Dionis Cenuşă: Abordarea României este prea timidă pentru a reuşi o promovare eficientă a integrării europene în Republica Moldova

Analistul politic „Expert-Grup” Dionis Cenuşă consideră că României îi lipsesc liderii politici carismatici şi, totodată, neafiliaţi mişcării unioniste, care să contribuie la integrarea europeană a Republicii Moldova.

România reprezintă o ţară cu un potenţial enorm, dar şi exclusiv care, mobilizat de o manieră corectă, ar putea produce un impact enorm asupra integrării europene a Republicii Moldova. Limba română face parte din lista celor 24 de limbi oficiale ale UE, fapt ce permite accesarea facilă a legislaţiei europene pentru decidenţii şi cetăţenii moldoveni. Partea română participă la luarea deciziilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, este prezentă în Comisia Europeană (portofoliul Politicii Regionale), stabileşte direcţiile de dezvoltare ale UE în Consiliul European alături de alte ţări şi este reprezentantă în Parlamentul European (Andi Cristea, Siegfried Mureşan, Monica Macovei, Cristian Preda şi alţii – în total 32 de eurodeputaţi români).

La fel, România este o ţară cheie în lansarea Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova în cadrul UE (Clubul informal al ţărilor UE prietene ai Moldovei), în ianuarie 2010. Tot datorită deschiderii României Comisia interguvernamentală moldo-română pentru integrare europeană a fost iniţiată (2012), cu scopul intensificării comunicării între instituţii din diverse domenii (transport, dezvoltare rurală, justiţie etc.). Asistenţa nerambursabilă de 100 milioane euro pentru perioada 2015-2020, destinată pentru transport, modernizarea punctelor de trecere a frontierelor şi interconectarea energetică constituie o altă modalitate de a produce efecte pozitive de natură să conecteze Moldova la UE. Recentul împrumut de 150 milioane euro acordat de România guvernului de la Chişinău, pe parcursul următorilor 5 ani, agreat în octombrie 2015, confirmă încă o dată că vecinul Moldovei are resurse importante ce pot fi dislocate pentru agenda reformelor, prin care se subînţelege şi integrare europeană a Republicii Moldova.

Chiar dacă România este implicată atât pe dimensiunea bilaterală, cât şi pe cea europeană, în promovarea cauzei europene moldoveneşti, percepţia generală este, totuşi, că ceva lipseşte în acest amalgam de eforturi. În consecinţă, este dificil de a măsura influenţa reală a României asupra integrării europene a Republicii Moldova.

Principalele slăbiciuni

Neajunsurile care pot fi evidenţiate în evaluarea acţiunilor României dedicate parcursului european al Republicii Moldova conţin aspecte politice, civice şi de comunicare.

În primul rând, lipsesc lideri politici carismatici în România a căror abordare pragmatică, dar şi non-unionistă, faţă de integrarea europeană din ţara vecină ar atrage simpatii în rândul cetăţenilor moldoveni. Vocea României pentru cauza europeană a Moldovei nu trebuie să fie abstractă sau pur instituţională, ci trebuie să fie umanizată cu nume şi persoane concrete.

De asemenea, situaţia din Republica Moldova este înţeleasă superficial de majoritatea mediului de experţi şi jurnalişti români. Dar situaţia se îmbunătăţeşte şi numărul celor care se specializează pe Moldova este în creştere, inclusiv datorită cetăţenilor moldoveni care absolvesc instituţii universitare române.

Adiţional, puţini experţi români sunt implicaţi în proiectele de asistenţă ale UE în Moldova, fapt ce diminuează posibilitatea de a valorifica afinităţile lingvistice în procesul de comunicare despre integrarea europeană cu jurnaliştii şi publicul moldovenesc.

Nu în ultimul rând, lipsesc formate şi instrumente de comunicare incluzive în domeniul integrării europene, sprijinite oficial de către guvernul de la Bucureşti, sectorul asociativ şi alţi actori relevanţi din România.

