Expertul Moldovei la Comisia Europeană contra Rasismului şi Intoleranţei: „Toleranţa se învaţă din copilărie“

Nadejda Hriptievschi, noul expert din partea Republicii Moldova în cadrul Comisiei Europene contra Rasismului şi Intoleranţei (ECRI), ne-a vorbit despre problemele din ţara noastră.

„Adevărul“: Ce urmează să faceţi în această funcţie?

Nadejda Hriptievschi: Mandatul meu va începe în septembrie. Voi lucra împreună cu ceilalţi membri pentru a contribui la realizarea scopului ECRI - combaterea rasismului şi a intoleranţei. Vom avea întâlniri o dată sau de două ori pe an la Strasbourg. Comisia acţionează prin două metode: evaluează progresele fiecărui stat, făcând rapoarte o dată la patru ani, şi elaborează recomandări pentru politicile în domeniul nondiscriminării.

Cât de toleranţi sunt moldovenii şi care sunt cele mai mari probleme la acest capitol?

Avem o serie de probleme privind discriminarea. Cu toţii am asistat la discuţiile în jurul adoptării legii cu privire la asigurarea egalităţii. Din păcate, acest act normativ a fost discutat, în preponderenţă, sub un singur aspect - cel al orientării sexuale. În final, acest criteriu a fost exclus din articolul unu al legii, asigurând protecţia persoanelor de o altă orientare sexuală doar în ceea ce priveşte câmpul muncii, ceea ce contravine, de fapt, standardelor Convenţiei Europene şi a Curţii Europene. O problemă destul de mare ţine de populaţia romă. În ultimul timp, avem mai multe informaţii cu privire la excluderea unor copii din şcoli, refuzuri neîntemeiate sau segregarea acestora în anumite instituţii. Trebuie să mai lucrăm şi la capitolul minorităţilor naţionale. Mă refer la asigurarea accesului la educaţie şi la cunoaşterea limbii de stat. Nici combaterea antisemitismului nu se resimte pronunţat. Mai sunt şi alte probleme, cum ar fi asigurarea egalităţii de gen sau protecţia persoanelor cu dizabilităţi, mai puţin abordate de ECRI.

Ce soluţii propuneţi pentru minoritatea romă?

Sunt programe de promovare şi susţinere a etniei rome, dar sunt insuficiente. Această categorie a populaţiei a fost marginalizată tacit în Moldova. Trebuie să întreprindem mai multe măsuri, să-i integrăm păstrând specificul lor. Trebuie să fie simplificate procedurile de admitere în şcoli şi să fie stabilite cote la diferite instituţii de învăţământ. Când vom avea mai mulţi romi în universităţi şi în instituţiile publice, vom simţi prezenţa comunităţii nu doar la nivel rural, ci şi la nivel decizional.

Adoptarea legii egalităţii de şanse este abia începutul. Este importantă implementarea legii şi schimbarea atitudinii oamenilor.

Din ce cauză o lege adoptată demult în unele ţări europene a stârnit atâtea revolte în Republica Moldova? Nu eram pregătiţi pentru ea?

Nu puteam aştepta ca lucrurile să se mişte de la sine, fără a lua anumite măsuri. În ultimul raport al ECRI, elaborat în 2008, se menţionează lipsa unui cadru normativ care ar reglementa domeniul nondiscriminării. Legea este necesară pentru a avea un mecanism la nivel naţional, în caz că o persoană este discriminată. Iniţial, s-a dorit un mecanism mai simplu decât instanţa de judecată – un consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi asigurarea egalităţii care ar aplica sancţiuni. Din păcate, pe ultima sută de metri, Parlamentul a modificat legea şi avem un consiliu care nu poate aplica sancţiuni. Este un handicap important, dar sper că nu va constitui un impediment mare.

Cum îi facem pe moldoveni mai receptivi?

Trebuie să acţionăm pe două căi. Prima este educaţia. Toleranţa se învaţă din copilărie. Trebuie să avem cursuri ca cei mici să vadă şi să accepte diversitatea. O societate diversă este foarte bună, pentru că fiecare vine cu plusurile lui. Foarte des oamenii sunt intoleranţi pentru că se tem de necunoscut. Trebuie analizate şi cărţile din care studiază copiii. În unele dintre acestea sunt promovate anumite stereotipuri: mama face mâncare sau are grijă de cei mici, iar tata este la costum, în drum spre birou. De ce bărbaţii n-ar apărea jucându-se cu copii? Unii le mai spun copiilor mici: „Vine ţiganul să te fure“. Este incorect! În acelaşi timp, ar trebui să acţionăm şi prin metode juridice. Este foarte important să avem legi care funţionează şi mecanisme care asigură implementarea acestora.

