Percepţia populaţiei despre ameninţări şi instituţiile de securitate ale Republicii Moldova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Guvernul Republicii Moldova FOTO Shutterstock
Guvernul Republicii Moldova FOTO Shutterstock

Lansarea la Chişinău, marţi, 24 august, a sondajului de opinie cu privire la Percepţia populaţiei Republicii Moldova în legătură cu ameninţările şi instituţiile de securitate a creat o mare confuzie la nivelul mass media.

Cel mai prezent titlu a fost „Rusia cel mai important duşman - cea mai mare ameninţare de securitate” ca stat sau organizaţie, apoi corupţia e cea mai mare ameninţare internă la adresa securităţii naţionale, SIS-serviciul de Informaţii şi Securitate de la Chişinău trebuie să se ocupe în primul rând de combaterea corupţiei iar un DNA din CNA- Centrul Naţional Anticorupţie existent la Chişinău ar trebui să se ocupe de corupţii din stânga Nistrului. Fireşte că alte rezultate spectaculoase puteau da alte titluri şi mai puternice, însă trebuie spus că toate sunt rezultatul unor interpretări excesive, necesare pentru vânzarea unor articole senzaţionaliste, astfel că se pierde esenţa, profunzimea şi relevanţa subiectului.

Un proiect pentru sprijinirea Preşedintelui Republicii Moldova

Am pornit la drum cu un proiect de cercetare şi colaborare extins, la nivelul societăţii civile, care vizează realizarea unui exerciţiu de elaborare a Strategiei de Securitate Naţională a Republicii Moldova. Am mai făcut un asemenea exerciţiu pentru documentul similar adoptat de către Preşedintele Nicolae Timofti. E adevărat că dezbaterile la nivelul specialiştilor se decantează, la nivel oficial, cu o cazuistică operativă nepublică a diferitelor instituţii, în materie de riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi şi cu asumarea de către liderul/decidentul politic, înainte ca documentul oficial să fie dat publicităţii. Deci exerciţiul este doar un sprijin tehnico-academic, care ajută decidentul.

Şi de această dată, am plecat la drum cu un proiect complex, realizat de către Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning împreună cu partenerii de la CID NATO – Centrul de Informare şi Documentare NATO din Chişinău, cea mai prestigioasă organizaţie neguvernamentală care s-a ocupat de acest subiect al securităţii chiar şi în perioadele de restrişte şi de represiune din timpurile lui Igor Dodon. Proiectul este finanţat de către Black Sea Trust al German Marshall Found şi Konrad Adenauer Stiftung KAS.

Ne-a interesat mai întâi o cartografiere a tuturor organizaţiilor neguvernamentale şi grupurilor de reflecţie care se ocupă de subiecte din sfera securităţii, dar şi a centrelor academice şi de cercetare care există în Republica Moldova, de la cei care urmăresc şi expun de la banalele fake news la cele mai specioase, care se ocupă, de exemplu, de securitatea cibernetică.  Am continuat apoi cu un studiu extins, care este în curs, despre Percepţia ameninţărilor de securitate şi a instituţiilor de securitate.

Aici am vizat, pe de o parte, analiza dimensiunii securităţii în programele şi opţiunile decidenţilor pro-europeni – Preşedintele Maia Sandu şi Guvernul Garviliţă, apoi am extras şi pregătit un sondaj de opinie complex dar în care am păstrat doar componentele relevante pentru cetăţean, aflat în centrul preocupărilor de securitate, interesul fiind ca sondajul să fie relevant. În fine, pentru a explica partea de înţelegere a diferitelor componentede către repondenţi, am apelat la o componentă calitativă, bazată pe focus grupuri, care să ne permită înţelegerea motivaţiilor unora dintre răspunsuri.

Totul va fi integrat într-un raport final pe care-l vom prezenta la final de septembrie. Pe baza acestor elemente învăţate şi cu cartografia partenerilor posibili de pe teren pe fiecare temă, împreună şi cu sprijinul academic al Universităţii de Stat din Moldova dar şi cu experiza unui număr de personalităţi din SUA, Marea Britanie, Germania, România, vom contura formula propusă de Strategie de Securitate Naţională a Republicii Moldova până, sperăm noi, la sfârşitul anului, dacă ne va da pace pandemia.