Soluţii ieftine, dar eficace

Creşterea unor lideri politici în România, sensibili faţă de cauza europeană a Republicii Moldova şi suficient de carismatici, dar neafiliaţi mişcării unioniste, reprezintă o misiune dificilă, dar posibilă pe termen mediu şi lung. Aceştia ar putea apărea din rândul cetăţenilor moldoveni naturalizaţi şi integraţi în societatea română, dacă vor câştiga competiţia politică cu adepţii unionismului, actualmente destul de influenţi.

La nivelul societăţii civile şi al mass-media trebuie dezvoltate platforme comune, care deocamdată fie sunt inexistente sau depind de proiecte sectoriale temporare. Instituţionalizarea unor forumuri civice moldo-române pro-integrare europeană ar contribui la accelerarea transferului de cunoştinţe şi informaţie în ambele direcţii. La fel, sectorul asociativ din România ar trebui să fie stimulat să participe în proiecte bilaterale cu organizaţii din Republica Moldova, iar acest lucru poate fi condiţionat de către comunitatea donatorilor, urmărind exemplul proiectelor transfrontaliere derulate cu sprijinul UE. Or, mesajul despre integrarea europeană poate fi transmis cel mai simplu, necostisitor şi eficient prin intermediul limbii române şi în cadrul unor proiecte moldo-române.

Importanţa reformelor desfăşurate prin implementarea Acordului de Asociere poate fi explicată mai bine şi repede de către experţi români atraşi în proiecte europene, decât de către cei care vorbesc alte limbi europene. Această remarcă nu este un apel la discriminarea pozitivă în favoarea experţilor români, ci un apel la valorificarea inteligentă a resurselor financiare şi umane pe care UE le are în posesiune.

Totodată, România dispune de resurse pentru a dezvolta proiecte inovatoare în domeniul comunicării privind integrarea europeană – de la formularea de recomandări despre implementarea corectă a normelor europene până la promovarea bunelor practici de accesare a pieţii europene pentru mediul de afaceri moldovenesc. O iniţiativă cu impact public enorm ar fi înfiinţarea de către România, împreună cu Delegaţia UE, a unui “Centru European” la Chişinău, care ar putea găzdui constant evenimente publice (lansări de carte, dezbateri publice, sesiuni de filme şi conferinţe pentru tineri), desfăşurate de către sectorul asociativ şi mass-media din ambele ţări.

În loc de concluzie

Acţiunile întreprinse de România până acum pentru a spori vizibilitatea Republicii Moldova pe harta europeană sunt incontestabile, dar oricum acestea par pulverizate. E nevoie de un liderism mai pronunţat din partea României în promovarea integrării europene în Moldova, la fel de puternic precum în politicile de promovare a identităţii româneşti.

Abordarea actuală a României este prea timidă pentru a reuşi o promovare eficientă a integrării europene în Republica Moldova, mai ales având în vedere nivelul de ostilitate anti-UE existent în regiune şi mobilizarea geopolitică a Rusiei.

Există numeroase modalităţi pentru a face ca experienţa europeană a României să devină mai utilă şi utilizabilă de către publicul moldovenesc. Cei mai eficienţi transmiţători ai cunoştinţelor şi informaţiei, acumulate de România în cei 9 ani de la aderarea la UE, vin din sectorul asociativ şi instituţiile media. De aceea, crearea unor platforme civice moldo-române şi pro-europene permanente constituie o prioritate.

În prezent, factorul românesc ca şi agent al europenizării Republicii Moldova este puternic subestimat şi nevalorificat. Cunoştinţele şi experienţa României sunt însă unice şi trebuie transferate către Republica Moldova cât mai curând posibil, inclusiv prin multiplicarea interacţiunilor şi a canalelor de comunicare non-politice. În fine, este timpul ca limba română să joace un rol sporit în integrarea europeană a Republicii Moldova.

Acest articol a fost publicat de Dionis Cenuşă pentru IPN.