Avem suficiente legi contra rasismului şi intoleranţei?

Cadrul legislativ urmează să fie îmbunătăţit. Problema este însă în implementarea acestuia. Am făcut o analiză a anunţurilor de angajare şi nici nu mi-am imaginat că la noi patronii sunt atât de intoleranţi. Sunt căutate doar persoane tinere, până la 40 de ani, iar pe anumite categorii - doar bărbaţi sau doar femei. Ce facem cu ceilalţi care sunt apţi de muncă? Înţeleg că Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă face instruiri, încearcă să filtreze anunţurile, dar nu e suficient. Nu am găsit cazuri când Inspecţia Muncii a aplicat sancţiuni sau măcar un avertisment angajatorilor care discriminează.

Ar fi ideal ca politicienii să fie promotori ai nondiscriminării. Până atunci, ar fi bine să conştientizeze ce nu au voie să spună.

Şi cum putem rezolva această problemă?

Aş începe cu monitorizarea. Am foarte mari aşteptări de la Consiliul pentru prevenirea şi combaterea discriminării. Sper să apară mai multe ghiduri şi lucrări pentru angajatori ca să înţeleagă că astfel de anunţuri nu sunt acceptabile. Trebuie să informăm şi oamenii, ca să-şi dea seama când sunt discriminaţi, să instruim profesorii şi educatorii să aibă o atitudine corectă faţă de copii şi să-i trateze egal. De asemenea, ar fi necesar să fie sancţionate cazurile grave.

Au fost cazuri în care chiar politicienii au făcut remarci intolerante cu privire la anumite grupuri minoritare...

Cea mai eficientă metodă este aplicarea unor sancţiuni aspre, pentru că impactul pe care îl au declaraţiile persoanelor publice este mult mai mare. Ar fi ideal ca politicienii să promoveze nondiscriminarea, dar, până atunci, e bine să conştientizeze ce nu au voie să facă. Sunt dezamăgită de actuala clasă politică. Înţeleg că a fost dificil să adopte această lege din cauza influenţei neadecvate pe care a avut-o Biserica. În acelaşi timp, niciun politician nu a spus până acum că orientarea sexuală a fost exclusă incorect din lege.

Avem exemple în alte ţări ortodoxe, unde autorităţile au sărit în apărarea minorităţilor sexuale?

Avem exemplul Georgiei, unde premierul a declarat că statul aspiră la standardele europene şi toţi cetăţenii vor fi trataţi egal, iar acum sunt anchetaţi preoţii care au fost implicaţi în instigarea la violenţă împotriva participanţilor la marşul egalităţii. Nu putem vorbi de egalitate, făcând excepţie două sau trei categorii, trecute pe planul doi.

Cât de corect este ca Biserica să se implice?

Mesajul pe care îl transmit preoţii este unul de intoleranţă şi de excludere a unui grup de persoane din societate. Biserica are toată puterea să declare că homosexualitatea este un păcat, dar atâta timp cât noi ne declarăm un stat laic, nu ar trebui ca un canon bisericesc să devină lege. Vedem însă o intervenţie mare în procesul legislativ şi apare întrebarea dacă aceste două instituţii sunt separate. Toate ieşirile Bisericii sunt destul de grave şi nu transmit un mesaj corect. 

Proteste am avut şi la înregistrarea islamului în Moldova.

La acest capitol, statul este pe calea cea bună. A fost modificată legea cultelor şi modalitatea de înregistrare. O problemă este rolul mult prea evident şi, uneori, mai puţin justificat a Bisericii Ortodoxe. Într-un stat modern, nu poate fi vorba de o religie dominantă, iar obligaţia statului este să le protejeze pe toate. 

AVOCATĂ ŞI CERCETĂTOARE
Nadejda Hriptievschi este avocată, cercetătoare şi co-fondatoare a Centrului de Resurse Juridice din Moldova, cu experienţă în domeniul rasismului. Experta urmează să-şi înceapă mandatul la ECRI la 16 septembrie şi va deţine această funcţie timp de cinci ani.