Această abordare integrată are valori adăugate semnificative. Dincolo de un raport al percepţiei populaţiei şi cetăţenilor Republicii Moldova care trăiesc pe teritoriul naţional aflat sub controlul autorităţilor legitime ale Republicii Moldova, existenţa unor motivaţii şi perspective de abordare a repondenţilor adaugă plus valoare. Sigur, percepţia cetăţenilor nu e cea care defineşte opţiunea sau forma finală a Strategiei, dar sunt multe lucururi de învăţat.

Sondajul de opinie relevant pentru cetăţenii aflaţi pe teritoriul aflat sub controlul autorităţilor legitime de la Chişinău

Astfel, am identificat mai multe nivele de lectură din substanţa sondajului de opinie: mai întâi conţinutul efectiv, răspunsurile la întrebări, cu gradul de preocupare în legătură cu problemele de securitate; apoi impactul campaniei electorale şi al agendei politice tocmai consumate, pentru alegerile generale, asupra agendei cetăţeanului şi particularităţile specifice ale acesteia; de asemenea, am putut vedea gradul de dezvoltare a culturii de securitate şi al înţelegerii problematicii securitare în Republica Moldova.

Fireşte că nu am verificat teme specioase, foarte tehnice sau care reclamau un nivel de educaţie în domeniul securităţii mult mai profesionalizat: securitate energetică, securitate cibernetică, securitate societală sau securitate tehnologică. Ele vor apărea în forma finală, dar nu în partea de percepţie publică.

Sondajul a fost efectuat de către CBS Axa, una dintre cele mai prestigioase instituţii de sondare a opiniei publice din Republica Moldova, pe 1029 de persoane, stratificat, probabilistic, bistadial, cu eroare de 3%. Interviurile s-au realizat faţă în faţă în perioada 20-29 iulie, în limbile română şi rusă, alternativ, în funcţie de preferinţa repondentului. Rezultatele sunt relevante pentru cetăţenii Republicii Moldova de pe teritoriul aflat sub controlul autorităţilor legitime de la Chişinău.

Sondajul a fost realizat pe blocuri legate, şi a vizat:

  • Gradul de informare, sursele şi preocupările cetăţenilor Republicii Moldova în domeniul apărării şi securităţii
  • Temele legate de identitate şi de autoidentificare
  • Opţiunile şi percepţiile, dar şi aspiraţiile în privinţa orientării strategice a Republicii Moldova
  • Ameninţări convenţionale ce vin de la state şi organizaţii internaţionale formale sau de facto – organizaţii teroriste. De unde vine/se aşteaptă sprijinul în cazul materializării unei ameninţări şi care ar fi soluţiile de securitate.
  • Relaţiile cu terţe state.
  • Aşteptări şi perspectivele RM(ce se leagă inclusiv de soluţiile de securitate, cu un anumit grad de suprapunere)
  • Ameninţări de securitate – interne, externe, societale.
  • Transnistria şi soluţia la problema nistreană ca opţiune şi ameninţare de securitate
  • Încrederea în instituţiile de securitate şi cele responsabile politic.
  • Raportarea la modele şi personalităţi ca indicator al opţiunilor de securitate – marchează şi elemente de control în legătură cu raspunsurile privind orientarea strategică.
  • Aşteptările de la instituţiile de politică externă, securitate şi apărare.
  • Corupţia ca preocupare/ameninţare de securitate.

De asemenea, analiza pe care am făcut-o la rezultate, cu toată baza de date în faţă, a permis identificarea, pe componentele demografice, a diferenţelor nivelului de preocupare în materie, dar şi a excentricităţilor - abaterilor de la medie a anumitor categorii, care au în spate caracteristici demografice – sex, etnie, vârstă, stare socială, pregătire/studii, etc. Iar elemenetele cele mai relevante rezultă din cheile introduse în cursul sondajului care permit analizele încrucişate şi verificarea logicii şi a suprapunerilor. Atunci când la acest studiu se vor adăuga elementele de studiu calitativ, care explică înţelegerea şi unele alegeri mai neaşteptate, vom avea o frescă completă a opţiunilor, percepţiilor şi înţelegerii repondenţilor.

Concluzii prealabile: lipsa de preocupare, lipsă de interes şi subfinanţarea eşafodajului de apărare şi securitate al Republicii Moldova

Analiza pe care am făcut-o relevă falii majore în societate, accentuate şi de faptul că sondajul a fost efectuat la finalul unei campanii electorale care a polarizat puternic populaţia – deşi nu a avut decât tangenţial teme securitare. Faliile se manifestă atât la nivelul generaţiilor şi grupurilor de vârstă cât şi, în anumite cazuri, la nivelul raporturilor majoritate/minoritate. Aici am identificat în multe cazuri că minorităţile găgăuză şi bulgară, trăind mai degrabă în autonomia găgăuză din sud, au opţiuni mai pro-ruse decât cele ruse şi ucrainene, care au o răspândire mai relevantă la nivel naţional şi o prezenţă importantă în Chişinău şi marile oraşe.

În al doilea rând, am putut observa un nivel redus al culturii de securitate la nivelul populaţiei, şi asta indiferent de studii şi pregătire sau activismul la nivelul iniţiativelor economice. Acest fapt reflectă, în primul rând, o preocupare tradiţional marginală la nivelul autorităţilor din trecut pentru chestiunile de securitate. În plus, agenda politică neinfluenţând agenda publică, mass media nu a avut, de asemenea, înclinaţii să reflecte aceste probleme decât secvenţial, la nivelul anumitor teme şi legat de anumite evenimente de impact, astfel că şi agenda cetăţeanului e de cele mai multe ori golită de aceste teme de securitate.

Pe de altă parte, gradul de maturitate al populaţiei se regăseşte în preocupările pentru elementele de siguranţă individuală şi a familiei, de identitate şi apărare a modului de viaţă democratic, dar şi ale problemelor de zi cu zi. Nu rareori agenda cetăţeanului se strecoară în cadrul sondajului şi preocupările sale se reflectă în răspunsuri la întrebări fără legătură, tot aşa cum cetăţeanul Republicii Moldova atribuie unor instituţii din sistemul de politică externă, securitate şi apărare responsabilităţi şi aşteptări la problemele şi preocuprile sale cotidiene, chiar dacă nu au legătură cu atribuţiile formale ale acestor instituţii.

“Rusia cea mai mare ameninţare” – o interpretare excesivă, incorectă şi speculativă

După cum spuneam, există şi puncte în care se ivesc aparente neconcordanţe sau nesuprapuneri între răspunsuri. În afara majorităţii opţiunilor şi cheilor de verificare care marchează juxtapunere şi convergenţă, există teme care înregistrează şi aparente aberaţii sau excentricităţi şi diferenţe majore(ale căror explicaţii profunde vor rezulta în urma analizei studiilor calitative, efectuate tocmai pe baza răspunsurilor şi percepţiilor care trebuie înţelese mai profund). De notat că aceste diferenţe nu se înregistrează neapărat pe bază etnică sau pe o caracteristică demografică dominantă, ci se repetă pe tot spectrul demografic.

După cum spuneam, cea mai spectaculoasă titrare despre sondaj este faptul că Rusia reprezintă ameninţare principală, la capitolul ameninţărilor convenţionale provenite de la state şi organizaţii. Şi este adevărat, pe răspunsul specific, Rusia întruneşte însă doar 24,1%, urmată de organizaţiile teroriste, cu 20%. Dacă analizăm integrat întrebarea, şi SUA, şi NATO au puţin peste 10% şi aceste răspunsuri, coroborate cu altele referitoare la separatism şi Transnistria sau la orientare strategică, nu marchează altceva decât falia din societate.

Înţelesul rezultatului este faptul că există circa 24%, români basarabeni cu precădere, dar şi 20% minorităţi şi cei autoidentificaţi moldoveni care văd ameninţarea venind de la Rusia şi respectiv de la “Occidentul dur” – SUA/NATO, portretizate de propaganda rusă din Republica Moldova ca principală ameninţare. Numerele sunt corecte şi acceptabile în varianta post-electorală de polarizare inclusiv pe dimensiunea orientărilor strategice.

Mai mult, dacă ne uităm la alte elemente, vedem că Rusia e pe locul doi între statele care ar oferi sprijin în caz de ameninţare concretizată(după România) cu 35,5%, în timp ce orientarea strategică spre Rusia este dorită de 21% din cetăţeni(sigur cei care văd NATO şi SUA drept ameninţări). Cât despre relaţiile cu Rusia, chiar dacă nu se află pe podium – UE, România, Germania plus Ucraina pe un remarcabil loc 4 – are totuşi 59,3% evaluare a relaţiilor bune şi 3,3% foarte bune!

