Sfântul Nicodim de la Tismana sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română

Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfântului Nicodim de la Tismana, considerat părintele monahismului românesc. În judeţul Mehedinţi, Sfântul Nicodim a ctitorit Mânăstirea Vodiţa, cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar şi totodată primul aşezământ monahal din ţara noastră administrat autonom după regulile bisericii orientale stabilite de Sfântul Vasile cel Mare.

Sfântul Nicodim a ctitorit mai multe biserici în Ţara Românescă, cele mai cunoscute fiind Vodiţa şi Tismana, pe care le-a condus până la sfârşitul vieţii.

Cuviosul Nicodim cel Sfintit era descendent al unei familii de macedo–români. Născut la Prilep, în sudul Serbiei, prin anul 1320, era rudă cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab. A plecat din tinereţe în Muntele Athos şi s-a călugărit în Mânăstirea Hilandar, unde mai târziu a ajuns egumen. După anul 1365, vine în Ţara Românească şi întemeiază cu ajutorul lui Vlaicu Vodă şi Radu I Mânăstirea Vodiţa (în 1369) şi Tismana (ante 1377). Mai întemeiază la sudul Dunării douăa mici aşezări monahale, Vratna şi Mânăstiriţa, în Oltenia Gura Motrului şi Vişina, iar în Ţara Haţegului întemeiază Mânăstirea Prislop .

Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana s-a mutat la cele veşnice la 26 decembrie 1406, iar sfintele sale moaşte au fost aşezate în mormântul pregătit de el în biserică. Din cauza vitregiei vremurilor, mai târziu moaştele sale au fost aşezate la un loc tăinuit. O mică parte din ele s-au dus în Macedonia, iar degetul arătător de la mâna dreaptă se păstrează în biserica Mânăstirii Tismana.

De numele Sfântului Nicodim sunt legate mai multe legende în judeţul Mehedinţi.

Legenda construirii Mânăstirii Vodiţa

Se spune că într-o noapte călugărului Nicodim i s-a arătat în vis trimisul lui Dumnezeu care i-a spus: "Nicodime! Tu stai aici, te odihneşti şi fraţii tăi într-u credinţă de dincolo de Dunăre sunt chinuiţi şi obidiţi pentru că nu pot să îl slujească pe Dumnezeu. Scoală Nicodime şi mergi cât mai repede şi ajută-i pentru că numai aceasta va fi mântuirea lor". Tulburat de acest vis, Nicodim  şi-a luat cu el  toate cele trebuincioase  pentru drum şi a pornit spre Dunăre. După multe zile de căutări şi greutăţi a ajuns la malul fluviului într-un loc unde albia era adâncă, de netrecut. Obosit şi necăjit din această pricină s-a culcat la umbra unui copac. În timpul somnului i s-a arătat din nou trimisul lui D-zeu, care i-a spus să întindă sutana pe apă şi aşa va trece peste  fluviu. Trezit din somn, a procedat aşa şi astfel a reuşit să ajungă pe celălalt mal, între două râuri apropiate. A cercetat locul, a pornit pe lângă cursul de apă mai mic şi a hotărât să ridice o mânăstire. Ajutat de localnici, a ridicat mânăstirea ale cărei ruine se văd şi astăzi.

“Sfântul Nicodim a avut acest vis de a ajunge în Ţara Românească şi aici a întemeiat Mânăstirea Vodiţa. Se spune despre el că era un om foarte credincios şi a fost înzestrat cu anumite daruri de la Dumnezeu şi a trecut Dunărea pe mantia sa. A aruncat mantia pe Dunăre şi a trecut în dreptul localităţii Ruşava (Orşova de astăzi) pentru că sunt toponime care amintesc acest fapt, „Dealul Călugărului” sau „Valea Călugărului” şi la noi şi la sârbi. După un timp mânăstirea cade sub stăpânirea Imperiulului Austro-Ungar şi e nevoit să plece în altă parte”

spune preotul Mihai Zorilă de la Episcopia Severinului şi Strehaiei, care a publicat o lucrare despre Sfântul Nicodim, această mare personalitate a secolului al XIV-lea.

Legenda de la Ponoarele

Una din legendele biblice care circulă în zonă spune că Podul Natural de la Ponoarele ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună.
Astfel după cum arată legenda prin aceste locuri după ce a construi mănăstirea Vodiţa (1370-1372) după pierderea acesteia prin ocuparea regiunii Severinului de către regatul maghiar, călugărul greco-sârb Nicodim plecând spre nord-est a poposit pe aceste meleaguri unde pitorescul l-a atras destul de mult, hotărându-se să întemeieze o nouă mănăstire. Prin întemeierea unei monastiri o parte din terenurile care aparţineau locuitorilor urmau să treacă in posesia mânăstirii. Această situaţie a alarmat pe cetăţenii satului determinându-i sa găsească o modalitate de a-l izgoni din aceste locuri.

Pe când călugărul Nicodim dormea în casa unui oarecare Vîlsan, acesta împreună cu alt fruntaş al satului Vucea, i-au tras cuţitul din teacă, au tăiat cu el o găină neagră pe care i-au băgat-o în desagi unde el avea pâinea şi mistriile de lucru. Dimineaţa călugărul a plecat spre Baia de Aramă. Vîlsan şi cu Vucea , necunoscându-i intenţia, s-au luat după el, l-au ajuns şi au început să îl bată ca pe un hoţ, după ce l-au căutat în desagi şi au găsit găina.

Pentru a-şi arăta nevinovăţia călugărul le-a spus să îi scoată cuţitul din teacă sa vadă că nu-i plin de sânge. În realitate cuţitul era plin de sânge despărţindu-se de ei i-a blestemat ca din neamul lor să nu iasă decât cimpoieri, toboşari şi martori de meserie. Niciodată să nu le ajungă ce le trebuie: (când vor avea sare sa nu aibă mălai şi când vor avea mălai să nu aibă sare, iar când vor avea de toate sa le iese apa la vatra). În apă să nu trăiască nici-o vietate, nici măcar broaşte. Locul unde călugărul şi-a aruncat cuţitul, pâinea şi găina poartă  denumirea de “Valea Găinii”

După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoare, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ”, ne povesteşte şi preotul Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.

Din acel moment cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei. Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Aceste lucruri s-au şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, apa intră în cavitatea subterană a unei peşteri brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.
.