„Izvoraşul”, ansamblul de legendă. Maestru de dans: „Se juca fără greşeală, atâta experienţă şi tehnică acumulasem”
0
Severinenii îşi aduc aminte cu drag de spectacolele care aveau loc în urmă cu peste două decenii. Sala era întotdeauna arhiplină, localnicii fiind dornici să revadă ori de câte ori aveau ocazia evoluţia dansatorilor şi a soliştilor vocali şi instrumentişti de la Ansamblul ,,Izvoraşul", cel care a scris legenda folclorului mehedinţean.
Artiştii din Ansamblul folcloric ,, Izvoraşul " erau de neîntrecut şi de neoprit în toate evoluţiile lor de pe scene din marile oraşe din ţară şi din Europa. Deşi era un ansamblu de amatori puteai să pui oricând prinsoare pentru profesionalismul lor. Acum, un membru cu state vechi al ansamblului, profesorul de dans Mihai Munteanu, cu sprijinul Palatului Culturii Teodor Costescu, pune bazele reînfiinţării ansamblului, a cărui activitate a încetat în urmă cu 10 ani, atunci când palatul şi-a închis porţile pentru lucrări de reabilitare şi modernizare.
Anul acesta Ansamblul folcloric „Izvoraşul” împlineşte 55 de ani de la înfiinţare, moment pe care maestrul de dans Mihai Munteanu, autor a cinci volume dedicate dansului şi folclorului etnografic, îşi doreşte să-l marcheze aşa cum se cuvine.
„Practic, activitatea s-a oprit exact cum se opreşte bătaia inimii în momentul în care teatrul a intrat în reabilitare. Lucrez în momentul de faţă la proiectul privind acest eveniment de aniversare , dorim să înmânăm diplome de merit pentru dansatorii ansamblului şi să îi ridicăm pe toţi la rang de vătaf. Vrem să realizăm şi un album foto, dar şi o expoziţie cu afişele de la festivalurile unde am fost invitaţi”, spune Mihai Munteanu, care a activat 21 de ani la Ansamblul folcloric „Izvoraşul”.
„Este un consum fizic fantastic”
Mihai Munteanu a activat ca dansator în Ansamblul artistic „Izvoraşul” timp de 21 de ani. Povesteşte cu mult drag despre acest ansamblu şi despre anii pe care i-a petrecut alături de artiştii mehedinţeni. Profesionalismul membrilor ansamblului avea în spate ore multe de muncă şi de repetiţii sub bagheta instructorului Mişu Surdu.
FOTO Profesorul de dans Mihai Munteanu
„Pentru patru-cinci minute de dans noi alergam pe loc cât un fotbalist într-o repriză de meci, este un consum fizic fantastic, dar aveam o condiţie fizică foarte bună. Altfel, nu puteai să joci 13 suite a câte 5 minute, peste o oră numai de dans, în timpul unui spectacol. Nu aveam timp să respirăm, îmi aduc aminte de colegi de-ai mei care erau fumători, nu aveau timp să fumeze o ţigare. Pentru noi spectacolul era totul. Participam cu trup şi suflet, era o onoare pentru noi că reprezentăm oraşul şi judeţul acolo unde eram invitaţi”, spune Mihai Munteanu.
Numele artiştilor de la Ansamblul folcloric Izvoraşul au depăşit între anii '75-'90 graniţele ţării impresionîndu-i pe francezi, spanioli, nemţi, belgieni şi nu numai.
„Pentru noi spectacolul era totul, participam cu trup şi suflet, noi făceam artă. Toată lumea care ne vedea era imposibil să mai ia privirea de pe noi, parcă aveam o aură. Aici e un complex întreg, dansul dar şi costumul naţional atât de frumos, atât e elegant, că nu aveam cum să nu atragem atenţia”, povesteşte profesorul Mihai Munteanu.
Căluşul, preferatul străinilor
Era nelipsit căluşul, dansul care întotdeauna încheia spectacolul şi care făcea furori mai ales în străinătate:
„Căluşul are un grad de virtuozitate înalt, nu poţi să ţii pasul cu muzica dacă nu ai un bagaj de experienţă în spate, dacă nu ai o condiţie fizică deosebită pentru că este un dans spectaculos. Vă spun că dansul a fost viaţa mea. Toată lumea rămâne blocată când ne vedea în căluş cu paşii aceia, senzaţionali, căluşul este ceva extrordinar. Coregraful nostru nu se juca cu arta dansului pentru că el respecta arta şi asta ne-a insuflat şi nouă. Dacă nu ai respect faţă de ceea ce faci nu iese un lucru de calitate. Practic se juca fără greşeală, atâta experienţă şi tehnică acumulasem, sute mii de ore de antrenament de dragul artei”
Ansamblul susţinea spectacole şi participa la mai toate festivalurile de folclor ce se organizau în ţară şi peste hotare. La acea vreme era singura posibilitate ca oamenii de rând să viziteze Europa pentru că graniţele erau închise. Ansamblul mehedinţean a bătut însă Europa în lung şi-n lat, iar de la festivalurile de folclor internaţionale s-a întors întotdeauna cu premii importante. Nu s-a întâmplat niciodată ca vreun membru al ansamblului să rămână în străinătate. Asta înseamnă practic blocarea oricărei ieşiri în afara graniţelor pentru ansamblu pentru o lungă perioadă de timp.
„Era o onoare să reprezentăm România, iar noi, nu că eram îndoctrinaţi, eram pur şi simplu patrioţi şi atât. Dovadă că de fiecare dată când am fost într-o ţară străină, noi ne-am întors de fiecare toţi, nici nu ne-a trecut prin cap măcar să rămânem acolo, pentru că eram ca o familie, nu puteam să părăsim această familie. Era ca şi cum aş fi plecat de lângă părinţi, de lângă fraţi şi surori. Cred că din toată România noi suntem singurii care ne-am întors acasă de fiecare dată. Consecinţele erau devastatoare, ansamblul nu mai mergea a doua oră în străinătate. Poate că se reabilita după 10 ani, când se mai schimbau oamenii în structurile de conducere”, îşi aminteşte profesorul de dans.
Nu erau remuneraţi
Mihai Muneanu spune că fiecare artist din cadrul ansamblului nu aştepta bani pentru munca depusă. Fiecare membru era angajat în intreprinderile din Drobeta Turnu Severin, un oraş puternic industrualizat în perioada comunistă, iar munca artistică se făcea în timpul liber şi de plăcere.
„Nu am primit niciodată bani, noi veneam şi dansam de plăcere, eram un ansamblu de amatori, dar eram profesionişti din punct de vedere tehnic. Era meritul coregrafului, el ne-a injectat cu acest microb al artei dansului. Nouă ne-a plăcut, dacă ne gonea şi noi nu am fi plecat. Primeam nişte scutiri pentru la şcoală şi mai târziu, când am devebit adulţi, eram scoşi din producţie. Niciunul din noi nu am dansat cu gândul la foloase materiale”, mai spune Mihai Munteanu.
Se încarcă comentariile...
