Gorunul sub care s-ar fi odihnit Mihai Viteazul înainte de ultima sa victorie, protejat de comunişti. Un pădurar a făcut închisoare pentru că i-a tăiat o creangă

Într-o poiană de lângă Colonia Sighetu Silvaniei, o bucată masivă dintr-o creangă de gorun aminteşte de copacul secular sub care s-ar fi odihnit Mihai Viteazul înainte de Bătălia de la Guruslău, ultima victorioasă din viaţa voievodului.

Un gorun impunător, pe al cărui trunchi abia îl cuprindeau şase persoane, a străjuit, până nu demult, într-o poiană din apropiere de localitatea sălăjeană Colonia Sighetu Silvaniei, din comuna Chieşd. O legendă locală spune că la umbra lui s-a odihnit voievodul Mihai Viteazul, la începutul lunii august 1601. Voiveodul se îndrepta înspre Guruslău, acolo unde avea să-l înfrunte în luptă pe principele de Transilvania Sigismund Báthory, pe care în 3 august l-a învins în ceea ce avea să devină ultima bătăţie câştigată de Mihai Viteazu (câteva zile mai târziu, în 9 august, el a fost asasinat în apropiere de Turda, în judeţul Cluj).

Legenda spune că, în drum spre locul bătăliei, voievodul şi o parte din oaste s-au oprit pentru o noapte în pădurea de lângă Colonie, iar bătrânii din localitate povestesc, pe baza celor povestite, la rândul lor, de strămoşii lor, că sub bătrânul gorun Mihai Viteazul s-ar fi odihnit şi şi-ar fi făcut toaleta.

”Nu pot să spun cât este real şi cât este legendă în această poveste, dar, cu certitudine, un sâmbure de adevăr există, pentru că se ştie clar că pe acolo a trecut Mihai Viteazul cu o parte din armata sa”, explică Claudiu Anton, profesor de istorie la şcoala din Chieşd.

Potrivit profesorului, povestea a fost perpetuată din generaţie în generaţie până aproape de zilele noastre, în perioada comunismului, copacul, care încă se înălţa semeţ la marginea pădurii, era venerat de autorităţi. ”În jurul gorunului erau organizate festivităţi, serbări câmpeneşti, în fiecare lună iulie. Era şi o scenă şi o inscripţie pe care scria ”Acest gorun este din vara anului 1601, unde a poposit Mihai Viteazul împreună cu oastea sa”, povesteşte Claudiu Anton.

Un pădurar a făcut închisoare pentru că a tăiat o creangă

Bătrânii satului îşi mai amintesc că veneraţia pentru copac a mers până acolo încât când un pădurar a tăiat, în anii 50, o creangă a gorunului. Acesta a făcut închisoare pentru gestul său. Tot ei îşi amintesc şi că, în anii 60, copacul avea trei crengi, pe care localnicii le botezaseră Horea, Cloşca şi Crişan.

Serbările câmpeneşti organizate acolo anual, în preajma aniversării trecerii lui Mihai Viteazul prin zonă, au continuat până în 1972, când o ploaie torenţială a pus la pământ toate tarabele aduse acolo de comercianţi şi i-a descurajat să mai revină în anii următori.

Răpus de boală sau de ”anti-români”?

Ulterior, copacul s-a uscat, una dintre variantele vehiculate fiind cea a unei boli. Există, însă, şi varianta potrivit căreia copacul ar fi fost tăiat în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, de o grupare anti-românească (după 1940, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, iar maghiarii din zonă nu vedeau cu ochi buni existenţa unui simbol al românismului acolo), neconfirmată, însă de profesorul de istorie.

Astăzi, pe locul ”Goronului lui Mihai Viteazul”, cum este cunoscut copacul de localnici, este aşezată o bucată din una dintre crengi. Bucata în sine are dimensiuni impresionante, amintind de semeţia gorunului ce i-a servit, preţ de câteva ore, drept adăpost voievodului care a unit pentru prima dată ţările române. Locul este împrejmuit cu un gard din lanţuri, însă inscripţia despre semnificaţia copacului a dispărut şi, odată cu timpul, pare să fi dispărut şi interesul contemporanilor pentru astfel de simboluri.
 

Vă mai recomandăm:

Americanul care ne învaţă să ne descoperim istoria: s-a stabilit în România şi ne deschide ochii asupra potenţialului turistic al ţării