2016, un an al competiţiei

Începutul anului este şi momentul cel mai bun pentru previziuni şi planuri, atât personale cât şi colective. România a intrat în 2016 cu un Guvern nou şi cu multe teme nefăcute dar şi cu speranţe mari că, totuşi, nu prea are cum să urmeze un an mai rău decât cel care a trecut. Ca să nu avem dezamăgiri premature să vedem însă cam ce ar putea să ne aştepte.

2016 va fi anul în care mitul guvernului tehnocrat se va sparge în bucăţele sau se va umfla în continuare în funcţie de isprăvile cabinetului Cioloş. Sfârşitul anului trecut nu a fost concludent în ceea ce priveşte competenţa acestui nou Guvern şi nici nu avea cum. Cel mult s-a întrezărit buna credinţă cu care membri cabinetului Cioloş şi-au făcut planurile.

Într-un an cu două rânduri de alegeri - locale în iunie şi generale în noiembrie sau decembrie – Guvernul va trebui să lucreze ca şi când disputa politică nu ar exista. Aceasta este însă o utopie de vreme ce noul cabinet este născut din voinţa preşedintelui Klaus Iohannis şi toate partidele – probabil chiar şi PNL-ul din care provine preşedintele – vor ataca aceşti miniştri orfani politic pentru a câştiga puncte în competiţiile electorale care-i vor aşeza pe politicieni în capul mesei până în 2020. Partidele sunt în acest moment delegitimate complet după ce românii au ieşit în stradă în urma tragediei de la #Colectiv şi vor încerca să îşi recupereze rolul democratic pierdut prin manevre agresive şi populiste.

Rezistenţa lui Dacian Cioloş la presiune publică şi politică va fi pusă serios la încercare în acest an şi, dacă va rezista până la capăt, va putea spera la un nou mandat în fruntea Guvernului în cazul unui rezultat nedecis la alegerile generale. Acest nou Guvern este speranţa anului care abia a început şi va trebui – în condiţiile descrise mai sus – să răspundă la multe dintre temele rămase nefăcute în ultimii 20 de ani şi cerute de populaţie să fie realizate repede şi bine: autostrăzi şi drumuri, o viteză în plus la trenuri, noi standarde de performanţă în administraţie, salarii în sectorul public care să atragă profesioniştii, regândirea protecţiei sociale, încurajarea întreprinzătorilor locali şi încă multe altele.

Aşa cum partidele vor fi în 2016 într-o competiţie grea pentru recâştigarea încrederii oamenilor, aşa şi noul Guvern are de câştigat într-o competiţie cu timpul, cu el însuşi şi cu aşteptările ridicate ale populaţiei.

Însă competiţia nu se va opri la partide şi guvern în acest an. Este anul în care România va concura pentru poziţia de cel mai important stat din regiune în condiţiile în care Polonia a început să dea rateuri democratice după un parcurs perfect în UE şi NATO.

De asemenea este un an al competiţiilor sportive care alimentează şi mândria naţională şi care, s-a văzut la case mai mari, pot fi acel fitil care generează competiţie şi profit la nivel economic şi social. Urmează un Campionat European de Fotbal, Olimpiada de vară de la Rio şi mai avem şi un comando de tineri jucători de tenis în mare formă aflaţi pe primele poziţii în clasamentele oficiale etc.

În 2016 vom mai urmări şi competiţiile altora, în care n-avem nici un rol, dar care ne vor arăta cum rezistă populismului o democraţie veche: alegerile prezidenţiale din SUA sunt un test pe care îl vom urmări cu atenţie pentru a şti cum trebuie să ne pregătim pentru viitorul nostru.