecut. Nesimţirea a proliferat an de an, pe fondul unei prese controlate, direcţionate, care în cea mai mare parte ai ei (încerc cu greu să nu generalizez), n-a făcut decât să distribuie rahat prin toate canalele, în orice formă, totul orientat către intoxicare, prostire, dezinformare.

Ce se va întâmpla cu dosarele existente, cu anchetele mai vechi şi mai noi, cu cei aproximativ 250 de politicieni care urmează a fi anchetaţi în dosarele care urmează să fie deschise, sau dacă asta se va mai întâmpla vreodată, depinde de noi. Nu depinde de ei. Dar ştiu că, în primul rând, această caracatiţă monstruoasă, pusă pe furt şi îmbuibare, numită PSD (şi în toate formele de la FSN încoace) trebuie să moară. Trebuie distrusă şi spulberată. Asta nu înseamnă ca toţi ceilalţi, cu Băsescu sau Constantinescu, cu Boc sau Antonescu, şi tot neamul lor, sunt mai presus. Istoria n-o să-i consemneze vreodată pe niciunul dintre ei ca vreun sfânt, vreun erou sau patriot. Avem doar 25 de ani de minciuni, furt şi proliferare sistematică a bătăii de joc. Niciunul dintre ei nu merită să se spuna despre el că „a fost mai bun decât celălalt“, că „a făcut“, că „a încercat“. România trebuie schimbată sistemic. Total, la scară mare.

Toate problemele de mai sus nu se vor rezolva doar cu alegerea unui preşedinte, dat fiind rolul constituţional al acestuia, fie el şi cel mai frumos şi mai înţelept dintre toţi. Dar e un prim pas, care trebuie făcut atent şi urmărit şi mai atent, fie şi doar pentru ca taica Putin şi-a mobilizat nişte multe tancuri la o aruncătură de băţ de urnele noastre de vot. Din păcate, mi-e teamă că, în două săptămâni de acum, Facebook-ul va fi din nou plin de poze cu pisici. După cea mai scârboasă campanie electorală din istorie, cu cel mai urât dintre candidaţii pe care i-am avut vreodată, care a reuşit să atragă o ură şi un dezgust fără precedent, oamenii se vor relaxa. Vor avea nevoie să schimbe subiectul, indiferent de cine câştigă. Şi uşor-uşor, lucrurile se vor răci, poporul va începe să uite, televiziunile vor difuza de două ori mai multe mega-producţii de doi bani, ca să ne „ajute“.

Cam atât. Acum mă duc la vot. După care îmi scot bâta din dulap şi o pun frumos lângă uşă. 

Îmi doresc din tot sufletul ca răul cel mai mic să fie chiar un bine. Sper, ca de fiecare dată, să nu mă înşel. Până acum, m-am înşelat de fiecare data. Sau ei mi-au înşelat aşteptările.

Dacă se întâmplă din nou, povestea aia cu plecatul din ţară nu e, la modul realist, o opţiune. Cel puţin, nu pe scară larga. Mulţi dintre noi vor alege, conştient sau nu, să rămână aici.

Dacă tot rămânem aici, n-ar fi indicat să ne crească şi noua nişte coaie? Să ne obişnuim că trebuie luată atitudine?

A te obişnui să fii călcat în picioare e uşor. Ba chiar poţi să ai impresia că duci o viaţă bună, amăgindu-te până când mizeria te loveşte iar şi iar şi nu mai poţi s-o ignori.

A impune bunul simţ, e mult mai greu. Dar trebuie!“

Adrian Rugină (38 de ani), producător muzical şi toboşar al trupei Bucium, şi Claudiu Petre (36 de ani), fotograf şi blogger, au reuşit să iasă din clubul Colectiv în momentul în care a izbucnit incendiul, însă au ales să se întoarcă pentru a salva vieţile altora. Şi au reuşit, dar cu preţul propriei vieţi. Martorii susţin că cel puţin zece persoane au supravieţuit datorită celor doi.

Preşedintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler lui Adrian Rugină şi lui Claudiu Petre, „în semn de apreciere pentru curajul, altruismul şi dăruirea de care au dat dovadă în timpul tragicului eveniment de la Clubul «Colectiv» din Bucureşti, încercând salvarea mai multor vieţi cu preţul sacrificiului suprem.“

Incendiul din Clubul Colectiv a fost soldat cu 32 de morţi şi peste 180 de răniţi, din care 133 sunt încă spitalizaţi, mai mult de 80 dintre ei fiind în stare critică şi gravă.