Moldoveni, nu vă vindeţi ţara, concesionaţi-o!

De la Marea lor Descălecare pe valea râului Moldova în veleatul 1359, până la Marea lor Încălecare pe valea râului Bâc în veleatul 2013, Moldovenii au respectat cu sfinţenie testamentul întemeietorilor Ţării Moldovei: ”Moldoveni, nu vă vindeţi ţară, căci ea nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”.

Ei bine, de atunci şi până acum, multă apa a curs pe râul Moldova şi puţină a mai rămas pe râul Bâc, de pietre nici vorbă… S-au schimbat Domnitorii, s-au înmulţit Eliberatorii, s-au împuţinat Moldovenii, s-au preschimbat moravurile, dar porunca strămoşească nu a fost dată uitării, ea este chezăşia suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului moldovean pruto-nistrean.

Trăim, însă, în era globalizării, unde cei bogaţi devin putrezi de bogaţi, cei săraci devin şi mai săraci, iar cei proşti şi mai proşti. Competiţia pentru existenţă e aprigă şi, după cum a prezis Marele Darwin, vor câştiga cei mai puternici, cei mai vicleni, cei mai pragmatici, cei mai responsabili, cei mai hapsâni, cei mai oligarhi…

Globalizarea a pus Moldovenii şi statutul nostru pruto-nistrean în faţa dilemei shakespeariane, ”a fi sau a nu fi”. Timp de 22 de ani suntem în căutarea celei mai bune soluţii pentru a face faţă provocărilor globalizării. La acest exerciţiu de gândire şi acţiune strategică participă cele mai luminate, pragmatice, experimentate şi responsabile cadre ale statului nostru.

După cum ne asigură minţile luminate şi responsabile, pentru ca ţara noastră să înfrunte aceste timpuri vitrege, este crucial ca Moldovenii să se poziţioneze cât mai bine pe piaţă, fie cu faţa spre Est şi spatele spre Vest, fie cu faţă spre Vest şi spatele spre Est. Există, însă, voci care ne avertizează că ambele ipostaze sunt periculoase şi dăunătoare moldovenilor, de aceea ei recomandă, în schimb, ca Moldova să se uite simultan în ambele direcţii, adică să aibă concomitent două feţe. Dar, în acest caz, ce facem cu spatele? Răspunsul conducătorilor noştri este, pur şi simplu, genial şi adecvat timpurilor în care trăim: Moldova trebuie să devină o Punte/Pista de Tranzit în drumul mătăsii între Vest şi Est şi viceversa. În termenii globalizării, aceasta s-ar numi HUB.

Pentru ca acest (O)MEGA-proiect să devină realitate, se cere ca Moldova să devină atractivă şi competitivă. Or, aceasta presupune investiţii, o infrastructură modernă, tehnologii noi, un management de calitate şi cadre profesionale cu un IQ (coeficient de inteligenţă) de cel puţin 99,9%. Moldova nu-şi poate permite un astfel de efort de una singură, decât cu riscul de a da faliment, cea ce contravine testamentului lăsat de strămoşii noştri. Ea nu are bani nici pentru investiţii, nici pentru infrastructura, nici pentru tehnologii, ea abia de achita pensiile. Pe deasupra la toate, Divanul (Guvernul) ei nu are capacitatea de administra eficient proprietatea statului, iar numărul cadrelor naţionale cu un IQ de 99,9% nu este nici pe departe suficient pentru o guvernare responsabilă şi europeană. Ce-i de făcut?   

Pentru a răspunde la această întrebare, Divanul a apelat la una din cele mai mari companii de servicii profesionale de consultanţă şi audit din lume – ”PreţBaniGheaţă”. După efectuarea unui audit minuţios al treburilor statului, respectiva companie a recomandat Divanului concesionarea pe bucăţi a Moldovei, pe perioade ce variază de la 49 de ani la 99 de ani. În viziunea consultanţilor, concesiunea este soluţia optimă pentru ca ţara noastră să devină atractivă pentru investitori cu bani lungi şi competitivă pe toate azimuturile. Numai aşa Moldova va putea supravieţui, prospera şi dăinui pe veci.  

Soluţia, însă, vine în contradicţie flagrantă cu testamentul strămoşilor noştri. De aceea, Divanul a cerut Sfatului Boieresc (Paramentului) să aducă în concordanţă Porunca întemeietorilor Ţării Moldovei cu cerinţele vremii, venind cu propunerea să reconfirme Sfânta Poruncă în următoarea nouă redacţie: ”Moldoveni, nu vă vindeţi ţară, căci ea nu e a voastră, ci a urmaşilor şi a urmaşilor urmaşilor concesionarilor voştri în veacul vecilor”.

În argumentarea sa, Divanul a ţinut să menţioneze că practica concesionarii a jucat un rol benefic în evoluţia statului moldovenesc în ultimele trei secole, enumerând următoarele exemple marcante: Poarta Otomană a concesionat Ţara Moldovei Fanarioţilor în repetare rânduri; apoi Imperiul Ţarist a luat în concesiune spaţiul pruto-nistrean pentru 105 ani, benevol şi nesilit de nimeni; iar după un scurt repaus acesta a fost din nou dat în concesiune nelimitată Uniunii Sovietice în temeiul Pactului de concesiune Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova, la 23 august 1939. Toate aceste concesionări au contribuit la statornicirea statalităţii moldoveneşti.

În faţa unor astfel de argumente irefutabile sau, cum se spune la Chişinău, beton, solicitarea Divanului a fost aprobată cu majoritatea voturilor Sfatului Boieresc, ceea ce a permis demararea neîntârziată a proiectului-pilot de concesionare a Aeroportului Internaţional Chişinău pentru 49 de ani, Societăţii ruse cu Răspundere Limitată (SRL) ”Avia Invest/UK KOMAKS” de la Habarovsk, Orientul Îndepărtat. Astfel, Ţara Moldovei s-a angajat pe deplin şi ireversibil în procesul de globalizare şi de redefinire a strategii sale de marketing.

Succesul acestui proiect epocal de aventură, pardon anvergură naţională, va deschide căii nebănuite moldovenilor pentru noi concesionări şi mai promiţătoare şi mai profitabile, care vor contribui la creşterea rentabilităţii Moldovei şi a moldovenilor pe plan regional, european, eurasiatic şi mondial. Mai mult decât atât, experienţa noastră inovatoare, este urmărită cu mare interes de către Croaţia, Muntenegru, Cehia, Kosovo, Marea Britanie şi alte state, care în următorii 2-3 ani intenţionează să concesioneze peste 20 de aeroporturi.    

Deşi lucrările de modernizare a Aeroportului Internaţional Chişinău urmează să fie demarate de concesionarul de la Habarovsk în următoarele 12 luni, beneficiile concesiunii sunt, deja, vizibile cu ochiul liber, de exemplu: Terminalul şi Pista Aeroportului vor fi modernizate fără nici un bănuţ de la bugetul Divanului; Concesionarul va investi peste 45 milioane Euro în următorii 2 ani şi 240 milioane Euro în următorii 49 de ani; A fost anihilată competiţia pe o rază de cel puţin 700 km (la competiţia de concesiune a Aeroportului fiind invitate să participe exclusiv companii de la o distanţă de cel puţin 1000 km); Au fost consolidate avantajele competitive pe o rază de 9000 km, în special pe linia trans-siberiană Chişinău – Habarovsk; Pista de la Chişinău a fost re-inclusă în circuitul Unional; Având în vedere că Guvernul rus intenţionează să lanseze noi Mega-proiecte infrastructurale în Orientul Îndepărtat, linia trans-siberiană Chişinău-Habarovsk va deschide noi orizonturi pentru gasterbaiterii Moldoveni; Iar în contextul liberalizării regimului de vize cu UE, o echipă de profesionişti ruşi, cu studii speciale în managementul frontierelor URSS şi IQ de cea mai înaltă probă, marca K.G.B., va creşte transparenţa controlată a circulaţiei libere a Moldovenilor în Europa; etc..        

Cu toate acestea, opinia publică nu este pe deplin convinsă de aceste şi alte avantaje/beneficii. Unii cred că avem de a face cu o mare lovitură de tun dată de boierii oligarhi. Ei de asemenea se întreabă cine sunt proştii care vor achita investiţiile promise de 240 milioane Euro. Alţii pun la îndoială transparenţa şi procedura concesionării, iar unii boieri liberali-reformatori sunt de părere că Divanul nu ar fi avut competenţele cuvenite pentru a decide o atare concesionare. Aceştia din urmă s-au adresat după dreptate la Înalta şi Înţeleapta Curte (ÎÎC), însă, după o scurtă învălmăşeală creativă, ÎÎC le-a transmis eufemistic că dreptatea nu este la ea, dar în instanţele de drept comun. Adică, dacă să o spunem pe şleau, ei trebuie sa o caute la fundul mării.

Povestea concesionării nu se termină aici, conform Strategii de Dezvoltare a Ţarii Moldovei – 2050, în următorii ani urmează să fie concesionate solul şi subsolul, pădurile şi iazurile (care au mai rămas), drumurile şi podurile, reţelele electrice şi moldtelecomul, gazoductele construite şi neconstruite,  căile ferate şi airmoldova, tot ce poate contribui la creşterea economică durabilă a ţării şi la plata sustenabilă a pensiilor. Mai mult decât atât, nu este exclusă concesionarea Divanului, Sfatului Boieresc, Înaltei şi Înţeleptei Curţi, precum şi a instanţelor de drept comun.

Daca să dăm crezare unor informaţii din interiorul Divanului, există oferte serioase pentru luarea în concesiune a cernoziomului nostru, care, după cum spunea un mare boier comunist boşilor americani de la USAID, ”el este atât de bogat în humus încât poţi să-l ungi pe pâine” sau, mai ceva, ”este de ajuns să pui/înfigi un băţ uscat şi fără mare trudă vei avea o roadă bogată de toată frumuseţea”.  De asemenea, Divanul cunoaşte despre intenţiile unui SRL foarte strategic, de dincolo de Nistru, care este gată să i-a în concesiune la pachet Moldova, Moldovenii şi Limba lor, pentru un termen şi investiţii nelimitate. Bineînţeles, Divanul nu va achita pentru aceasta nici un şfanţ din bugetul său.     

Surprinzător, există doar o singură ofertă pentru preluarea în concesiune a Divanului şi a Sfatului Boieresc şi aceea venită din partea unui trib necunoscut din jungla amazoniană. Conform unor informaţii neoficiale ar fi vorba de un trib de amazoane afectat de grave probleme economice, demografice, corupţie, trafic de influenţă, contrabandă cu ţigări, discriminare, intoleranţă, exod, etc.. De asemenea, tribul ar fi gata să ia în concesiune cel puţin un boier oligarh, care l-ar înlocui pe bătrânul şaman al amazoanelor care a dispărut fără urme. Se spune că sărmanul ar fi dat bir cu fugiţii, or l-au mâncat amazoanele, nici una, nici alta nu este confirmată faptic.

De asemenea, au parvenit multiple oferte din partea mai multor state central africane pentru luarea în concesiune a instanţelor naţionale de drept comun pentru a-şi moderniza sistemele lor judecătoreşti. Din păcate ele nu pot fi concesionate pentru ca au devenit, între timp, (Dostoianie Respublike) – Tezaurul – Cloşca cu Pui a Ţării Moldovei. Nici Înalta şi Înţeleaptă Curte (ÎÎC) nu va putea fi concesionată deoarece toţi membrii mult respectatei curţi sunt inamovibili. Totuşi se pare că sediul Curţii ar putea fi concesionat, dacă, desigur, Divanul ar decide că aceasta este soluţia optimă.

În felul acesta, datorită concesiunii, Moldovenii vor trăi ca în sânul lui Dumnezeu, salvaţi de globalizare şi de griji, iar Ţara lor va dăinui de-a pururi prosperă, în veacul vecilor.