Republica Moldova şi Brexit-ul

Unul dintre aspectele cele mai comice ale comentariilor post-Brexit îl reprezintă mârâielile la adresa Uniunii Europene pe care au început să le lanseze, peste Prut, diverşi agitatori antieuropeni.

Aceasta, deoarece, dacă deocamdată nu e deloc limpede ce va urma, în Europa, dar mai ales în Marea Britanie, un lucru e cert: alde Dodon nu are nimic de spus în legătură cu asta.

Sä ne înţelegem: Brexit este o afacere a Uniunii Europene, între Marea Britanie şi celelalte 27 de state componente ale Uniunii. Marea Britanie este membră a Pieţei Comune din 1973 şi a Uniunii Europene din 1993. Deşi nu este membru fondator, ca una dintre primele trei economii europene, ca stat fondator al NATO şi, totodată, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, Marea Britanie a fost una din ţările cele mai importante ale UE. A contribuit mult la bugetul Uniunii şi a beneficiat la fel de mult de pe urma uriaşei pieţe comune a UE, care i-a permis, în anii '80-'90, să surmonteze cu succes deficienţele unei economii învechite, necompetitive, şi să se reinventeze ca mare putere financiară.

Ca atare, Marea Britanie are tot dreptul să îşi pună problema statutului ei în UE (sau în afara ei), iar restul Uniunii, regretând decizia de ieşire, să o respecte.

Dar "zbuciumaţii" şi "dodonii" nu au acest drept, de a susţine puncte de vedere extrem de critice la adresa Europei. Nu numai din cauză că nu au contribuit cu absolut nimic valoros la cultura şi civilizaţia europeană, şi cu atât mai puţin la construcţia Europei Unite. Pe care, de fapt, nici nu o înţeleg.

Criticile post-Brexit ale anti-europenilor de la Chişinău, ca şi retorica apocaliptică la adresa UE (ridicolă, căci Uniunea va surmonta criza), sunt nule şi neavenite din cauza poziţiei pro-sovietice pe care o conţin. Cei care spun că, decât să intre într-o Uniune Europeană care, după mintea lor, s-ar destrăma, Republica Moldova mai bine ar participa la un remake al defunctei URSS, se fac că uită care este diferenţa esenţială dintre UE şi URSS. Nu numai că UE nu se va destrăma în urma Brexit (aşa cum s-a destrămat URSS în 1991), dar plecarea Marii Britanii, dacă se va produce, nu va genera nici un război, nici un „conflict îngheţat".

Diferenţa dintre UE şi URSS ţine de natura profund democratică a construcţiei europene. Despărţirea de Marea Britanie se va face fără vărsare de sânge şi cu consecinţe cât mai puţine pentru cetăţeanul obişnuit, fără Transnistrii şi fără Găgăuzii.

E o diferenţă uriaşă, care ar trebui să-i facă pe dodonii pro-sovietici să tacă.

În realitate, Brexit-ul, dacă se va materializa, este o şansă nesperată pentru Basarabia. Care, dacă ar progresa mai rapid pe calea reformelor solicitate de Tratatul de asociere şi de negocierile de aderare, ar putea fi primită mai repede în UE, după ieşirea Marii Britanii. UE are interesul să îşi manifeste vitalitatea şi să îşi refacă amvergura strategică şi nu poate face asta decât prin noi extinderi. Din spaţiul ex-sovietic, singura care poate, deocamdată, spera la mai mult e tocmai Republica Moldova.

De asta se şi tem dodonii (pe Usatâi nu-l pun la socoteală, întrucât acum e mai preocupat de ce i s-a întámplat lui Ilan Shorr decât de Brexit).