FOTO Un exemplu de ambiţie: Alexandra, eleva-miracol de la Vaslui - premiantă, deşi nu se poate mişca
0
Alexandra Elena Maftei (15 ani), din Vaslui, este o elevă diagnosticată cu tetrapareză spastică. În ciuda bolii nemiloase, tânăra sclipitoare a terminat gimnaziul cu media 9,80 şi îşi trăieşte viaţa ca pe cel mai mare miracol.
Alexandra Maftei este un copil vesel, extrem de inteligent, o adevărată revelaţie pentru cei care reuşesc să vadă dincolo de aparenţe.
Deşi diagnosticată cu tetrapareză spastică (o boală care duce la atrofierea muşchilor mâinilor şi picioarelor şi care, în cele mai multe cazuri, este completată de un retard mintal), Alexandra a reuşit să-i uimească pe toţi cei din jur cu voinţa sa.
A absolvit cei patru ani de gimnaziu cu media 9,80, iar la sfârşitul clasei a VIII-a, pe lângă premiul întâi, a primit din partea profesorilor o „diplomă de admiraţie“ şi titlul de „şefă de promoţie a sufletelor“. În ciuda dificultăţii cu care se exprimă şi a faptului că este ţintuită într-un cărucior cu rotile, fata impresionează orice interlocutor încă de la prima întâlnire.
De-a lungul anilor, profesorii au dat-o exemplu mai ales copiilor perfect sănătoşi, care nu reuşesc să ajungă la acelaşi nivel cu al ei. Dincolo de eforturile personale ale Alexandrei stau însă părinţii, profesorii şi prietenii care au încurajat-o şi au ajutat-o să continue.
Abandonată, adoptată, iubită
Viaţa Alexandrei Maftei pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Abandonată la naştere, fetiţa a fost adoptată de actuala familie. Soţii Maftei pur şi simplu au găsit-o pe Alexandra la uşă, iar apariţia ei, spun cei doi, a fost un adevărat miracol, cu atât mai mult cu cât nu aveau copii.
Nimic din primele luni de viaţă nu prevestea că fetiţa ar avea o problemă. Era un copil vioi, vesel şi foarte curios. Asta avea să-i înşele pe medici. Mama Alexandrei povesteşte că primele semne de îngrijorare au început să apară când aceasta avea 5-6 luni şi nu stătea singură în poziţia şezut. Iniţial, având în vedere că era un bebeluş foarte activ, medicii au bănuit că ar fi vorba de rahitism.
După vârsta de un an şi nenumărate controale medicale, avea să vină şi diagnosticarea nemiloasă de tetrapareză spastică. Şi pentru că Alexandra era o minune care le-a schimbat viaţa, soţii Maftei s-au hotărât să lupte până la capătul puterilor pentru fetiţa lor. Iar lupta nu a fost deloc uşoară. Au fost ani extrem de dificili de recuperare medicală, în care micuţa a fost dusă la specialişti atât pentru kinetoterapie, cât şi pentru lecţii de logopedie. Au fost perioade de progres, dar şi de stagnare.
„Am luat viaţa aşa cum este ea. Am fost o echipă eu şi soţul meu. În plus, am avut un sprijin enorm şi din partea cadrelor didactice. Oboseşti, tragi aer în piept şi mergi mai departe. Pentru noi, cea mai mare bucurie este că Alexandra a apărut în viaţa noastră. Ea ne-a demonstrat că viaţa nu este aşa cum o vedeam noi în urmă cu 15 ani. Alexandra ne-a făcut să vedem altfel lumea din jurul nostru“, explică Maria Maftei, mama fetiţei.
Profesorii spun că mama Alexandrei a învăţat cot la cot cu aceasta fiecare lecţie, pentru a o ajuta atunci când nu înţelege o situaţie. Diriginta Alexandrei, profesoara Anca Borteş, crede că Maria Maftei este un părinte cum rar se întâlneşte, cu o voinţă incredibilă. „Este o mamă admirabilă. Cred că, dacă ar da admiterea la facultate, ar lua fără probleme, la cât a învăţat de când este Alexandra la şcoală“, mărturiseşte profesoara Anca Borteş.
A făcut cursuri acasă
Asemenea unui copil obişnuit, Alexandra a mers la grădiniţă, unde a avut parte de o educatoare care nu doar a iubit-o, dar a şi ajutat-o foarte mult. Pe atunci, fetiţa nu avea scaun cu rotile, iar la grădiniţă era fixată de scăunel cu corzi pentru a avea stabilitate. Nici Alexandra şi nici părinţii nu s-au dat bătuţi. Au urmat clasele primare şi gimnaziul, perioadă în care Alexandra a avut norocul să găsească un colectiv didactic deosebit, la Şcoala „Ştefan cel Mare“ din Vaslui, una din şcolile de elită din oraş. Profesorii au fost dispuşi să meargă acasă la fată, pentru a-i preda, pentru a o evalua. Misiunea lor nu a fost deloc uşoară şi nu doar pentru că trebuia să parcurgă aproape trei kilometri până în suburbia oraşului, Gura Bustei, unde locuieşte familia Maftei, ci pentru că o oră cu Alexandra avea o încărcătură emoţională aparte. Cu toate acestea, lecţiile predate la domiciliu s-au desfăşurat respectând rigorile didactice. Iar acum, toţi profesorii se mândresc cu reuşita Alexandrei.
Un vis împlinit: un dans la banchet
Alexandra a avut parte de o dirigintă care mărturiseşte că o iubeşte ca pe propriul ei copil: profesoara de limba engleză Anca Borteş. La finalul clasei a VIII-a, Alexandra a participat alături de colegi la banchetul de absolvire. Petrecerea a fost ca un vis pentru ea, mai ales că, de-a lungul anilor, nu a reuşit să îşi cunoască foarte bine colegii, din cauza faptului că a învăţat de acasă. La petrecerea de final s-a distrat însă alături de colegi şi chiar a stat pe ringul de dans, deşi în scaunul cu rotile.
Alexandra recunoaşte că şi-ar dori prieteni alături de care să petreacă mai mult, dar spune că îi ajung şi zilele când unii colegi o scot la o plimbare în parc. Tânăra evită să se plângă şi nici nu-i place să-i vadă trişti pe cei din jurul ei
Vrea să devină scriitoare
Alexandra Maftei este pasionată de literatură şi îşi doreşte să ajungă scriitoare, să scrie romane SF. De ceva timp, pe lângă pregătirea pentru examenul de Capacitate, ea scrie la primul ei roman şi a ajuns deja la capitolul al XX-lea. A urmărit un film animat japonez, iar cartea ei, pe care a intitulat-o „Shugo Chara“, vrea să fie o continuare a acelui film. „O să vă anunţ când o voi termina“, ne asigură Alexandra.
„Viaţa este aşa cum ţi-o faci. Eu, da, mi-aş dori să merg, dar m-am împăcat cu ideea că nu am să o pot face vreodată“, spune Alexandra Maftei.
Tastează la laptop, folosindu-se de un singur deget
Cititul, scrisul, muzica rock şi calculatorul sunt câteva dintre pasiunile Alexandrei, care îi ocupă tot timpul. Iar dacă vine vorba de şcoală, româna, biologia şi engleza sunt în topul preferinţelor. Deşi se descurcă bine şi la istorie sau franceză, aceste două materii nu-i sunt chiar pe plac, însă Alexandra învaţă şi se pregăteşte la toate. Cu excepţia matematicii, temele şi le face la laptop. Poate folosi un singur deget, de la mâna stângă, dar s-a obişnuit, chiar dacă nu îi este uşor. Pentru că i s-a defectat laptopul, colegii de clasă i-au făcut cadou o tastatură pentru calculator.
Cu eforturi deosebite, soţii Maftei au reuşit să îi cumpere un nou laptop, iar la data redactării acestui material Alexandra se pregătea de zor pentru testarea naţională. La fel ca la simulare, urma să susţină examenul la şcoală, într-o sală de clasă, separat de restul elevilor, pentru a-i putea dicta profesorului de sprijin.
Mărturisea că îşi doreşte un profesor care să înţeleagă cât mai bine ceea ce exprimă. La simulare ar fi dorit ca lucrarea ei la română să fie şi mai complexă, dar crede ca nu s-a făcut înţeleasă aşa cum trebuie.
„Îmi doresc o notă bună la evaluare, pentru a prinde un loc în clasa de Ştiinţe Sociale a Liceului «Emil Racoviţă» din Vaslui“, mai spune Alexandra.
Întâlnirea cu Alexandra:o lecţie de viaţă
Exceptând orele de la amiază, când se odihneşte, Alexandra îşi petrece ziua în scaunul cu rotile. Părinţii i-au cumpărat unul prin intermediul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate. N-o deranjează că au început să cedeze anumite şuruburi, însă şi-ar dori tare mult să se poată deplasa singură cu un scaun rulant performant, pentru a nu avea nevoie de însoţitor în permanenţă. Părinţii Alexandrei sunt oameni simpli, lucrează în schimburi şi sunt perioade din zi când fata rămâne singură pentru o oră, două, până când unul dintre ei ajunge acasă.
„Toate eforturile noastre au fost direcţionate către fată. Au fost ani dificili, cu profesori chemaţi acasă, însă rezultatele sunt dintre cele mai bune şi ne mândrim. Alexandra nu a fost niciodată forţată să înveţe, ci singură a avut ambiţia că poate fi o elevă bună“, explică şi Vasile Maftei, tatăl fetiţei.
Eleva pe care şi-ar dori-o orice profesor
Greta Ciubotaru, profesoara de română a Alexandrei şi directorul adjunct al Şcolii „Ştefan cel Mare“ din Vaslui, se declară şi ea impresionată de personalitatea puternică a fetei. „Sunt onorată că am avut-o elevă pe Alexandra. Întâlnirea cu ea a fost pentru mine o lecţie de viaţă şi o provocare în acelaşi timp. Alexandra este eleva pe care şi-ar dori-o orice profesor de limba română: inteligentă, ambiţioasă, perfecţionistă. Păcat că nu există olimpiade şcolare pentru elevi ca ea. Cu siguranţă s-ar fi aflat pe podiumul naţional. Nicio temă n-a fost prea grea sau prea mare pentru ea. Mi-a cerut întotdeauna mai mult şi mai mult, iar eu m-am străduit să fiu la înălţimea aşteptărilor sale, oferindu-i tot ce a fost posibil din punct de vedere profesional, dar şi dragostea şi admiraţia mea“, declară profesoara Greta Ciubotaru.
„Poate depăşi orice obstacol“
Sorin Popoiu, profesorul de franceză al Alexandrei şi directorul Şcolii „Ştefan cel Mare“ din Vaslui, crede că fata este un model pentru societate. „Alexandra este, dincolo de cei doi şefi de promoţie propriu-zişi ai şcolii, o şefă de promoţie a sufletelor noastre, ale profesorilor săi. Este un copil care ne-a dat o lecţie nescrisă de ambiţie, de devotament pentru şcoală, dincolo de situaţia ei fizică, de sănătate“, spune Sorin Popoiu. Dascălul adaugă că Alexandra a demonstrat că poate depăşi orice obstacol şi nu există profesor care să nu fie mândru cu un astfel de elev şi care să nu regrete că Alexandra nu poate veni la şcoală.
„Dincolo de cuvintele frumoase pe care le-am auzit din partea colegilor mei, cuvinte care au mers până la admiraţie, Alexandra nu este doar o fetiţă ambiţioasă, ci are o personalitate extrem de bine conturată, este o fetiţă inteligentă cu care poţi să stai de vorbă oricând. Lucrul acesta s-a văzut prin rezultatele pe care le-a obţinut an de an“, continuă profesorul Popoiu.
Acesta menţionează că, dacă îşi închipuie cineva că notele fetei s-ar datora unui sentiment de milă sau de complezenţă, greşeşte.
„Alexandra este foarte bine dotată intelectual. Vreau să-mi exprim admiraţia mea personală pentru părinţii săi. Nu cred că am văzut până acum o familie atât de devotată, o familie mai doritoare să se sacrifice pentru acest copil. Iată şi rezultatele, spre mândria lor. Şi noi suntem bucuroşi că Alexandra a fost eleva noastră şi suntem convinşi că ne va face mândri în viitor“, încheie profesorul Sorin Popoiu.
„Un exemplu de om luptător”
Diriginta Alexandrei, Anca Borteş spune că, în ciuda incapacităţii elevei de a participa la ore în sala de clasă, alături de colegii ei, aceasta a reuşit să socializeze, să fie legătura cu lumea de dincolo de pereţii casei. Prin intermediul calculatorului, a fost mereu împreună cu colegii de clasă, care s-au bucurat să o aibă alături de ei atât la cursul festiv, cât şi la banchetul de sfârşit de gimnaziu.
„O consider pe Alexandra un model de urmat nu doar pentru copiii cu probleme de sănătate asemănătoare dar şi pentru ceilalţi elevi, elevii obişnuiţi să se plângă de „problemele” lor, care la finalul zilei dacă stau şi analizează bine situaţia nici măcar nu au existat. Este un exemplu de om luptător cu toate obstacolele pe care le întâlneşte.”,a Anca Borteş, diriginta Alexandrei.
Se încarcă comentariile...
