Păţaniile unui cetăţean pe holurile primăriei lui Firea (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Textul de mai jos cuprinde citate din discuţii, comentarii şi imagini surprinse pe data 21 septembrie 2016. Vă rog să citiţi acest text doar dacă sunteţi interesaţi să aflaţi cum mi-am petrecut 6 ore din viaţă încercând să solicit respectarea legii, remedierea unor proiecte dovedite ca având erori şi oprirea irosirii banilor publici.

Dacă aceste subiecte sunt neinteresante pentru dumneavoastră, nu vă pierdeţi timpul să citiţi. Chiar nu o să găsiţi altceva în rândurile de mai jos.

10.45

Sună telefonul. O doamnă se recomandă ca fiind consilier general din partea USB. Ar vrea să afle mai multe despre cererea pe care am depus-o la primărie. Îi spun că sunt la 50 de metri de clădire. Dacă mi se permite să intru, în 5 minute vorbim faţă în faţă. E mirată. 

„De ce să nu te lase să intri?”

10.46

Intru în primărie. E agitaţie pe hol. Spun că vreau să intru la şedinţa CGMB. Legea îmi permite lucrul acesta. Nu şi doamna în uniformă. Spune să am răbdare până începe şedinţa, programată să înceapă la ora 11. Mă trece pe o hârtie goală. Sunt cap de listă în acest moment.

10.49

Cei din grupul de lângă mine sunt „de la teatre”. Observ că pe ei nu-i trece nimeni pe listă. Spun doar „de la teatru” şi sunt îndrumaţi să se alăture grupului. Îmi dau seama că sunt martorul unui abuz. Fac prima poză.

ivan1

10.50

Nicuşor Dan intră live pe Facebook, înconjurat de presă, mă anunţă cineva care urmăreşte de acasă noutăţile din primărie.

10.52

Trimit SMS consilierei USB care mă sunase mai devreme.

„Nu se permite accesul.”

11.02

Câţiva jurnalişti întârziaţi. Aşteptând liftul, discută despre Nicuşor Dan. Sunt supăraţi că nu a anunţat conferinţa de presă „de la fără 10.”

„Ce ne facem cu ăsta, că nici la telefoane nu mai răspunde!”

11.04

Grupul „de la teatre” a urcat deja. Dar tot apar persoane. Spun „de la teatru”, iar poliţia îi îndrumă spre lifturi. Fără listă, fără legitimare. Urcă la fel cum urc eu în tramvai.

Le transmit colegilor cu care ţin legătura:

- Fiecare teatru a trimis oameni. Toţi intră. Asta se cheamă presiune. De aceea Firea nu va scoate proiectele. De aceea nu se va permite să vorbesc.

- Ne-am întors în anii 80. Şi ăştia din teatre intră? Îi lasă să treacă?

- Ongistii sunt trecuţi pe listă şi aşteaptă. Teatrele intră.

Apar două persoane cu 3 buchete impresionate de flori.

„Suntem de la Primăria Voluntari.”

Fac poză. Poliţistul vorbeşte la telefon. Le face semn să urce.

ivan2

Apare un nou oengist. Este trecut pe listă şi pus să aştepte. El insistă. Vorbeşte de lege. Le spune că a depus cerere. Că a fost chemat la telefon. Poliţiştii îl ignoră. Parola este „de la teatre”. Dacă nu o ştii, rămâi trecut pe o listă în speranţa că cineva va respecta legea.

image

11.05

Alţi oengişti. Filmez. Sunt curios ce se va întâmpla. Ratez SMS-ul cu răspunsul consilierei, prin care mă anunţă că o să coboare. 

11.08

Colegii din online anunţă că primarul Negoiţă este la Parchet pentru povestea cu plagiatul

11.15

Sună telefonul. O doamnă în faţa mea, cu telefonul la ureche, zâmbeşte şi se îndreaptă spre mine. O trag uşor din faţă şi îi explic: „Filmez. Am nevoie de sunet.”

Au înţeles. Se duc la poliţişti şi îi întreabă de ce nu permit accesul cetăţenilor în sală. Fac poză.

image

Din online, primesc vestea că a început transmisia din sala de şedinţă a CGMB, dar n-a început şedinţa. Sunt colegii care urmăresc pe calculator, de acasă. Ei spun ce se întâmplă în sala de şedinţe, eu le spun ce se întâmplă pe holul primăriei.

