Voi chiar credeţi că...?

„ Avem şi noi acum această şansă, pe care istoria ne-o oferă pentru a treia oară”, a afirmat Nicolae Timofti, preşedintele Republicii Moldova FOTO Dumitru Goncear

„În istoria Republicii Moldova am avut trei oportunităţi de a face pasul decisiv către Europa, un spaţiu al libertăţii, bunăstării şi securităţii. O primă şansă am avut-o în anii 91-93. O a doua - în anii 98-2000 Am irosit acele şanse, dându-ne votul forţelor antieuropene. Am plătit pentru acele decizii ale noastre […]

Ţara şi oamenii au sărăcit, iar mulţi dintre ei au luat drumul străinătăţii, în căutarea unui trai mai bun. Republica Moldova a rămas în urma statelor din fostul lagăr socialist, care au ales calea dezvoltării, aderând la Uniunea Europeană. Avem şi noi acum această şansă, pe care istoria ne-o oferă pentru a treia oară”. Astfel şi-a început mesajul către cetăţeni preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, pe care l-a adresat la televiziunea publică cu şase zile înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

Probabil, este una din puţinele ocazii când putem să-i dăm dreptate şefului statului, care, până în prezent, părea că nu mai iese din postura de marionetă.

Dar deoarece există încă mulţi concetăţeni, care refuză să privească limpede spre viitor şi care de voie sau fără de voie se lasă manipulaţi de tineri de la Făleşti sau de dodoni cu stele roşii, mă adresez către ei.

Voi chiar credeţi că Usatîi şi oamenii din partidul său pe care o să-i alegeţi în Parlament o să dezvolte ţara? Chiar credeţi că ei n-o să facă spălări de bani? Chiar credeţi în ceea ce spuneţi, când afirmaţi că „Usatîi nu va fura, pentru că el deja are tot ce-i trebuie”? Chiar credeţi că nu va fi corupt, că nu va corupe, în continuare, sistemul care încearcă să meargă în genunchi măcar, că va apăra interesele statului? Chiar credeţi că Usatîi vă va privi în ochi şi vă va spune adevărul, când de la prima sa apariţie în public spune numai minciuni? Şi chiar nu sunteţi conştienţi deloc atunci când spuneţi azi că „Usatîi e de-a nostru”, după 30 noiembrie (dacă, nu dă Doamne, ajunge deputat) nici nu-şi va aminti de voi?

Voi chiar credeţi că Dodon, împreună cu toţi socialiştii lui - actuali sau foşti comunişti - o să vă mărească pensiile? Chiar credeţi că pe Dodon îl doare inima pentru agricultori atunci când îşi face fotografii cu un măr îngheţat în mână şi că le va face viaţa mai frumoasă dacă va fi la putere? Chiar credeţi că el „iubeşte Moldova”, când, de fapt, vrea să distrugă ţara, vrea s-o supună Rusiei, de sub aripa căreia ne zbatem să ieşim? Chiar credeţi că el ridică în slăvi aşa-numita Uniune Vamală, pentru că ar fi una prosperă, bogată, cu oameni liberi şi frumoşi? Oare în Uniunea Vamală îşi vor continua studiile copiii lui, oare acolo oamenii vor munci şi nu vor fi amăgiţi, oare acolo nu rişti să fii împuşcat dacă-i faci observaţie unui şofer care îşi lasă maşina luxoasă parcată neregulamentar? Dacă da, atunci să plece, dar ţara s-o lase în pace!

Dragi moldoveni, chiar nu v-au ajuns acei opt ani de comunism, nu v-aţi săturat s-o luăm, o dată la patru ani, de la început; chiar încă n-aţi înţeles că URSS-ul NU mai poate fi reînviat şi că la magazin NU veţi mai găsi salam de 2 lei?

Dragi moldoveni, haideţi să le permitem celor de acum să ducă la bun sfârşit procesul de integrare europeană. Încă patru ani pentru partidele pro-europene nu înseamnă îmbogăţirea lor mai departe (pentru că mai mult de patru scânduri n-au ce lua cu ei), dar înseamnă timpul de care are nevoie Republica Moldova pentru a face pasul decisiv.