Povestea fabricii de bere „Traian“ din Turnu Severin. Cum a ajuns ruină, după ce a fost condusă 70 de ani de belgieni

Emanuel van Meerbeck (foto stânga), fotografie publicată într-o lucrare păstrată în Arhivele Naţionale Mehedinţi

Istoria dulce-amară a fabricii de bere-spirt din Turnu Severin, una din cele mai vechi fabrici din România se împleteşte cu dezvoltarea oraşului de la Dunăre, este marcată de război, faliment şi, în final, de naţionalizare.

Prima fabrică de bere din Turnu Severin, pe atunci un mic oraş valah, încă puţin populat şi în curs de urbanizare, a fost înfiinţată în 1857, ca urmare a mutării aici a fabricii de bere de la Lugoj, proprietatea lui Eduard Freund.

În oraşul de la Dunăre erau deschise deja mai multe berării, care luaseră locul cafenelelor turceşti, devenind localuri de întâlnire şi de pălăvrăgeală. Se instalase şi un depozit de bere proaspătă al Fabricii de la Lugoj, care era amplasat într-o clădire din locurile Grecescului (bulevardul Carol). Era o casă mare, la parter cu prăvălie largă şi cu intrarea într-o pivniţă adâncă cu gheţărie. Era bine aşezată pentru comerţul cu bere, pe meridianul şantierului naval şi al atelierului gării, în curs de dezvoltare. Era un local ideal pentru nemţi. Finanţarea acestei întreprinderi era făcută de câţiva belgieni şi era patronată şi controlată de viceconsulul Belgiei din Craiova.

Organizarea şi conducerea era în mâna unui belgian, Emanuel van Meerbeck, inginer al fabricii de arme din Liege. Fusese angajat în armata austriacă ca ofiţer de geniu şi făcea parte dintr-o familie de berari din Hasselt-Limburg.Ajutat de un maestru-berar, Eduard Sebesta-senior la fabrica din Lugoj, a transportat treptat partea de finiasare a berii crude la Turnu Severin şi în doi a triplat consumul de bere în acel local. În anii 1855-1856, comerţul cu bere la Turnu Severin a mers bine, mai ales pentru terminându-se războiul Crimeii, navigaţia pe Dunăre a devenit foarte activă, iar mişcarea în port a atins un maxim necunoscut până atunci, după cum se arată într-o lucrare scrisă de Charles-Nicolae De Bie (descendent din familia unui fost director al fabricii de bere de la Turnu Severin), încredinţată spre păstrare  Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Comerţul cu bere mergea foarte bine

Şi în anii imediat umători, 1857-1858, datorită păcii care s-a instalat repede, comerţul cu bere a mers foarte bine. Regimul taxelor vamale a de venit însă foarte sever de când încetase ocupaţia austriacă, în septembrie 1857. În aceste condiţii, Emanuel van Meerbeck a propus mutarea fabricii de la Lugoj la Turnu Severin. Era vorba de o mutare a utilajelor strict necesare, adică un fierbător mare şi cele patru vase de fermentare cu anexele lor, generatorul de abur. În primăvara anului 1858, acest ansamlu era mutat şi se afla în funcţiune, iar în vara anului 1858 s-a vândut bere „fiartă” şi  „fermentată” la Turnu Severin.

Fabrica nu s-a ridicat la depozitul deja existent în Turnu Severin , ci pe două plaţuri mari de pe strada Aurelian la intersecţia cu strada Grecescu. În 1863 a fost înscrisă ca firmă comercială sub proprietatea lui Emanuel van Meerbeck,  căsătorit cu Emma, fiica proprietarului anterior Eduard Freund din Lugoj. 

Producea 6000 hl/an în 1875

Fabrica s-a construit şi s-a dezvoltat relativ repede, fiind a doua fabrică cu dichis apusean din „Prinţipat”. Nu a fost deloc pe placul cultivatorilor de vie şi livezi din zonă, care au simţit imediat în această fabrică un concurent puternic pe piaţa băuturilor alcoolice. Prin anii 1870, berea fabricată la Turnu Severin ajunsese să fie un produs cu un bun renume pe Dunărea orientală.

La reînnoirea fabricii cu utilaje moderne şi-au adus contribuţia în toamna anului 1872 trei constructori feroviari belgiani, care se aflau în zonă pentru construcţia liniei ferate Bucureşti-Vârciorova-Viena. Este vorba de Louis Brauer, inginer în construcţii metalice, contramaestrul F. Schmeling (construcţii în lemn) şi subinginerul în poduri şi drumuri, Louis De Bie, care provenea dintr-o familie de berari din Bruxelles-Uccle.  În anii 1875, când a fost pusă în circulaţie linia ferată Bucureşti-Viena, trenul ducea cu el şi o astfel de bere. În anul 1875, fabrica a primit numele de „Traian”. În acest an producea 6000 hl/an.

Zile negre pentru fabrică

În 1877, după asasinarea lui van Meerbeck, conducerea fabricii a fost preluată de Loius Debie, în numele fiicei decedatului, Irene, iar în 1910 întreprinderea a intrat în proprietatea lui Rudolf de Artner, aflat în conducerea acesteia din 1903. În 1913 producea 878.000 l/an. În 1915, ca urmare a izbucnirii războiului, producţia s-a redus, iar la 1 noiembrie 1916 a încetat. După ocuparea oraşului Turnu Severin de către trupele germane, la 8 noiembrie 1916, fabrica a fost transformată într-un ansamblu tehnice de prelucrare a laptelui, majoritatea utilajelor fiind trimise la Bucureşti la Fabrica de Bere Bragadiru.

„Finanţată de Banca Chrissoveloni, şi-a reluat activitatea şi, în 1920, producea 600.000 l de bere. În 1926 a încetat să mai fie unitate de producţie, devenind un antrepozit de bere şi băuturi spirtoase. A fost repusă în funcţiune, ca unitate productivă, în august 1943, iar în septembrie acelaşi an înregistrată la Registrul Comerţului de către firma lui Ion Firoiu & Victor Olescu, ca societate în nume colectiv cu emblema „Traian”, fabrică de bere, malţ, gheaţă şi drojdie”,

spune prof. dr. Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

A funcţionat până în 1944

În urma bombardamentelor din aprilie 1944, o parte din instalaţiile şi clădirile fabricii au fost distruse, Ion Firoiu şi mulţi muncitori fiind prinşi sub dărâmături. În 1948 fabrica a fost naţionalizată şi  a primit numele de Fabrica de Bere „Cerna”, care în 1948 producea 7433 hl, iar în 1949 peste 11350 hl. Ulterior va forma împreună cu Fabrica de Spirt „Banoviţa” Întreprinderea „Banoviţa”.