Erori fundamentale la nivelul soluţiilor de securitate

Cele mai preocupante concluzii – care reflectă deopotrivă dezinteresul autorităţilor, nivelul scăzut al culturii de securitate dar şi acţiunea eficientă de ani de zile a propagandei ruse şi abundenţei de fake news la Chişinău – sunt cele legate de greşelile fundamentale la nivelul soluţiilor de securitate. Astfel, pe această dimensiune, îşi dispută întâietatea neutralitatea şi independenţa – prin noi înşine. Ele acoperă majoritar spectrul soluţiilor, şi dacă adăugăm că pe locul 3 se află, în percepţia publică din Republica Moldova, Uniunea Europeană ca soluţie de securitate, avem spectrul complet al unei probleme majore de înţelegere, comunicare şi creare a unor aşteptări nepotrivite.

La baza acestor erori stă propaganda de după 1989 care a ridicat neutralitatea constituţională – discutabilă, prin prisma prezenţei trupelor străine / ruse în regiunea separatistă nistreană – la rang de soluţie de securitate inventată. Evident că nu e soluţie de securitate pentru că nimeni nu a recunoscut-o vreodată internaţional şi nimeni nu o respectă în sens larg, respectiv nu o garantează. Apoi neutralitatea, alături de independenţa şi asigurarea singură a tuturor nevoilor de securitate presupune, în egală măsură, investiţii enorme în securitate şi apărare de către Republica Moldova, de una singură, fapt care nu se regăseşte niciodată în bugetul naţional, apărarea şi securitate fiind întotdeauna cenuşăresele bugetului.

(Relevant, în acest sens, este cazul Elveţiei, ţară neutră aflată în centrul Europei, înconjurată de state membre UE şi NATO, cu instituţii şi capabilităţi serioase, investiţia sa în securitate per capita depăşind-o pe cea a Statelor Unite. Dar când te afli la frontiera UE şi NATO? Cât ar trebui să poţi investi pentru a substanţia asemenea soluţii? Măcar o soluţie de între-ajutorare cu România şi Ucraina să fi văzut, ca formulă interimară sau paleativă de securitate a unui stat care are forţele ruse şi separatiste mai importante de două ori decât armata sa naţională).

Apoi agenda cetăţeanului, după cum spuneam, îşi face loc şi în răspunsurile despre atribuţiile şi aşteptările de la instituţiile de politică externă, securitate şi apărare: De la MAEIE şi diplomaţie se aşteaptă, în primul rând, relaţii de bună vecinătate – cu România şi Ucraina – dar apoi locuri de muncă, beneficii economice, ajutor pentru dezvoltarea RM, ajutor social pentru persoanele dezavantajate, ca să citez doar răspunsurile care depăşesc opţiunile a peste 50% din populaţie – repartiţia demografică e sensibil egală. Armata trebuie să apere hotarele statului, dar să se ocupe de urgenţele civile-calamităţi naturale şi abia apoi să participe la misiuni internaţionale, să prevină atacuri teroriste sau să prevină un conflict în Transnistria. Tot aşa cum SIS - Serviciul de Informaţii şi Securitate, trebuie să se ocupe cu precădere de lupta cu corupţia – 56,9%, apoi de prevenirea atacurilor cibernetice şi furturile de bani din bănci, prevenirea răpirii cetăţenilor sau combaterea dezinformării şi a ştirilor false, şi abia apoi combaterea spionajului altor state. (pe ultimul loc este spionajul în favoarea RM!!!)

În fine, Transnistria e privită ca ameninţare de securitate, inclusiv prin prisma prezenţei trupelor ruse staţionate în raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, iar ca soluţie, populaţia plasează cu o majoritate zdrobitoare, deşi cu relativă egalitate – statul unitar şi integrarea fără statut special şi un statut special de tipul celui al Găgăuziei. Este respins fără drept de apel statul independent sau federalizarea– de jure şi de facto.

Un studiu extrem de interesant, ale cărui detalii vor apărea la finalul lui septembrie cu toate analizele şi datele calitative. Până atunci am pus alăturat răspunsurile la întrebările sondajului de opinie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite