Chirurgul Anton Popovici, elevul faimosului doctor Pesamosca: „Dorm în spital de la 20 de ani. Toată averea mea este sufletească“
0
Doctorul Anton Popovici (71 de ani), chirurg şi ortoped pediatru, operează zilnic, participă la contravizita de seară şi doarme într-o rezervă a Spitalului Municipal de Urgenţă Bârlad. Fost elev al celebrului profesor Alexandru Pesamosca, a urmat întru totul stilul de viaţă al profesorului său şi trăieşte în modestie absolută.
„Toată averea mea este sufletească. Singurul obiect pe numele meu este o bicicletă şi aceea se află la fiul meu. Tot timpul am fost copilul Clinicii «Caritatea» Iaşi (n.r. - actualul Spital de Copii «Sf. Maria»). Dorm în spital de-o viaţă, de la 20 de ani. Indiferent că am fost asistent, stagiar, medic primar. Nu beau, nu fumez, mănânc puţin“, a spus, pentru „Weekend Adevărul“, medic chirurg şi ortoped pediatru, fost elev al profesorului Alexandru Pesamosca, faimosul chirurg al copiilor care şi-a dedicat viaţa medicinii şi pacienţilor săi.
Doctorul Anton Popovici (71 de ani) a profesat peste 30 de ani la Spitalul „Sf. Maria“ din Iaşi, iar în paralel a fost asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Iaşi. Odată cu retragerea la pensie, s-a mutat mai aproape de locurile natale, în judeţul Vaslui. De patru ani, are contract de prestări servicii pe specializările Chirurgie şi Ambulator, plus linii de gardă, la Spitalul Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman“ Bârlad. Doarme într-o rezervă a secţiei Chirurgie, aşa cum a făcut toată cariera, şi puţinele lucruri personale pe care le are sunt aşezate pe noptieră şi într-un mic şifonier.
Nu-şi doreşte vilă cu piscină, nu tânjeşte după o maşină de lux sau vacanţe exotice. După o viaţă în care a operat şi salvat mii de copii, nu-şi doreşte altceva decât să fie în „inima“ spitalului, cât mai aproape de cei aflaţi în suferinţă.
Trăieşte într-o dezordine ordonată
Întreaga viaţă şi-a dedicat-o pacienţilor şi elevilor pe care i-a avut la UMF Iaşi şi cărora a încercat să le inspire aceleaşi principii profesionale care l-au ghidat şi pe el: omenia şi sacrificiul de sine. Aşa a fost crescut, aşa a înţeles să practice medicina de la profesorii săi, printre ei aflându-se şi doctorul Alexandru Pesamosca, sub coordonarea căruia a făcut a doua specializare în 1974, la Bucureşti.
I-au mai fost profesori Nae Niculescu (decedat în 1985) şi Gabi Ionescu – profesorul care a operat siamezele Lina şi Gherghina din Botoşani (n.r. – intervenţie medicală revoluţionară la acea vreme – decembrie 1982).
FOTO Dr. Popovici în rezerva unde locuieşte după retragerea la pensie
„Principiul lui Pesamosca a fost corectitudine în profesie, umanitarism total şi dăruire de sine până la sacrificiu. Cum arăta camera unde a trăit el, aşa arăta şi camera pe care am avut-o la Spitalul Caritatea, înconjurat de cărţi, într-o dezordine ordonată. Am admirat aceste calităţi, fiind crescut în acest stil de viaţă. Tata a fost doctor la ţară, la Puieşti, judeţul Vaslui, şi nu a avut concediu niciodată între 1948 şi 1983, când a murit după un atac cerebral. Tata spunea că pe bolnav îl apucă disperarea dacă vine la cabinet şi nu-l găseşte“, a explicat doctorul Anton Popovici.
Blajin, cald, cu bun-simţ, salută respectuos. Păşeşte grăbit pe holurile secţiei Chirurgie de parcă ar vrea să fie prezent peste tot. Nu simte nevoia să iasă din spital, nu are nevoie de lucruri materiale şi singurele ieşiri le face atunci când vrea să-şi viziteze familia la Iaşi: soţia şi fiul. Iuliana Popovici, soţia sa pensionară, a fost profesor la Facultatea de Farmacie din Iaşi, iar băiatul a optat pentru Mecanică, întrerupând tradiţia doctorilor din familie. Fiica soţilor Popovici a urmat tot Farmacia şi a plecat în SUA, în urmă cu peste zece ani, odată cu toţi colegii de grupă.
Revolta, piedică în carieră
Doctorul Popovici n-a depăşit statutul de asistent universitar, deşi a predat studenţilor mai multe decenii. „Fiind un revoltat, nu am promovat“, explică zâmbind.
În aproape 50 de ani de carieră a adunat împliniri şi dezamăgiri, dar calitatea umană i-a rămas intactă. Copiii internaţi la „Sf. Maria“, cărora a încercat să le aline suferinţa după operaţiile ortopedice, l-au numit „Doctorul Iepuraş“, apelativ inspirat din alintul adresat micilor pacienţi.
„Un bolnav reprezintă o solicitare totală din partea medicului pentru rezolvarea perfectă. Tremuri pentru el, te preocupi să iasă cât mai bine, căci pot apărea oricând complicaţii. Dezamăgirea este amărăciunea în faţa copilului grav bolnav, depăşit, pe care nu-l poţi salva. Progresul în medicină de-a lungul acestor decenii, din 1964 până în prezent, a realizat obiectiv supravieţuirea multor bolnavi pe care altădată îi pierdeam. Exemplul tipic este aşa-numitul sindrom de coagulare intra-vasculară, denumit mai modern sindromul hepato-uremic, care apare în orice condiţii de infecţii sau de dezechilibru metabolic“, detaliază chirurgul.
„Medicina nu mai încape într-un cap de doctor“
Elevul lui Pesamosca pledează pentru tenacitate, studiu continuu, dorinţa de a face numai bine şi colaborarea între medici pentru ca un caz să fie rezolvat: „Medicina este enormă. Nu mai încape într-un cap de doctor. Dar ceea ce ştie şi poate face un doctor trebuie să fie la superlativ. În trecut, doctorul stabilea diagnosticul şi hotăra conduita în ideea de reuşită. Dar neajunsurile medicinii duceau la pierderea a destul de mulţi pacienţi. În prezent, nu se mai merge pe bâjbâite, pe intuiţie. Investigaţiile moderne orientează cazul către particularitate şi rezultatele sunt cu totul altele“. ;
Maximele pedagogice ale chirurgului Popovici
- Dincolo de cursurile predate, doctorul Popovici a alcătuit un set de „maxime pedagogice“, pe care le-a repetat studenţilor în ideea de a le sădi în suflet omenia.
- „Munciţi dumneavoastră 24 de ore din 24, aşa nu o să aveţi timp să primiţi, d-apoi să cheltuiţi.“
- „Singurul bun în medicină este cel sufletesc. Nu aveţi decât să faceţi altă meserie dacă voiaţi bunuri materiale.“
- „Un bolnav dintr-o sută nu o să-ţi mulţumească niciodată pentru că ai salvat 99, iar pe el l-ai omorât.“
- „Medicul adevărat suferă, tremură odată cu pacientul până ajunge să se identifice cu suferinţa lui.“
- „Doctorul ajută pe orice bolnav sub toate aspectele, cu dăruire, cu îngrijire şi chiar cu bani.“
- „Un doctor adevărat nu-şi doreşte bunuri materiale multe, enorme, până la absurd.“
FOTO Puţinele obiecte personale sunt depozitate în baia rezervei unde locuieşte
48 de ani de carieră
Medicul Anton Popovici este autor şi colaborator în cadrul a peste 70 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate. A început în 1968 ca stagiar, a absolvit Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi (actualmente Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi) - promoţia 1973. În 1974 a făcut a doua specialitate - ortopedie pediatrică - la Bucureşti. Primii ani ca medic chirurg specialist i-a petrecut la Spitalul Judeţean Vaslui, iar din 1979 s-a încadrat la Spitalul de copii „Sf. Maria“ din Iaşi şi, în paralel, a fost asistent universitar la UMF Iaşi, până în 2008. A fost director al Centrului zonal de apărare al intereselor persoanelor defavorizate şi de îndrumare socio-profesională „Iures Hominis“ Iaşi.
Se încarcă comentariile...