11.20

Suntem 5 oengişti care aşteaptă pe holul primăriei. Facem fotografii pentru a posta pe Facebook.

image

Un domn cu burtă se apropie de noi. Întreabă cine e Ivan şi Irina. Avem voie să urcăm.

- Şi ceilalţi? Ori urcăm toţi, ori stăm aici toţi.

- Nu mai sunt locuri.

- Toţi de la teatre au urcat, iar ăştia 5 de la asociaţii nu au loc?

- Doar aceste două persoane au voie.

- Dar cine a dat aprobarea?

- Doamnele de la USB

Sunt mirat. Cele două doamne pot face asta?

Primesc SMS de la doamna consilier.

„Vă lasă să intraţi pe hol, în faţa sălii. Pentru că nu este loc în sală, o să vă dea drumul în sală când trebuie să faceţi intervenţiile. Te rog, întreabă şi colega de la ActiveWatch la ce punct trebuie să intervină, să mă asigur că o veţi face.”

 

„Locuinţe sociale”

 

„Sunteţi pe hol?”

 

„Nu vrem să urcăm fără toţi colegii”

sedinta cgmb1

    

11.32

Primesc informaţii despre ce se întâmplă în şedinţă.

„Nicuşor Dan vrea scoaterea de la 18 la 36 de pe ordinea de zi.

La 36 e proiectul cu pistele.

Ia să vedem votul pentru amendamentul lui Nicuşor Dan.

P**a! S-a respins. 17 pentru - 34 împotrivă.”

Pe holul de la intrarea în primărie trebuie să luăm o decizie grea. Doi oengişti au voie să urce. Este corect să urcăm sau trebuie să fim solidari cu cei cărora le este interzis să urce?

Am primit acceptul colegilor să urcăm, după ce ne dăm seama că problemele despre care vrem să ne adresăm plenului CGMB acoperă şi problemele pe care ei ar vrea să le prezinte.

Ajungem pe holul de la etajul 3, în faţa intrării unde are loc şedinţa. În sala de protocol din faţa noastră, trupele „de la teatre”. Sandvişuri, apa, o măslină… vorba aia. Noi suntem cuminţi, pe scaune, pe un hol. Îi sunăm pe colegii de jos şi le explicăm că nu ni se dă voie în sală; doar am schimbat holul de la intrare cu holul de la etajul 3.

11.45

Primesc ştirea că viceprimarul Bădulescu a anulat întâlnirea care trebuia s-o avem la ora 13 pe tema creşterii siguranţei bicicliştilor în trafic. Cică o să sune după şedinţă CGMB să reprogramăm întâlnirea. (N-a sunat)

Îl văd pe şeful de la Administraţia Străzilor. Îl întreb dacă ştie despre întâlnirea de la ora 13, unde ar fi trebuit să participe. Nu ştia. 

11.47

Împreună cu Irina, stăm pe hol, la 3 metri de intrarea în sala de şedinţă. Aflăm ce se întâmplă în sala de lângă noi de la colegii care urmăresc întâlnirea de acasă.

„Îl ceartă Firea pe Nicuşor Dan. Incredibil! I-a sărit în gât.

«Ţi-am dat funcţie, nu ai vrut, taci din gură. Dar poate te răzgândeşti.»”

 

„Se p**ă pe tot. Se simt invincibili.”

image

11.54

Un consilier general de la PNL vede imaginile postate de noi pe Facebook. Ne lasă un comentariu.

„O să cer public, în şedinţă, să vă permită accesul.”

Îl anunţăm, printr-un comentariu pe Facebook, că două persoane au reuşit să urce până pe holul din faţa sălii unde are loc şedinţa, dar restul de oengişti sunt pe holul de la parter.

Mă abordează viceprimarul Bădulescu. Mă întreabă când vrem să stabilim întâlnirea pe tema siguranţei bicicliştilor din trafic, ce ar fi trebuit să aibă loc la ora 13. Nu ştiu să-i răspund. Sunt mai multe persoane implicate. Îl întreb de ce nu s-au făcut dezbateri pe proiectele care se discută în CGMB. I-am spus că avem petiţii depuse la registratură pentru a lua cuvântul în şedinţa CGMB.

