Străini de peste mări învaţă moldovenii să facă business social
0În loc să-i ajute pe oamenii nevoiaşi cu bani, preferă să le creeze locuri de muncă. Aceasta este deviza unor tineri din SUA, Olanda şi Suedia decişi să le dea moldovenilor o mână de ajutor
În fiecare dimineaţa, începând cu ora şase, sătenii din Breanova, Vatici, Puţintei şi Morozeni, raionul Orhei, se adună cu găleţile de lapte în centrul satului. De jumătate de an aici funcţionează puncte de colectare a laptelui, pe care autorităţile locale l-au deschis cu ajutorul unor cetăţeni străini. Ţăranii le consideră o mană cerească şi vorbesc cu mândrie de cel de-al doilea „salariu“ al lor.
„VĂCUŢA ÎMI MAI DĂ CA DOUĂ PENSII“
„Unde e tinereţea mea, că aş ţine vreo patru văcuţe la gospodărie“, începe discuţia cu noi moş Mihai, de 75 de ani, din Breanova. Bărbatul povesteşte că a lucrat toată viaţa în colhoz şi că acum primeşte o pensie de 800 de lei. „Văcuţa îmi mai dă ca două pensii. Dacă aş putea ţine mai multe, aş câştiga mai mult ca cei care sunt peste hotare“, îşi face planuri bătrânul, schiţând un zâmbet amar, după care se întoarce să toarne laptele adus de-acasă în vasul ce verifică grasimea.
În dependenţă de procentul de grăsime şi de cantitate, oamenii primesc între 700 de lei şi 1.500 la sfârşit de lună. „Dacă e de 4%, atunci primesc patru lei pentru un litru. Dacă e mai mare, mai mult. Mă bucur că pot să dau laptele aici. Vin dimineaţa, îl las şi mă duc să-mi văd de treabă. Iau pe lună în jur de 700 de lei“, mărturiseşte Maria Manole, din aceeaşi localitate. Femeia ne spune că nu aduce tot laptele aici, o parte îl păstrează pentru familie. „Mai vin copii şi le ţin şi lor puţină brânzică, nişte smântânică. E scumpă viaţa la oraş“, se tânguie tanti Maria.
SUPLIMENT LA SALARIU
Ţăranca mai susţine că până în iarnă se ducea să vândă produse lactate la Orhei şi pierdea câte jumătate de zi. „Acum că am dat laptele, pot să mă duc să prăşesc via sau să fac nişte compot“, adaugă ea, în timp ce se apleacă să ia galeata.
În satul Puţintei, acelaşi raion, la ora 7.30 laptele era deja adunat. Tanti Paşa este „gazda“ oamenilor care aduc lapte. „Sunt soră medicală la gimnaziul din sat. Cu un salariu de 900 de lei nu fac mare treabă. Aşa mai pot să câştig ceva în plus“, ne spune asistenta medicală.
DE LA 60 DE LITRI LA O TONĂ
Potrivit primarului satului Vatici, Petru Dogocheru, businessul social a pornit din iniţiativa unor cetăţeni străini care le-au vizitat localitatea. „La început adunam laptele din Breanova, Puţintei, Morozeni, chiar dacă punctul de colectare era la Vatici. De prin aprilie am început să colectăm şi din Vatici. Peste 100 de familii aduc zilnic laptele. Dacă de la început aveam între 40 şi 60 de litri pe zi, acum colectăm şi până la o tonă, din toate cele patru sate“, afirmă primarul. „Sunt oameni din Suedia, Polonia, Austria şi America. Au organizaţii care încearcă să ajute persoanele care au nevoie. S-au apropiat de mine şi m-au întrebat ce pot face ei pentru aceste sate. M-am gândit mai întâi să deschidem o brutărie, dar am renunţat. Aşa ne-am apucat de afacerea cu lapte. Pe moment nu avem niciun profit. Important este să nu ieşim în pierdere“, spune Dogocheru.
La început laptele era dus la o minifabrică din apropiere. „Ulterior, am semnat un contract cu o întreprindere din Bălţi. Aşa că pe la 8.00 dimineaţa maşina noastră aduce laptele adunat la Vatici, îl punem în frigidere şi-l răcim până la trei grade. După 12.00 vin cei de la Bălţi şi-l iau“, povesteşte primarul.
Olandezul Theo Wheetering, care a ajutat la deshiderea centrului de colectare, este modest din fire şi nu vrea să-şi aroge merite ieşite din comun. „Pentru a-i ajuta pe oameni am fost în mai multe localităţi şi am ajuns şi la Vatici. Dacă vom reuşi să punem pe picioare afacerea şi persoanele vor avea o sursă suplimentară de venit, atunci vom putea spune că ne-am realizat scopul“, ne spune sec bărbatul
DE LA TINERI, PENTRU TINERI
Un alt proiect de business social este cel al americanilor Luke Richards şi Gregg Montella, care vor să deschidă două cafenele pentru tineri în Chişinău. „Cafenele Coco Loco vor servi desert american. Vor fi angajaţi studenţi şi vor fi pentru studenţi. Preţurile vor fi mai mici ca în celelate localuri, dar nu în detrimentul calităţii. Este un busineess social“, începe discuţia cu noi Luke Richards, unul din iniţiatorii proiectului.
Luke are 32 de ani şi a venit în ţara noastră acum un an. Afacerea lui trebuia să fie funcţională deja, dar, din cauza birocraţiei, lansarea ei întârzie. „Nu o facem pentru profit, ci pentru a-i ajuta pe tinerii, să poată găsi un loc de muncă mai uşor“, susţine el. „Am fost în situaţia de a ajuta persoanele cu bani sau produse. Dar, când reveneam la ei, continuau să aibă aceleaşi probleme. Aşa că am decis să le oferim oamenilor undiţa ca să prindă peşte şi să se hrănească“, explică simplist americanul. Cei doi tineri intenţionează să creeze 20 de locuri de muncă.