VIDEO Bucureşteanul văzut prin ochii ardelenilor: un „Mitică“ şmecheraş desprins din schiţele lui Caragiale

„Miticul” modern FOTO Adevărul

Războiul etichetelor dintre bucureşteni şi locuitorii din partea de nord-vest a ţării datează de când România era împărţită în regiuni. Pentru ei, bucureştenii sunt nişte „Mitici” lipsiţi de maniere, desprinşi parcă din schiţele lui Caragiale.

De departe cea mai cunoscut etichetă atribuită de către ardeleni şi bănăţeni bucureştenilor este cea de „Mitică” sau „Miticii”. Mai exact, Mitică este un personaj de ficţiune pe care Ion Luca Caragiale l-a făcut cunoscut cititorilor săi pentru prima dată într-o schiţă din anul 1900.

„Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv. Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate. (...) Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare", îl descrie Caragiale, la 1900, pe Mitică, în „Momente şi Schiţe“.

De unde vine termenul „Mitic”?

În istorie, există mai multe variante atunci când vine vorba de naşterea etichetei de mitic. Unii istorici susţin că denumirea vine de la Sfântul Dumitru, patron al Bucureştiului. De la Dumitru, se trage prescurtarea Mitru, din care a derivat Mitică şi apoi stereotipul de „Mitic” sau „Mitici”.

Alţi istorici pun „Miticul” pe seama lui Caragiale. „Eu nu prea cred că de la Sfântul Dumitru vine această etichetă, într-adevăr este o variantă. Însă, termenul a prins viaţă din schiţele lui Caragiale, în jurul anului 1900. Mitică era un personaj tipic pentru clasa socială medie, repezit, petrecăreţ, un adevărat reprezentant al mahalalei”, explică istoricul Dan Falcan.

Din punct de vedere al faptelor istorice concrete, cel mai vehement personaj care a criticat comportamentul bucureştenilor a fost Alexandru Vaida Voevod, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania. Fostul om politic era de părere că cei din Ardeal, care au primit o educaţie Occidentală, nu se pot compara cu locuitorii Vechiului Regat, care sunt asociaţii Orientului.

„La trei ani de la Unire, Ardealul era una dintre cele mai bogate regiuni ale ţării. În locul funcţionarilor unguri, care după Unire au refuzat să servească noul regim, au fost trimişi din Vechiul Regat, funcţionari care s-au mutat în Ardeal cu tot cu vechile obiceiuri de corupţie, mită şi şpagă, ceea ce în partea de vest nici nu se punea problema de aşa ceva”, adaugă Dan Falcan.

Stereoptipurile există în toate societăţile

Un alt aspect care contribuie la imaginea proastă pe care o au bucureştenii în faţa ardelenilor este reprezentat de faptul că, în viziunea lor, Răgăţenii, adică locuitorii din Moldova şi Ţara Românească sunt mai leneşi decât cei din Ardeal.

„Guvernul de la Bucureşti nu ţine cont de cine munceşte mai mult sau mai puţin. În altă ordine de idei, ardelenii se consideră ca fiind mai muncitori decât cei din Ţara Românească şi Moldova, ei sunt de părere că dau bani, dar banii nu se mai întorc la ei. Totodată, mai este o problemă de ordin politic. Deciziile importante întotdeauna se iau în Centru, motiv pentru care bănăţenii şi ardelenii îi privesc cu dispreţ pe cei din Vechiul Regat”, explică istoricul.

Sociologii susţin că este normal într-o societate să existe asemenea stereotipuri. „Atunci când ai la dispoziţie foarte puţine detalii despre o persoană, te raportezi la informaţiile despre regiune”, explică sociologul Alfred Bulai.

Pentru cei mai mulţi ardeleni, Mitică este genul de om descurcăreţ şi viclean. „Este genul care se zbate să obţină un bilet în plus, repezit, care nu stă la coadă”, explică Lazăr Vlăsceanu, profesor universitar doctor la Facultatea de Sociologie. Distincţia dintre Ardeal şi Bucureşti este dată în special de doctrina lui Mitică, care este o persoană care nu îşi ţine cuvântul dat, şi foarte versatil.

De asemenea, Lazăr Vlăsceanu susţine că termenul de „Mitică” a luat amploare după al Doilea Război Mondial, atunci când cei din vest au început să vină mai des în Capitală. „Mitică este băiatul deştept, şmecherul pe care experienţa l-a învăţat să găsească soluţia indiferent de circumstanţe. Toate bancurile cu ardeleni spuse în Bucureşti sunt inventate de către Mitică. În viziunea lui, aceştia sunt lipsiţi de spontaneitate”, adaugă sociologul.

Totodată, „Miticul” original nu mai reprezintă un pericol, ci mai rău cel format care a împrumutat trăsăturile de caracter de la cel original. „Cei mai mulţi care vin în Bucureşti desluşesc tipologia celui original pe care o împrumută”, adaugă Vlăsceanu.

„Miticul” modern

Vremurile descrise de Caragiale au trecut, „Miticul” din ziua de azi nu mai vorbeşte franţuzeşte, aşa cum făcea în Micul Paris de altădată, ba mai mult a început să se exprime din ce în ce mai des în limba engleză. „Vorbeşte cu uşurinţă limba engleză, de multe ori unele cuvinte nu îi vin decât în această limbă. Dacă încerci să porţi o conversaţie mai avansată cu el se va bloca sau o va da în glume”, explică Lazăr Vlăsceanu.

Întotdeauna, un „Mitic” va căuta să fie în pas cu moda şi va ţine să se afirme în cele mai noi locuri. „Mitică este un migrator, dacă în urmă cu ceva vreme el se afirma în cluburile din Dorobanţi, acum a migrat în Centrul Istoric, unde va rămâne cel puţin zece ani. El este o persoană mondenă, care ştie tot ce mişcă în oraş în materie de modă, baruri sau cluburi”, povesteşte Lazăr Vlăsceanu.

Stilul vestimentar al „Miticului” modern

După descrierea făcută de sociologi, Mitică poartă pantofi stil ciocată, tricouri colorate strident. În cazul în care nu poartă ciocate, el optează pentru teneşi pe care îi asortează la blugii rupţi. Stilul vestimentar al „Miticilor” se deosebeşte de restul prin pantofi platformă şi rochiţele cât mai scurte, pe care le etalează în cluburile de fiţe.

Indiferent de ţara în care migrează, acest tip de personaj are aceeaşi părere. „Bucureştiul a cam rămas fără Mitică. Ei au plecat în alte ţări cum ar fi Italia, Spania sau Franţa. De unde, se întoarce întotdeauna cu o părere proastă. În faţa lui cu toţii sunt nişte proşti care nu cunosc meserie, chiar dacă este vorba de un neamţ”, încheie profesorul universitar.

 Schiţa interpretată de Radu Beligan