- De ce nu m-aţi sunat? V-am dat cartea de vizită.

- De ce să vă sun? Am depus cerere, aşa cum fac cetăţenii. Eu nu sun. Eu colaborez instituţional.

12.01

Primim veşti din sală:

„Ciucu îi dă dreptate lui Nicuşor Dan. Cică aia e o listă de shopping, nu proiect de hotărâre.

Iar acum Firea-i dă m**e şi lui Ciucu. A ridicat niţel tonul.”

O vedem pe Firea ieşind furioasă din sală. Din frânturile de discuţii, înţelegem că se va întâmpla ceva la prânz. Este un spectacol regizat, iar acum se lucrează la detalii. Mai târziu, aveam să-mi dau seama că se discută despre marea găselniţă: insolvenţa RADET.

12.12

Alte discuţii din plen, transmise de colegii care urmăresc online. Noi, la 3 metri de sală, auzim doar când începe să se ridice tonul. 

„Un bou care e medic le zice, că dom'le, da’ care e problema? Dvs. puteţi veni la licitaţii în calitate de consilieri.”

 

„Bădulescu dă şi el m**e acum la opoziţie. Maaaaamă!!! «Nu mă adresez USB-ului, că USB e încă-n creştere şi asimilare».”

sedinta cgmb3

12.28

S-a votat primul punct. Agitaţie mare în jurul nostru. Urmează punctul „cu teatrele”. Nişte doamne au fost aliniate lângă noi. Un domn le dă indicaţii. Le spune că trebuie să răspundă ăstora de la USB, că ăştia sunt ai naibii, pun întrebări.

Între timp, din online aflăm ce se întâmplă în sală.

„În sală, Darie, Ivaşcu, George Mihăiţă. Vor lua cuvântul pe rând.

E, Nicuşor Dan, joac-o p-asta, man! Dai în bazinul tău electoral? :)

Evident că nu vrea nimeni liberalizarea pieţei în teatre, contracte pe un an, concursuri la fiecare spectacol, chestii…”

„ - Olga Delia Mateescu: e falsă problema cu politizarea în cultură, educaţie, sănătate.

- Depinde de care parte a partidului stai.”

 

„Ia, Turcescu... zice că mai bine facem cinema dedicat cineaştilor români decât teatru dedicat dramaturgilor români.

Gata. A trecut, s-a aprobat, m**e.”

sedinta cgmb2

13.30

Irina, de la ActiveWatch, a venit aici ca să vorbească când se va discuta pe marginea proiectului privind locuinţele sociale. Chiar are expertiza pe subiect. Însă nu i se dă voie să intre în sală. Chiar dacă cei de la teatre au ieşit iar în sala sunt locuri, nu ni se permite accesul. Legea este călcată în picioare în cel mai josnic mod. Pur şi simplu nu s-au luat în discuţie cererile noastre. Ceilalţi oengişti, care au fost blocaţi la intrare, au plecat. Încă nu s-a ajuns la punctul 6. Atmosfera din sală ne este descrisă de cei care pot urmări online.

„Va dura ceva, Nicuşor Dan încă n-a vorbit, Firea nu l-a certat. 

Gata. Îl ceartă.”

    

Între timp, vine rândul lui Ciucu, consilier. Pe hol răsună glasul lui primăriţei care strigă la el. Îl ceartă că a lăsat pe Facebook un mesaj despre ce se întâmplă în şedinţă. Da, confirm că aceste discuţii au avut loc în şedinţa CGMB de ieri.

ivan6

13.52

Auzim cum consilierii cer cuvântul. Preşedintele de şedinţă refuză să le dea cuvântul. Trebuie doar să voteze.

Se deschide uşa. Consilierii PMP, USB şi PNL ies din şedinţă. Asist la un spectacol absurd: se interzice consilierilor să vorbească în şedinţă. Să amintesc faptul că eu eram deja pe hol de 3 ore şi nici măcar nu a fost luată în discuţie cererea mea?

Întreb ce se întâmplă. Un consilier USB îmi povesteşte ce s-a întâmplat în Comisia de buget. A cerut detalii despre modificările propuse. A fost ignorat. Şedinţa a durat 2 minute. Da, se pare că aşa se face treaba în Comisii, acolo unde grijă pentru gestionarea banilor publici ar trebui să fie o prioritate. Informaţia avea să-mi fie confirmată mai târziu, involuntar, de un consilier de la PSD.

14.40

Consilierii care au ieşit din sală dau o declaraţie pentru presă. PSD întrerupe spectacolul din sala de şedinţă. Ce rost are să te lauzi dacă presa nu este de faţă? Aşteaptă ca presa să revină în sală, după declaraţia opoziţiei.

ivan7

Între timp, colegii ascultă ce se întâmplă în sală.

„Vocea lui Bădulescu. În sală, undeva unde nu bate camera, în stânga, plm, nu se vede. Zice că nu e adevărat că nu li s-a dat cuvântul. Că au fost şi injurii, că proiectele s-au discutat deja în comisii, nu e adevărat că nu s-au dezbătut.”

15.01

Consilierii PSD, singuri în sală, votează proiectele pe bandă rulantă. 

„29 pentru - 0 abţineri - 0 împotrivă”

15.10

Vine momentul pregătit cu minuţiozitate: insolvenţa RADET. Se pregăteşte cadrul pentru interviuri. Camerele sunt aliniate, reflectoarele pornite. Aici, pe hol, am parte de un spectacol la fel de bun ca cel din sală. Da, sala este goală, după plecarea opoziţiei. Totuşi, nu am voie să intru, chiar dacă legea spune că şedinţele sunt publice.

ivan8

15.39

În sală, se vorbeşte despre proiectele PIDU. Eu, pe hol.

„Vorbeşte ăla care a lucrat la PIDU. Şi ăla-i dă m**e lui Nicuşor Dan.

Zice că a făcut parte din juriul care a evaluat PIDU.”

„Acum se vorbeşte despre reluarea proiectelor, că au fost în consultare şi că ONG-urile şi-au spus cuvântul”

 

„36-le

Nimic de obiectat

Votat”

15.40

Consilierii din opoziţie sunt pe holuri. Îl abordez pe Florin Grigorescu, consilier USB. Este biciclist şi ne cunoaştem de vreo 3 ani, dinainte să se apuce de politică. Face parte din Comisia de transporturi. Îl întreb ce proiecte s-au discutat în comisie. Îmi confirmă faptul că niciun proiect PIDU nu s-a discutat în Comisie. În drum spre lift, îl abordez şi pe Turcescu, care face parte din aceeaşi comisie. Îl ştiu de la televizor... dar de ce să nu-l întreb? Îmi spune acelaşi lucru: nu au fost discutate proiectele PIDU în Comisia de transporturi.

15.44

Pesediştii au luat o pauză. Surprind o discuţie.

    

„Am venit luni pe aici, am făcut 3 comisii din-alea rapide.”

Mi se confirmă din partea unui pesedist: lucrul în comisii este doar un mod de a bifa nişte activităţi. Da, sunt plătiţi pentru asta. Dar de ce să pierzi timpul cu discuţiile? Sunt banii cetăţenilor, ce ne pasă! Nu? Nu-i aşa că înregistrarea întâlnirilor din Comisii ar rezolva probleme sesizate de opoziţie? 

15.50

Presa se aliniază pentru interviu. Trebuie să vină doamna Firea. Se dă alarma! E publicitate la TV. 

„Nu mai bine începem la fix, ca să dăm în direct?”

16.00

Totul decurge conform programului. Reflectoarele s-au aprins. Operatorii comunică prin telefon cu cei din studio. Reporterii se aliniază pentru a face loc doamnei primar. Este exerciţiul unor oameni care fac teren de mult timp. Am lucrat în televiziune. Nimic din ceea ce văd nu este străin pentru mine.

Mă aflu pe scaun, în holul unde, timp de vreo 5 ore, am aşteptat ca preşedintele şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti să pună în discuţie cererea prin care solicitam să mă adresez plenului.

Am fost un cetăţean răbdător. Cel care a stat până la sfârşit. Ceilalţi au plecat după o oră, două, trei. Eu am stat până la sfârşit. Iar acum primeam recompensa. Aveam să fiu live la TV, în spatele doamnei primar.

Am aşteptat. Număram secundele de pe cronometrul unui reportofon. Trecuseră 5 minute de când doamna Firea vorbea în faţa a 4 camere şi vreo 15 microfoane.

Simt ritmul unui interviu. Am ştiut care va fi ultimul răspuns.

Am apăsat butonul LIVE. E timpul să testez reacţia presei.

Am lăsat-o pe doamna primar să iasă din cadru şi am întrebat reprezentanţii presei dacă vor să afle şi părerea unui cetăţean ignorat de autorităţi. M-am retras într-un colţ. Nu am vrut să mă bag în seamă. Am vrut să văd cine e interesat. Reporterii ezitau. Câţiva au întins microfoanele.

Am început să vorbesc. 10 secunde. 20 de secunde. În spate, în lateral, în faţă, consilierii din primărie sunt agitaţi. „Opriţi! Opriţi!”. Se stinge primul reflector, al doilea. Microfoanele se depărtează de mine „Opriţi!”, aud peste tot în jur.

Un singur reportofon a rămas până la sfârşit lângă mine. Niciun reporter nu m-a întrebat nimic. Văd cu coada ochiului cum un cameraman strânge un cablu cu privirea în pământ. Simt frica celor din jur. Un reporter mi-a spus odată ca cea mai mare frică a lui este să nu i se retragă acreditarea. De aceea, era foarte precaut.

Apar consilierii USB. Mă întreabă ce s-a întâmplat. Nimic, ce să se întâmple? Dar n-au scăpat! După ce i-a tras de urechi doamna Firea, e rândul domnului de la pază să-i certe. Este domnul care a venit să ne permită mutarea de pe holul de la parter pe holul de la etajul 3. Eu sunt de vină. Am deranjat ordinea publică, de aceea, mi se spune că nu voi mai intra niciodată în clădire. Sunt live pe Facebook. Îi las să vorbească.

16.30 

Părăsesc clădirea primăriei. Încă sunt şocat de ceea ce am văzut/auzit/simţit astăzi. Interacţiunea cu administraţia m-a adus de multe ori în situaţii similare. Dar azi a fost prea mult. Şi este vorba de o administraţie care nu are nici măcar 3 luni vechime!

19.30

Va urma


Pentru mine, povestea PIDU începe prin 2014, când, aflându-mă pe holul primăriei, am observat oarecare agitaţie la o masă. Tocmai ieşisem de la întâlnirea grupului pe mobilitate urbană. Am văzut că pe masă erau planşe mari şi am bănuit că este o „dezbatere”. Da, o doamnă explica unui cuplu de pensionari unde o să fie terasele prevăzute în PIDU – zona centrală (Planul Integrat de Dezvoltare Urbană – zona centrală). Subiectul mă interesa, pentru că am văzut în planşe şi semnalizări pentru piste pentru biciclete.

Am aşteptat să se termine discuţiile şi am început să pun întrebări. Am găsit multe greşeli de proiectare: piste amenajate pe trotuare, întreruperi de trasee, amenajări necorespunzătoare, rute ocolite ca să dea frumos pe planşă, lipsa legăturilor cu partea carosabilă... cam atât îmi aduc aminte. Am sesizat problemele şi am solicitat că ele să fie rezolvate. Mi s-au dat tot felul de motive absurde pentru greşelile din proiecte. Tocmai de aceea, am vrut să văd la faţa locului despre ce este vorba.

Zilele următoare am fost pe Bulevardul Unirii, am văzut situaţia, am găsit soluţia şi am trimis mesaj către reprezentanta firmei de arhitectură. Am primit justificări din partea ei ca acum doar se prezintă un concept, iar observaţiile mele sunt de detaliu. Aşa că trebuie să am răbdare până la următoarele dezbateri.

În decembrie 2014, am semnat contractul cu firma care se ocupa de Planul de Mobilitate Urbană Durabilă Bucureşti-Ilfov, pentru postul de expert infrastructură bicicletă. În această calitate, în 2015 am făcut o deplasare la firma de arhitectură pentru a vedea în detaliu proiectele PIDU. Nu era nimic nou. Aceleaşi greşeli, aceleaşi justificări: aveţi răbdare până la următoarele dezbateri.

Despre PIDU am auzit din nou prin toamna lui 2015. Mai multe ONG-uri erau nemulţumite că proiectul PIDU-zona centrală se propune spre aprobare fără să existe dezbatere. În acelaşi timp, firma de arhitectură mă suna să mă întrebe de ce ONG-urile se opun unor proiecte „bune pentru oraş”?

- Le-aţi explicat de ce sunt bune? V-aţi întâlnit cu ei?

- Nu.

- Şi ce va costa să îi chemaţi şi să le explicaţi?

- Bine, o să organizăm o întâlnire.

Nu s-a întâmplat acest lucru. Proiectul PIDU a fost aprobat.

Între timp, conceptul PIDU a evoluat. S-au dezvoltat proiecte. Am auzit dispute pe marginea lor. Însă n-am mai auzit că ele să fie supuse dezbaterii.

Vineri, 16 septembrie 2016, am primit de la cineva lista cu proiecte propuse a se aproba în şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), pe 21 septembrie 2016. Am început să mă uit printre proiecte abia sâmbăta. Erau 66. Sute de pagini. Nici un plan în spate. Scanări cu câte jumătate de pagină lipsă. Nici un document în format deschis, care să-ţi permită căutarea de cuvinte cheie.

Pe lângă proiectele PIDU, am mai remarcat două proiecte. Unul legat de nişte propuneri de înfiinţare a unei Direcţii de Integritate în Primărie şi unul legat de testarea unor soluţii anti-praf.

Niciunul dintre cele 66 de proiecte nu au fost în dezbatere publică. Însă legea permite asociaţiilor să ceară respectarea acestor proceduri. De aceea, pentru toate proiectele PIDU, pentru proiectul legat de testarea soltiilor anti-praf şi pentru proiectul de înfiinţare a Direcţiei de Integritate am solicitat dezbatere. Mai jos, regăsiţi justificarea, aşa cum a fost ea înregistrată la Primăria Capitalei.

În ceea ce priveşte punctul 7 de pe ordinea de zi, subiectul este de interes pentru toţi locuitorii. De aceea, informarea cetăţenilor despre modul în care a fost gândit proiectului şi implicarea acestora în stabilirea modului în care ar putea răspunde noua Direcţie la nevoile cetăţenilor este obligatorie.

Referitor la punctul 44, aşa cum reiese din documentele ataşate, implementarea nu este agreată de poliţia rutieră. De asemenea, din sutele de plângeri pe care asociaţia noastră le primeşte regulat de la cetăţeni, soluţia nu este agreată, reprezentând un pericol pentru participanţii la trafic. În plus, soluţia este scumpă, propunând acţiuni asupra efectelor, nu asupra cauzelor. Din aceste considerente, proiectul trebuie prezentat cetăţenilor, analizat de toate părţile interesate şi, după consultări, în urma dezbaterii să se stabilească dacă nu există soluţii mai simple şi mai ieftine care să protejeze cetăţenii de poluarea aerului.

Referitor la restul de puncte enumerate mai sus, precizăm că acestea trebuie să treacă prin perioada de consultare şi dezbateri pentru a se vedea dacă problemele semnalate în fazele anterioare de dezbatere au fost remediate. Am avut posibilitatea să studiem aceste propuneri şi am constatat mai multe probleme. Deoarece sunt proiecte de interes pentru cetăţeni, acestea trebuie supuse consultării şi dezbaterii astfel încât să fim convinşi de faptul că acestea răspund nevoii cetăţenilor iar fondurile alocate sunt cheltuite eficient.

Pentru că era evident că Primăria va continua să ignore legea transparenţei decizionale, am ales să apelez la un drept democratic: să mă adresez membrilor Consiliului General, în plenul şedinţei. 

Procedural. Se procedează aşa:

  • Scrii şi depui o cerere pentru a putea lua cuvântul în şedinţa CGMB
  • În ziua şedinţei, mergi în sala unde are loc întâlnirea
  • Preşedintele de şedinţă, în deschiderea întâlnirii, supune la vot dacă membrii consiliului doresc să asculte opiniile cetăţenilor care au depus cereri. Dacă plenul aprobă, ai voie să te adresezi Consiliului. Dacă nu, urmăreşti de pe margine, fără să poţi interveni.

Am respectat procedura. Am trimis cererea, am primit numărul de înregistrare. Miercuri, pe la ora 10, am plecat spre sediul Primăriei, acolo unde au loc şedinţele CGMB. De aici începe povestea celor 6 ore petrecute pe holurile Primăriei Capitalei.

Marian Ivan – membru fondator OPTAR


Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.


Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !

Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite