Drama produsă de legendara stâncă „Baba“ din Mehedinţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Locul unde se afla stânca Baba FOTO Alexandra Georgescu
Locul unde se afla stânca Baba FOTO Alexandra Georgescu

Deasupra tunelului feroviar din apropierea localităţii Gura Văii, lângă Hidrocentrala Porţile de Fier I, se zăreşte din depărtare, mergând pe Drumul European 70, o formaţiune stâncoasă cu chip de om. Are alura unui bătrân, cu căciulă pe cap şi o traistă mare în spate.

Localnicii spun că de fapt în acest loc erau două stânci, numite „Moşul”şi „Baba”. La circa 150 de metri de „Moşul” se afla cealaltă stâncă, care părea silueta unei femei şi care avea, la fel, o traistă mare în spate, urcând parcă spre culme.

Doar bătrânii care trăiesc în satele din împrejurimi mai cunosc povestea care circulă în jurul acestor două stânci. La Gura Văii, foarte aproape de Vama de la Porţile de Fier I, muntele a fost străpuns de utilajele constructorilor de căi ferate care au amenajat un tunel botezat chiar „Moşul”.

Dar iată cum descria Alexandru Vlahuţă legenda muntelui în volumul România Pitorească:

<<Muntele Babelor le-au lăsat în urmă, se vede bine şi din şosea cum vii dela Vârciorova, pe lângă Schela Cladovei ... nu-i aşa-nalt da-i priporos grozav. Pe el şi-a lepădat Dochia cojoacele. Cică era baba asta zgripţuroaică urâtă şi rea de mama focului, ş-avea un fecior Dragomir, care se-nsurase c-o fată frumoasă şi harnică şi cuminte, de nu avea păreche, da baba n-o putea suferi şi nu mai ştia cum s-o canonească doar o face-o să-şi ia lumea în cap. Într-o zi îi dă un caier de lână neagră să-l spele până l-o albi. Pe când zorea la fântână şi plângea biata nevastă de-nduioşa şi pietrele iaca vine un moşneag c-o barbă albă pân la brâu ş-o ntreabă de ce plânge: ea-i spune cum o prigoneşte ş-o hăineşte soacra sa şi cum tot la munci grele şi fără spor o mână ca s-o pârască pe urmă la Dragomir că nu-i de-o treabă şi s-o izgonească din casă.

Auzind una ca asta moşneagu care era chiar Dumnezeu, dintr-o vorbă-i nălbeşte caierul şi-i dă ş-o chită de ghiocei înfloriţi să-i ducă babei. Cum vede baba ghioceii, crede că a venit primăvara şi strigă: „Dragomire mamă, să ne pregătim de-amu să suim oile la munte, c-au prins a se ridica zăpezile”. A doua zi mânase pe nora-sa c-un caier alb să-l spele până l-o face negru şi iar trece Dumnezeu pe la fântână, şi făcându-i-se milă de biata nevastă, blagosloveşte încet cu dreapta, şi caierul din alb se face deodată negru ca pământul în desprimăvărat; apoi îi întinde o chită de fragi coapte şi-i zice: „Na, să le dai babei şi să-i spui că le-ai cules de pe câmp”. Când a văzut Dochia fragile. Roşii ca sângele, nici n-a mai stat pe gânduri; iute s-a încotoşmănat în cele nouă cojoace, a luat pe Dragomir şi s-au pornit turmele la munte.

Ş-a dat Dumnezeu întâi trei zile de vară, şi pe urm-o moină ş-o ploaie caldă, c-o nceput baba să-şi lepede cojoacele, ude leoarcă şi grele că nu le mai putea duce, pân-a rămas numai cu unul. Şi atunci l-a lăsat deodat-un ger, ş-o lapoviţă, ş-un îngheţ de crăpau pietrele. Şi umblând baba de colo, răbegită de frig, vede pe fecioru-său rezemat cu şalele de-o stâncă şi prinde a-i grăi: Aba, Dragomire maică, lumea se prăpădeşte de frig şi tu stai şi cânţi din fluier! Înţepenise acolo prididit de zloată, c-un ciubuc de ghiaţă la gură, Ş-aşa, au îngheţat şi baba şi oile şi s-au prefăcut toate în stană de piatră de se cunosc şi azi momâile lor albe risipite ca o turmă pe muntele care de atunci se chiamă Babele>>

“Baba” are şi ea o poveste tristă

În 1937, lucrătorii de la întreţinerea căii ferate au văzut că stânca cu alură de babă prezenta pericolul să cadă peste calea ferată.

“În loc de consolidare, s-a dispus dărâmarea ei de către echipa de întreţinere a districtului de cale ferată din Vârciorova. Echipa compusă din doisprezece oameni s-a deplasat, în intervalul dintre două trenuri, să dărâme stânca şi să cureţe calea ferată pentru a asigura circulaţia normală a trenurilor. Lucrătorii care au dărâmat stânca, tocmai când se retrăgeau cu vagonetul, au fost surprinşi de un tren şi omorâţi cu toţii”,

povesteşte Nicolae Ianăşi, în volumul „Vârciorova de sub ape”. Localnicii au spus atunci că moartea acestor oameni a fost ca urmare a blestemului Babei.

legenda babei si mosului de la mehedinti FOTO Corina Macavei

Se spune că unul din muncitorii care au fost desemnaţi să dinamiteze stânca „Baba”, cunoscând legenda locului, ar fi refuzat să  participe la distrugerea acesteia. Seara după ce stânca a fost aruncată în aer, muncitorii urcaţi într-un vagonet-drezină au plecat de la locul de muncă spre locul de cazare. Pentru unsprezece dintre aceştia a fost ultimul drum. Câteva ore mai târziu au fost surprinşi pe calea ferată de locomotiva unui tren, care i-a spulberat cu totul. Singurul care a scăpat cu viaţă a fost muncitorul care nu a participat la distrugerea Babei.

A rămas doar Moşul, văduvit pe vecie de soaţa lui, pe care nimeni n-a mai îndrăznit să-l dărâme. De altfel autorităţile din acei ani, ca o reparaţie morală, au construit o potecă de acces către stâncă, poate ca mulţii turiştii care vin să viziteze  Clisura Dunării să mai alunge din singurătatea Moşului trist. El poate fi admirat şi astăzi de pe Drumul European 70, nu departe de monumentala Hidrocentrală "Porţile de Fier I ".

Citeşte şi:

Cea mai stranie legendă a unei mănăstiri. Călugărul Nicodim a trecut miraculos Dunărea la români plutind pe mantia călugărească

Hercule şi secretul care îl leagă de insula Ada Kaleh. Cum au ajuns columnele legendarului erou la Porţile de Fier

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite