Filip cel democrat şi planul eşuat al „anticipaţilor”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Săptămâna aceasta va fi învestit noul Guvern de la Chişinău, în pofida protestelor organizate de către partizanii alegerilor anticipate. Chinurile facerii majorităţii parlamentare şi travaliul prelungit al desemnării candidatului potrivit nu puteau fi lipsite de vaietele grupărilor revanşarde şi recalcitrante. Dar încă vom vedea cât de sănătos s-a născut acest „prunc politic” şi cui îi va semăna.

Atracţia chimică a preşedintelui Timofti faţă de Ioni (se părea că doar Sturza şi Păduraru erau predestinaţi să deţină funcţia de premier) a rezultat într-o dragoste pla(ho)tonică faţă de domnul Pavel Filip. Fireşte că şeful statului s-a resemnat, într-un final, cu persoana nominalizată de către cei 55+1 de deputaţi, dar asta nu l-a împiedicat să-şi joace rolul de opozant tocmai acum, pe final de mandat. Prin atitudinea sa şovăitoare, Nicolae Timofti risca să adâncească şi mai mult prăpastia în care se află Republica Moldova. Rezumând, putem spune că două instituţii (Preşedinţia şi Parlamentul), deopotrivă lipsite de credibilitate, s-au luat la harţă, dar bine că n-au făcut vreo boroboaţă.

Sesizarea socialiştilor depusă recent la Curtea Constituţională reprezintă un act de disperare şi o nouă încercare de deturnare a cursului european. Din „argumentele” invocate, reiese că mandatul deputaţilor este imperativ (adică nul), nu reprezentativ (aşa cum prevede articolul 68 din Legea Supremă). Or, nu poţi echivala partidele cu fracţiunile parlamentare, iar deciziile luate la „şedinţa trişată” din 16 ianuarie a Consiliului Politic al PLDM nu-i poate obliga pe deputaţii liberal-democraţi să voteze într-un anume fel. În definitiv, toţi „aleşii poporului” ar trebui să aibă cap pe umeri şi să-şi asume susţinerea sau nesusţinerea viitorului Cabinet de Miniştri şi a programului său de guvernare, inclusiv consecinţele care vor urma.

Totodată, scindarea Partidului Liberal şi participarea celor 7 pitici reformatori la formarea Guvernului Leancă a fost apreciată, de unii, drept o dovadă de responsabilitate şi maturitate politică. De ce atunci afilierea altor 7 deputaţi din PLDM la noua majoritate parlamentară trebuie considerată trădare? Mai degrabă, trădători sunt cei care-şi doresc destabilizarea situaţiei şi schimbarea vectorului extern al statului. În ceea ce priveşte acuzaţiile de corupere a demnitarilor, acestea pot fi incluse la capitolul declaraţii politice, atâta timp cât nu sunt probate. Vă reamintesc de cazul liberal-reformatorului Arhire, despre care se zvonea că ar fi fost cumpărat pentru a părăsi formaţiunea şi coaliţia de guvernare. Oare la ce etapă se află dosarul „Mită pentru deputaţi”? Sau subiectul nu mai este de actualitate, iar scopul a fost deja atins – puţină publicitate?

Tot mai multe voci importante din spaţiul nord-atlantic salută desemnarea lui Filip cel democrat în calitate de candidat la funcţia de premier. Doamna Alina Gorghiu, copreşedintele PNL din România, a spart gheaţa încă sâmbăta trecută, afirmând că „respingerea în Parlament pentru a doua oară a unui nou guvern ar duce – conform legii – direct la alegeri anticipate, care ar avea un singur câştigător: Rusia” şi că partidul pe care-l reprezintă va fi alături de orice guvern pro-european de la Chişinău. Ulterior, atât ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, cât şi asistentul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, au reiterat susţinerea acordată Republicii Moldova de către partenerii externi, manifestându-şi speranţa că imediat după învestirea Guvernului vor fi reluate negocierile cu FMI şi implementate reformele necesare. După o asemenea pledoarie defavorabilă „anticipaţilor”, aceştia se întreabă dacă Plahotniuc nu i-ar fi cumpărat şi pe nemţi, şi pe americani? Hai la nebuni, că-s ieftini şi buni...

Aşadar, planurile Moscovei şi ale rătăciţilor de la Frankfurt au fost dejucate. Nu vom avea alegeri parlamentare anticipate. Cel puţin deocamdată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite