Ambasada Republicii Islamice Iran la Bucureşti a solicitat un drept la replică. Acesta poate fi citit la finalul textului.

Problema e că Dodon, pe care nu-l primeşte nimeni în lumea civilizată, angajează, prin prezenţa sa la Teheran, Republica Moldova într-o direcţie foarte periculoasă. Iar acest angajament este cu atât mai grav, cu cât el este doar de paradă: în mod obiectiv, beneficiile economice, pentru Chişinău, ale unei relaţii politice cu Teheranul, sunt zero. Cetăţeanul republicii nu va câştiga un ban de pe urma asocierii ţării sale cu un regim recunoscut ca anti-democratic şi anti-occidental.

E adevărat că, în tentativa de a amâna măcar cu un deceniu cursa înarmării nucleare în Orientul Mijlociu, cinci mari puteri occidentale plus Rusia au semnat un acord cu Teheranul, prin care acesta se angajează să nu dezvolte activităţi nucleare militare, în schimbul relaxării sancţiunilor impuse de comunitatea internaţională.

Ce caută Dodon la Teheran, dincolo de vanitatea provincială de a arăta credulilor de acasă că îl ia şi pe el cineva în serios?

Dar asta nu înseamnă că Iranul a revenit pe deplin în rândul ţărilor frecventabile. Dimpotrivă. Alianţa sa cu Hezbollah (mişcare aflată pe lista organizaţiilor teroriste), în Siria şi Liban, coroborată cu influenţa tot mai puternică în Irak, atestă că planurile agresive ale Teheranului sunt departe de a fi oprite. Regimul ayatollahilor doreşte să rupă în două Orientul Mijlociu, eliminând din joc statele arabe sunnite, înconjurând frontierele Israelului şi obţinând ieşire la Mediterana. Ceea ce ar da peste cap ordinea regională şi chiar mondială.

În plus, după cum atestă lansările de rachete de toate tipurile (inclusiv balistice, contravenind rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU), Iranul foloseşte banii deblocaţi prin Acordul nuclear cu cele 6 puteri pentru a dezvolta capacităţi ofensive care depăşesc cu mult necesităţile sale de apărare şi dezechilibrează balanţa strategică în Orientul Mijlociu. Planurile sale de distrugere a Israelului nici măcar nu sunt ascunse, ci au devenit o certitudine.

Cred că Parlamentul de la Chişinău, care, prin Acordul de asociere la UE, a dat asigurări că Republica Moldova se îndreaptă către valorile democratice occidentale, ar trebui să-l ia la întrebări.

La inaugurarea lui Rouhani, prin urmare, nu va fi prezent nici un lider democrat. Nici măcar idolul lui Dodon, Vladimir Vladinirovici Putin, nu va fi prezent, fiind reprezentat de acelaşi ubicuu Dmitri Rogozin.

Ce caută, prin urmare, Dodon la Teheran, dincolo de vanitatea provincială de a arăta credulilor de acasă că îl ia şi pe el cineva în serios? Cred că Parlamentul de la Chişinău, care, prin Acordul de asociere la UE, a dat asigurări că Republica Moldova se îndreaptă către valorile democratice occidentale, ar trebui să-l ia la întrebări. Cu atât mai mult, cu cât Curtea Constituţională de la Chişinău i-a reamintit recent dodonului cât de limitate sunt prerogativele sale.

Ar mai fi de zis şi că e jenant, totuşi, pentru o mare putere şi un stat serios, cu o diplomaţie versată, ca Rusia, să insiste, în relaţia cu noi şi cu Chişinăul, pe această politică de provocări şi mici ciupeli. Unicul ei rezultat e că, numai pentru a-şi întâlni lacheul, Rogozin trebuie să meargă taman la Teheran... Cred că ridicolul situaţiei nu a scăpat abililor diplomaţi moscoviţi.

Drept la replică din partea Ambasadei Republicii Islamice Iran la Bucureşti: